4,680 matches
-
faptului că bombele nu au explodat. Argentinienii au pierdut în total 22 avioane în cursul atacului, respectiv: 9 Dagger, 5 A-4C, 3 A-4Q, 3 A-4B și 2 Pucara. Începând din 27 mai, până în 28 mai, circa 500 de oameni ai Batalionului 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), având ca suport de artilerie, bateria 8 (Alma) Commando Battery, Royal Artillery, s-a apropiat de Darwin și Goose Green, ocupate de Regimentul 12 Infanterie argentinian, declanșând atacul asupra acestora
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
argentiniană, încercuită oe Muntele Estancia, a înțeles că nu mai poate rezista, după câteva discuții între ofițeri, hotărând să se predea. Argentinienii au utilizat în aceste operații și elicoptere, pentru a susține pozițiile deținute și pentru a deplasa rapid patrulele. Batalionul 601 de Elicoptere de Asalt argentinian a suferit pierderi grele, elicopterele dovedindu-se extrem de vulnerabile. Pe 30 mai, la ora 11, un elicopter Aerospatiale SA-330 Puma argentinian a fost doborât de o rachetă sol-aer (SAM) Stinger, lansată de trupele SAS
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
-și debarce oamenii. Este posibil să fi avut dubii că podul fusese reparat, dat fiindcă personalul specializat în aceste reparații, trupele de geniști (Royal Engineer Troop) se găseau la bordul HMS "Sir Galahad". Trupele Welsh Guards doreau să se alăture batalionului din care făceau parte, pentru ca acesta să nu se trezească cu efectivele diminuate în fața inamicului. De asemenea, erau prea încrezătoare în protecția pe care trebuia să le-o asigure aviația britanică, și în plus, nu văzuseră nici un avion inamic în
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
toată durata zilei. Trupele 2 Para, sprijinite de vehicule de recunoaștere (CVRT - Combat Vehicle Reconnaissance), încărcate cu trupe aparținând forțelor The Blues și Royals, au capturat punctul Wireless Ridge. Pierderile au fost de 3 soldați britanici și 25 soldați argentinieni. Batalionul 2 al trupelor Scots Guards a capturat Mount Tumbledown, pierderile fiind de 10 militari britanici și 30 militari argentinieni. Odată ce ultimul obstacol natural, Mount Tumbledown, a fost cucerit, apărarea argentiniană din jurul localității Stanley a început să dea semne de slăbiciune
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
1 pe HMS “Sheffield”, 19+1 pe HMS “Coventry”, și 13 pe HMS “Glamorgan”. Din acești 86, 14 erau bucătari, cel mai ridicat procent dintre toate specialitățile marinei. Din trupele de infanterie, 33 erau membri ai Welsh Guards, 21 din Batalionul 3 de parașutiști, 18 din al doilea, 19 erau membri ai trupelor Special Air Service, 3 din trupele Royal Signals, 8 din Scots Guards, și 8 din Scots Guards (geniști). Primul Batalion “7th Duke of Edinburgh's Own Gurkha Rifles
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
33 erau membri ai Welsh Guards, 21 din Batalionul 3 de parașutiști, 18 din al doilea, 19 erau membri ai trupelor Special Air Service, 3 din trupele Royal Signals, 8 din Scots Guards, și 8 din Scots Guards (geniști). Primul Batalion “7th Duke of Edinburgh's Own Gurkha Rifles” a pierdut un singur om. Încă doi oameni au murit în cursul Operațiunii Corporate, urcând totalul pierderior britanice la 260 persoane. În total, numărul de răniți a fost de 1188 de partea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
al Uniunii Sovietice. În 1963, a fost numit Șef de Stat Major al URSS. Biriuzov s-a născut în Skopin, provincia Riazan. S-a înrolat în Armata Roșie în 1920 și a fost promovat constant până când a ajuns comandant de batalion. În 1934 s-a dus la Academia Militară Frunze pe care a absolvit-o în 1937. În același an a fost numit comandant al unei divizii de pușcași, după care în 1937 a fost numit șef de operații în districtul
Serghei Biriuzov () [Corola-website/Science/326029_a_327358]
-
să recruteze sprijinul evreilor locali și al autorităților egiptene pentru primirea și ajutorarea a 11000 de evrei ce fuseseră expulzați din Palestina de către autoritățile militare otomane. În biroul său din Alexandria a avut loc întâlnirea care a dus la înființarea batalionului cu catari (Zion Mule Corps) inițiat de Zeev Jabotinski care a participat în cadrul Legiunii evreiești la efortul de război britanic contra Turciei. Întors la Rishon Letzion în 1924, s-a ocupat cu scrierea de cărți, cu munci de editare și
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
Operating Base Marez, iar forțele americane au început să viziteze și mai târziu să aibă grijă de sit. După ce a fost eliberat de către Gardă Republicana Irakiană, care se află în retragere Divizia 101 aeropurtata a preluat din zonă. Mai tarziu, Batalionul 94 de Ingineri a făcut un studiu topografic al mănăstirii. Dair Măr Elia a fost delimitata pentru a proteja locul religios, iar unii soldați erau ghizi organizând vizionari ale runinelor pentru ceilalți militari. Aceste acțiuni au fost parte a unui
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
parașutiști. În cele din urmă a reușit să treacă cu bine toate etapele instrucției pentru unitățile de comando de parașutisti și cursul de ofițer de infanterie din cadrul brigăzii de parașutiști. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967 a comandat un batalion de parașutiști în luptele din Sinai, apoi a participat la cucerirea platoului Golan. În anul 1970 generalul Ariel Sharon, șeful comandamentului de sud al armatei, l-a însărcinat cu înființarea unității Rimon, însărcinată cu combaterea organizațiilor de teroare și gherilă
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
a îndreptat apoi spre reprezentanța diplomatică japoneză. Personalul reprezentanței diplomatice japoneze a reușit să scape la Chemulpo (azi Incheon) și Nagasaki, apoi prin intermediul navei de supraveghere britanice Flying Fish. Ca răspuns, japonezii au trimis patru nave de război și un batalion de trupe la Seul pentru a proteja interesele japoneze, și au cerut compensații. China a desfășurat și ea un număr de 4.500 de militari pentru a contracara trupele japoneze. Tensiunile s-au diminuat însă, odată cu Tratatul de la Chemulpo, care
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
trecut Nistrul și în alte sate de frontieră. Trupele române au fost atacate din spate, mai exact din unele sate unde populația ruso-ucraineană s-a răsculat. Văzând că situația este complicată, generalul Stan Poetaș a decis să inspecteze sectorul din dreapta Batalionului 2 din Regimentul 34 Infanterie. S-a îndreptat pe șoseaua Otaci-Călărașeuca. În timpul inspectării trupelor sale din zona satului Călărașeuca a fost împușcat din spate de către oamenii din banda lui G.I. Bărbuță. A fost omorât, iar cadavrul batjocorit. Cercetările ulterioare au
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
noiembrie 1914 Ofensiva Bergman. Ei au traversat frontiera, urmărind să ocupe Doğubeyazıt și Köprüköy. Declarația oficială de război a Imperiului Rus la adresa Imperiului Otoman a fost prezentată a doua zi, pe 2 noiembrie. Forțele rușilor erau formate din 25 de batalioane de infanterie, 37 de unități de cavalerie și 120 de tunuri. Atacul s-a desfășurat pe două direcții. Flancul drept al Corpului I rus a traversat frontiera și s-a deplasat de la Sarıkamıș spre Köprüköy, unde a ajuns pe 4
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de tunuri, 180 de mitraliere și 160 de milioane de cartușe lăsate în urmă de ruși. În timpul Revoluției din Octombrie, pe frontul caucazian, Armata a 3-a otomană trebuia să apere 190 km de la Munții Munsur până la Marea Neagră, cu 66 batalioane, 177 de mitraliere și 157 de tunuri. Armata otomană avea probleme mari de dotare cu armament, aprovizionare și transport. Atacurile împotriva Erzurumului și Trabzonului ar fi avut puține șanse de izbândă, rușii fortificându-le puternic. Forțele ruse fuseseră plasate pe
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
acestuia. Regimentele 5 Marină și 23 Infanterie au constituit rezerva. În seara de 1 iunie, forțele germane au creat o breșă în liniile franceze de pe flancul stâng al poziției pușcașilor marini. Ca răspuns, rezerva americană, formată din Regimentul 23 Infanterie, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini și încă o parte din Batalionul 6 Mitraliori, au efectuat un marș forțat de pentru a acoperi breșa, ceea ce au reușit până dimineața. În seara zilei de 2 iunie, forțele americane stabilizaseră un front
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
de 1 iunie, forțele germane au creat o breșă în liniile franceze de pe flancul stâng al poziției pușcașilor marini. Ca răspuns, rezerva americană, formată din Regimentul 23 Infanterie, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini și încă o parte din Batalionul 6 Mitraliori, au efectuat un marș forțat de pentru a acoperi breșa, ceea ce au reușit până dimineața. În seara zilei de 2 iunie, forțele americane stabilizaseră un front de la nord de șoseaua Paris-Metz, front ce trecea prin terenuri agricole și
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
est de Vaux, până la Le Thiolet pe șoseaua Paris-Metz și apoi spre nord prin pădurea Belleau până la Torcy. După ce pușcașilor marini li s-a cerut în mod repetat de către francezi să se retragă, căpitanul de marină Lloyd W. Williams din Batalionul 2 al Regimentului 5 Pușcași Marini a dat un răspuns rămas celebru: „Să ne retragem? Ce naiba, de-abia am ajuns.” ("Retreat? Hell, we just got here.") Comandantul batalionului lui Williams, maiorul Frederic Wise, a susținut ulterior că el ar fi
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
de către francezi să se retragă, căpitanul de marină Lloyd W. Williams din Batalionul 2 al Regimentului 5 Pușcași Marini a dat un răspuns rămas celebru: „Să ne retragem? Ce naiba, de-abia am ajuns.” ("Retreat? Hell, we just got here.") Comandantul batalionului lui Williams, maiorul Frederic Wise, a susținut ulterior că el ar fi rostit celebrele cuvinte. La 4 iunie, gen.-mr. Bundy, aflat la comanda Diviziei 2, a preluat comanda sectorului american al frontului. Timp de două zile, pușcașii marini au
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
ocupe și pădurea Belleau. Pușcașii marini nu au efectuat misiuni de recunoaștere a pădurii. În consecință, ei nu au observat un regiment german de infanterie în tranșee, cu o rețea de cuiburi de mitraliere și baterii de artilerie. În zori, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Julius Turrill, urma să atace dealul 142, dar numai două companii erau pe poziție. Pușcașii marini au înaintat în valuri cu baionetele montate, peste un câmp deschis cultivat cu grâu, lovit
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
ei înainte ca ceilalți 10 să fugă; pentru această faptă, a devenit primul pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare în Primul Război Mondial. Henry Hulbert a fost și el decorat pentru înaintarea prin focul inamic în timpul contraatacului. Restul batalionului a sosit și a intrat în acțiune. Flancurile lui Turrill erau neprotejate și pușcașii marini rămâneau fără muniție. Până după-amiaza însă, ei au reușit să cucerească Dealul 142, pierzând 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați din
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
a sosit și a intrat în acțiune. Flancurile lui Turrill erau neprotejate și pușcașii marini rămâneau fără muniție. Până după-amiaza însă, ei au reușit să cucerească Dealul 142, pierzând 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați din batalion. La orele 17:00 în ziua de 6 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, împreună cu Batalionul 3 din Regimentul 6 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Berton W. Sibley, la dreapta lor, a
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
erau neprotejate și pușcașii marini rămâneau fără muniție. Până după-amiaza însă, ei au reușit să cucerească Dealul 142, pierzând 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați din batalion. La orele 17:00 în ziua de 6 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, împreună cu Batalionul 3 din Regimentul 6 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Berton W. Sibley, la dreapta lor, a înaintat dinspre vest către pădurea Belleau ca parte a celei
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
să cucerească Dealul 142, pierzând 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați din batalion. La orele 17:00 în ziua de 6 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, împreună cu Batalionul 3 din Regimentul 6 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Berton W. Sibley, la dreapta lor, a înaintat dinspre vest către pădurea Belleau ca parte a celei de a doua faze a ofensivei aliaților. Din nou, pușcașii marini a trebuit să
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
Compania 73 Mitraliori să înainteze, spunându-le: „ce vreți? să trăiți veșnic?”. Primul val de pușcași marini, înaintând în linii foarte discipilinați, au fost uciși; Maiorul Berry a fost rănit în antebraț în timpul înaintării. La dreapta sa, pușcașii marini din batalionul maiorului Sibley au pătruns în capătul sudic al pădurii Belleau și s-au confruntat cu tir de mitralieră, franctirori și sârmă ghimpată. Pușcașii marini și infanteriștii germani au dus lupte corp la corp. Pierderile din acea zi fuseseră cele mai
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
murit, dar americanii au obținut un cap de pod în pădurea Belleau. Bătălia a ajuns în impas. La miezul nopții de 7-8 iunie, un atac german a fost oprit, și același lucru s-a întâmplat dimineața cu un contraatac american. Batalionul lui Sibley, din care au murit aproape 400 de oameni, a fost înlocuit de Batalionul 1 din Regimentul 6 Pușcași Marini. Maiorul Shearer a preluat comanda Batalionului 3 din Regimentul 5, înlocuindu-l pe Berry, rănit. La 9 iunie, un
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]