6,215 matches
-
istorioara care urmează. Era odată un prelat bogat ai cărui predecesori au purtat titlul de patriarh al Nicopolelui; în zilele noastre sunt numiți arhiepiscopi ai Ungro-Valahiei. Nimic nu-i lipsea acestui prinț al Bisericii din Orient; privire sclipitoare, ten înfloritor, barbă venerabilă, păr bogat, masă bună, palate, funcții înalte, onoruri, respect și venituri de 70 000 de ducați; putea cu siguranță să-și ducă viața liniștit în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această existență fastuoasă să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dreaptă și în șina spinării, căzu fulgerat; moartea fu instantanee. Nu se afla niciun martor în apropierea mașinii; asasinul putu să scape sărind balustrada șoselei. Pistolul fu găsit sub mașină; se descoperiră de asemenea în râpă o bluză și o barbă falsă de care ucigașul se debarasă în cursul fugii. Prefectul de poliție, consternat, nu putu să-l urmărească pe asasin; câțiva trecători veniți în fugă la zgomotul împușcăturii își oferiră ajutorul. Nu mai rămăsese decât un cadavru. Toată lumea fu înmărmurită
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sau modul minor reprezintă o gamă sau un mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea, cf. DEX (n. tr.). 91 Nefericitul arhiepiscop fu amenințat că i se va tăia barba, o violență atât de gravă, încât victima ar fi preferat să-și piardă viața. Barba e semnul hirotonisirii prin excelență; a-l lipsi pe un preot de ea înseamnă a-l necinsti, a-l degrada pentru totdeauna. "... Honteux et confus
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea, cf. DEX (n. tr.). 91 Nefericitul arhiepiscop fu amenințat că i se va tăia barba, o violență atât de gravă, încât victima ar fi preferat să-și piardă viața. Barba e semnul hirotonisirii prin excelență; a-l lipsi pe un preot de ea înseamnă a-l necinsti, a-l degrada pentru totdeauna. "... Honteux et confus,/ Jurant, mais un peu tard, qu'on ne l'y prendrait plus...", Le Corbeau et
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
A. Br.) - G., Circ. Spor., se.fa.-e.bo.; L5T4C5U5R8NX; Thlaspietalia rotundifolii, Bromo - Festucion pallentis FAM. EQUISETACEAE *Equisetum arvense L. (Coada calului) - G., Cosm. Frecv., z.step.-e.bo.; L6T5CXU6RXN3, Arrhenatherion, Filipendulion, Artemisietea, Stellarietea mediae, Md., Tx. -Equisetum palustre L. (Barba ursului de bahne) - G., Circ. Frecv., z.step.-e.bo.; L7TXC5U7RXN3; Magnocaricion elatae, Molinietalia, Tx. -Equisetum sylvaticum L. - G., Circ. Frecv., se.go. e.bo.; L3T4CXU6R3N4; Alnion incanae, Vaccinio - Piceetea, Tx. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA SUBÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTINA (Angiospermae) CLASA MAGNOLIOPSIDA (Dicotyledonatae) SUBCLASA
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
-păstrătorii sanctuarului, trimiși de marele pastofor să te încercăm. Să-ți probăm vitejia și voința. Pace și drum liber până la Teba. Ajuns la templul lui Osiris de la Teba, zelatorul bărbat înalt în vârstă de treizeci de ani, cu părul și barba de culoare neagră, îmbrăcat cu robă albă de in lungă până în pământ, era întâmpinat de pastoforii sacrului lăcaș. -Bine venit ești în templul lui Osiris-zeu al vieții eterne. Fie ca hotărârea să-ți fie împlinită și să treci toate încercările
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îndeamnă inima fata mamei. Dacă așa ai hotărât, așa să facio aprobă mama sa. Bătu la poarta mânăstirii Sihăstria, fără să știe care va fi soarta ei viitoare. Fusese întâmpinată de zece maici și de preotul duhovnic, un tip cu barbă și plete roșii, care avea o privire rea, diavolescă. Să mă scuze smeriții credincioși ortodocși și sfinții preoți credincioși într-un Iisus, dar această mică sihăstrie, era un loc al dezmățului și orgiei Satanei. Preotul duhovnic Machedon avea treizeci și cinci de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era în toi, ușa cabinetului contelui se deschise cu zgomot, intrând un cavaler ioanit cu plete și barbă neagră, înalt, spătos, impunător. -Nepoate sunt Ludovic strămoșul tău. Oprește calvarul. Osemintele ioaniților și ale templierilor sunt în tunelul castelului. Am fost invocați de cineva care ne-a citit istoria. Cocoșii au cântat. Fantoma dispăru fulgerător. -Căpitane cheamă preoții cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Omorau tot ce le ieșea în cale, incendiind castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau în fiecare noapte. Într-o bună zi apăru la castelul contelui o ființă stranie, negricioasă Cu barbă și păr negru, îmbrăcat cu haine nemțești cadrilate și joben negru pe cap. -Cine ești tu?-întrebă groful. -Vicenzo Grațiani-maria ta. Astrolog, magician, vraci și spițer. Vă stau la dispoziție cu serviciile mele. -Ai venit taman la timp magicianule. Vei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îndată ce începeam să-l descifrez., apătea o literă mare înflorată și o prințesă necunoscută intra în scenă... mon cher prince... Austerlitz... drapelul... împăratul Alexandru... Kutuzov... Natașa... Nu înțelegeam nimic... Numele de Tolstoi pe copertă îmi amintea de un om cu barbă, despre care știam că fusese conte... Un scriitor e un scriitor, nu conte... Forța de creație nu stă în titluri, Victor Hugo n-a fost nici duce, nici marchiz. Jean Valjean nu e prinț, iar Cozeta nu e ducesă... Prințesa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
astea de azi, nicio mână nu-ți întind. Cari li-o mai ajuta la țăsut de amu ‘nainte. Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să n-am ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în barbă zâmbind rușinată. Iete cum mă dau ele la alte alea, ei tu’le’n ele să fie. Bodogănind, țața Ileana nu observase că ajunsese cumpăna la capăt. A ridicat găleata. Pe fundul ei o apă galbenă, nisipoasă, un fir de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Da’ credea că nu-l vede lumea. Di aia, di aia o omorât-o, că era aceea. Ochii țaței Floarea se umplură de lacrimi și fără să știe continună să vorbească. Bocea ușor printre picăturile mici care se scurgeau în barbă. - Fata mamei, că harnică mai era, of mamă, of că harnică și curată mai era și o ninorocit-o a lui Chetroșcoanca, își reveni la starea inițială, da, ca să se iubească cu bărbatul ei, și el se potrivea la toate vorbele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
marginile ceaunului, îl apucă de sârmă și de o margine, se întoarse și răsuci mămăliga pe fundul de lemn ce trona în mijlocul mesei. Printre aburi îl zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră și deasă avea fire de zăpadă. Nu-l văzuse niciodată cu barbă. Se împuținase la trup, iar hainele îi erau zdrențe; degetele ca niște căngi subțiri, ascuțite. Nimic din ceea ce era în fața ei nu aducea cu sângele care îi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
răsuci mămăliga pe fundul de lemn ce trona în mijlocul mesei. Printre aburi îl zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră și deasă avea fire de zăpadă. Nu-l văzuse niciodată cu barbă. Se împuținase la trup, iar hainele îi erau zdrențe; degetele ca niște căngi subțiri, ascuțite. Nimic din ceea ce era în fața ei nu aducea cu sângele care îi curgea prin vene și pe care îl știa. Au mâncat fără să își
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un bărbat mic și solid, lat în spate, cu pielea de un negru gălbui. Era ras în cap, din care pricină fruntea-i, frumos boltită, părea și mai mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu o barbă foarte neagră, tăiată pătrat. - El, campion, spuse Socrate în chip de prezentare. Mâine mers procesiune. Omul, îmbrăcat în haine marinărești de pânză groasă, purtând un tricou cu dungi albastre și albe pe sub bluza de marinar, îl cerceta atent pe d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut să-i făgăduiesc. - S-a întâmplat de mult? - Cu puțină vreme înainte de a veni aici. Bucătarul își prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui, bucătarul se opri din nou, aruncând în jur priviri stinse. Văzându-l pe d'Arrast, rămase nemișcat, cu fața întoarsă către el, dar fără să pară a-l recunoaște. O sudoare uleioasă și murdară îi acoperea obrazul cenușiu, prin barbă i se scurgeau șuvițe de salivă, o spumă neagră și uscată i se închegase pe buze. Încercă să zâmbească, dar, sub greutatea care-l țintuia locului, se vedea bine cum tremură din tot trupul. Numai în dreptul umerilor mușchii îi înțepeniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încingea acul pick-up-ului; dansam tangou, rock, lambada, ah, și ce formații, ce cântăreți; unul si unul! Când dansam după Boney M era nebunie, toți băieții voiau să-l imite pe Alfonso Farrell, la melodia „Rasputin”. Eu mi-l imaginam cu barbă, ochi ageri, dansând cu mâinile pe genunchi, făcând piruiete care nu se mai terminau și-n jurul lui, formând un cerc, păpușile matrioșka. Din fiecare se elibera câte un diavol; primul, cel mare, intra în el și dansul era mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos, cu veleități de scenarist și despre frageda lui însoțitoare, poetă, se spune... Dacă vrei să știi, scoteam totuși mai mult din gluma asta nonconformistă, continuă regizorul cu barba sprijinită în pumni. Repede sosesc și fripturile. Suntem cam înghesuiți. Neagu își retrage scaunul : el nu mănâncă, bineînțeles. Pentru băutorii adevărați mâncarea e umilitoare... Partenera mea vine mai aproape : mâinile ei lungi și delicate, deasupra farfuriei. Profilul e palid. Pare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umerii ei fragili, gâtul subțire și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă-sa, revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă decât soțul ? țopăie, declanșat, studentul. Da, scenografa spectacolului. — Cum, asta e madam Hariga ? tresare brusc barba blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în când. O săptămână, o lună, mai multe luni. Nu se discuta despre asta, nimeni n-o întreba. Esteticianul îmi saltă capul, toarnă un pahar cu apă să mi-l întindă, dar îl preia fata. Mi-l dă, îmi frec barba de mâna ei rece și albă. N-a fost umilită, avea o funcție relativ onorabilă. Șefă de serviciu sau mai mult, nu-mi amintesc. De o severitate oarbă. A făcut vâlvă o poveste dată în vileag abia la ședința când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și neliniștit, privind fix în gura de broscoi care clămpăne ritmic cuvinte : deschisă, închisă, deschisă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rămâne lipit de balustrada scării interioare care pornea din hol spre etaj, cu capul cufundat în palme, în aceeași încremenire mută și gravă dintotdeauna. Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al lui Barbosa, care își tot mângâia barba blond-roșcată și urmărea auditoriul cu neclintite și reci priviri albastre. „Bineînțeles“, ar răspunde, acoperindu-l, Tina Mărgărit, „rațiunea n-are acces la Venera celestă. Dar nici nu poate intra în relație cu cea pământească !“. „Din lipsă de ima ginație și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
celor ce trăiau vânduți plăcerilor mărunte. Ar aștepta, cu mâna tremurând pe gâtul umed, să audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni și de jeg, nu s-ar mai vedea decât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]