4,866 matches
-
urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la CC? Baritonul nu era un solist oarecare, iar în Comitetul Central avea o mulțime de admiratori. „Noi, cei mici - s-a scuzat securistul pensionar -, ne făceam treaba, dar nu știu ce i-a venit lui dom’ colonel Panțâru. Cred că era beat și avea ciudă pe dumneavoastră că plecați mereu, și el nu fusese decât în delegații la ruși și la redegiști.“ Explicația însă era alta. Colonelul, mai ales când se îmbăta, îl ura pe bariton. Pur și simplu nu înțelegea de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spui că răgea arii de operă?!“ „Ba da, domnu’ bariton - a mai zis Marin cu aerul omului care se lepăda de un păcat și putea să moară liniștit -, o zicea mereu pe aia cu la donai mobilă. Și, când era beat, plângea că nimeni nu pricepea ce cântă. Toți credeau că e ceva de prin Teleorman“. Visul de o mie de ani Chiar din seara în care a luat prima pastilă roz, Vasile B. n-a mai avut coșmaruri, ci numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la conceptul de parizer la parizerul propriu-zis. De aceea, în ziua în care tatăl Bostănaru a pus pe masă, ca unul care tocmai a dat marea lovitură, o bancnotă de 500 000 și a zis vesel, deși nu era încă beat: „Ia să alerge un băiat până la alimentara din colț și să ne-aducă un parizer întreg!“, Gigel a înșfăcat banii și a zburat. În timp ce halea salamul, cu sentimentul că un glas de sus, din tării, îl îndemna: „Nu te lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în dreapta și-și dau cu părerea. Numai bețivul stă drept și, când apare câte un gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă seama că omul e beat mort, fapt care ar trebui să-l umple pe el, pe mai-marele locului, de ridicol, dar că e și o problemă cu felinarul. Îi dă ocol de trei, patru ori, face ochii mici când e să să-i compare verticalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care nu știe să se distreze, să se bucure de viață. Într-o noapte, pe la două, am luat o toporișcă pentru șnițele, am urcat un etaj și am sunat minute în șir, până ce, în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că aveam o înfățișare convingătoare, în pijama, ciufulit, cu o privire cruntă și cu un topor în mână. S-au potolit jumătate de ceas, după care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pleci fără pix de-acasă, nu înseamnă că oamenii care n-au niciodată nevoie de pix sunt greșiți. Mai probabil e ca un om care scrie tot timpul să fie de-acum prea mult. Poporul Doi bărbați treji și unul beat turtă se uită de mai mult timp spre etajele superioare ale blocului de pe cealaltă parte a străzii. Nu s-ar putea spune că încurcă circulația, dar, fiindcă s-au oprit în mijlocul trotuarului, iar bețivul arată mereu cu mâna zicând: „Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trecători se opresc și se uită și ei. „Lasă-ne, mă, nene, în pace!“, îi zice printre dinți unul dintre bărbații treji, însă bețivul insistă: „Uite-i, uite-i, acum sunt la opt!“. Bărbații care vor să scape de omul beat aduc a funcționari de bancă, iar curioșii se țin la distanță. Totuși, le urmăresc fiecare mișcare, fiind totodată atenți la evenimentele de la etajele șapte sau opt din blocul de vizavi. La etajele șapte sau opt din blocul de vizavi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
către mama sa, trimisă din Bogotá, pe 6 iulie 1952 (inclusă aici pentru a completa descrierea experiențelor sale din Columbia), cînd a făcut din nou referire la „discursul panamerican“, care a primit „aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată“, și cînd comentează, cu o ironie afectuoasă, cuvintele de mulțumire ale lui Granado: „Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs.“ Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Cum se Întîmplă mereu la grătare, era mult prea multă carne pentru lumea adunată, așa că am primit mînă liberă să ne urmăm vocația de cămile. Așa că am pus În practică un plan bine calculat. Eu mă prefăceam că sînt din ce În ce mai beat și, cu fiecare stare aparentă de greață, mă duceam clătinîndu-mă pînă la pîrÎu, cu cîte o sticlă de vin roșu ascunsă În geaca de piele. După cinci asemenea momente, ne-am pricopsit cu tot atîția litri de vin, depozitați sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de o casă cu grădină, cerem imediat de mîncare, găzduire și tot ce ne-ar mai putea da. Am ajuns la ferma familiei von Putnamer, prieteni ai lui Jorge, mai ales unul dintre ei, care e peronist și umblă mereu beat; e cel mai tare dintre toți trei. Am reușit să-i depistez o tumoare În zona occipitală, cu originea probabilă Într-un chist hidatic. Va trebui să așteptăm ca să vedem ce se Întîmplă mai departe. Plecăm spre Bariloche peste două-trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cineva În Chile presupunea un anumit soi de ospitalitate, și niciunul dintre noi nu era În postura de a refuza o asemenea mană cerească. Compatriotul nostru părea profund contaminat de spiritul țării noastre vecine și, În consecință, era pulbere de beat. Trecuse ceva vreme de cînd nu mai mîncasem pește, iar vinul era delicios, și gazda noastră foarte curtenitoare... Oricum, am mîncat pe săturate, iar omul ne-a invitat a doua zi la el acasă. Gioconda și-a deschis larg ușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să strălucească la orizont, spre nord-est. Acesta era sfîrșitul aventurii noastre de pasageri clandestini sau, cel puțin, sfîrșitul acestei aventuri, căci vasul nostru se Întorcea la Valparaíso. ESTA VEZ, FRACASO De data asta, dezastru Acum Îl văd limpede pe căpitanul beat, ca toți ofițerii lui, și pe proprietarul vasului acostat, cu mustața lui mare, cu gesturile lor necioplite, consecințe ale vinului prost. Și rîsetele lor zgomotoase cînd Își povesteau odiseea noastră. „Auzi, ăștia sînt tigri, acum sigur sînt pe vasul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ea - baie turcească pentru corp, baie de soare pentru picioare. După două sau trei ore, după ce pierduserăm fiecare aproape trei litri de apă, a trecut pe lîngă noi un mic Ford În care se găseau trei nobili cetățeni, morți de beți, care cîntau cuecas∗ În gura mare. Erau muncitori greviști de la o mină numită Magdalena, care sărbătoreau puțin cam devreme victoria cauzei poporului, cherchelindu-se binișor. Bețivanii ne-au luat cu ei pînă la cea mai apropiată gară. Aici am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care Îl strică pe cel care-i acceptă favorurile, o concesie făcută puterii magice ale acelei „picături“, chiar dacă aceasta provenea de la o biată metisă vîndută unui cacique∗ sau era rezultatul unui viol asupra unei servitoare indiene, de către stăpînul ei spaniol beat? Însă călătoria noatră se apropia de sfîrșit, iar profesorul a amuțit. Drumul s-a curbat și am trecut un pod peste același rîu pe care-l văzuserăm mai devreme, dimineața, ca pe un firicel subțire de apă. Ilave se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unde a trebuit să găsim un alt camion care să ne ducă mai departe (și mai În nord). Am ținut, desigur, cont de recomandarea Gărzii Civile din Puno și am mers la secția de poliție, unde am găsit un sergent beat. I-a plăcut de noi din prima clipă și ne-a invitat să bem ceva cu el, comandînd beri care erau date pe gît din prima, toate cu excepția sticlei mele, care a rămas plină pe masă. — Care-i problema, prietene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici un chef să aștepte atîta. În noaptea aceea a avut loc o mică petrecere jovială, care s-a terminat cu o bătaie serioasă cu señor Lezama Beltrán, un suflet imatur, introvertit, care probabil că era și pervers. Bietul om era beat și iritat fiindcă nu fusese invitat la petrecere, așa că a Început să profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un fel de gin care te Îmbată extraordinar. Directorul coloniei a ținut un toast În cinstea noastră și, sub inspirația spirtoaselor, i-am răspuns printr-un discurs panamerican În esența sa, primind aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată. Am rămas acolo ceva mai mult decît ne propuseserăm, dar În cele din urmă am pornit spre Columbia. În ultima noapte, un grup de pacienți au venit din colonie pînă la noi, Într-un canoe mare; ne-au cîntat serenade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ultimele două săptămâni și simt că am să izbucnesc, simt că o să izbucnească cei o mie și unu de draci pe care îi am în mine. Păzea! Te previn că aceasta va fi o scrisoare turbată, sau mai bine zis „beată“, fiindcă sunt beat, și nu atât din pricina berii sau a vinului băute în această a patra zi a Saturnaliilor, cât din pricina unui Altceva, pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și simt că am să izbucnesc, simt că o să izbucnească cei o mie și unu de draci pe care îi am în mine. Păzea! Te previn că aceasta va fi o scrisoare turbată, sau mai bine zis „beată“, fiindcă sunt beat, și nu atât din pricina berii sau a vinului băute în această a patra zi a Saturnaliilor, cât din pricina unui Altceva, pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un dor și o jelanie nebune și, dacă până acum politețea și buna-cuviință mă mai țineau în frâu, acum cel puțin - nebun și beat - îmi pot permite să apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dusă până la absurd. Da - eram fiul mamei mele și, de fapt, portretizând-o pe dânsa, pe mine mă zugrăveam cu ochiul lucid și înțelept pe care-l moștenisem de la Tata... — Vă mulțumim. Ieșind afară din sala de examen, eram încă beat de elocința pe care tocmai o desfășurasem, când Tobias, ieșit după mine, îmi strecură în mână cu un gest de binevoitoare complicitate un petec de hârtie pe care scria „Admis“ - pentru examenul definitiv. Reușisem! O, Doamne, ce glumă bună... 4
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să aștept, făcând cei o sută de pași... În mașină, după ce am încercat să înjghebez din politețe un dialog cu specialistul, pe care de fapt îl cunoșteam de mult din vedere, eu locuind prin apropiere, și pe care îl vedeam beat mereu, dat fiind că avea totdeauna spirt la dispoziție, am renunțat și am continuat restul drumului în tăcere. Am ajuns destul de repede. La Jilava i-am găsit pe preot și pe gropari, care deschiseseră groapa: pe fundul acesteia stătea sicriul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când îl lua la rost. În vreme ce eu plângeam fiindcă aș fi vrut să am o mamă care să mai plângă uneori și pentru mine - pentru un copil care nu știe de ce este al acestor părinți, câtă vreme tatăl e prea beat pentru a-i fi tată, iar mama suferă atât de tare din cauza acestei beții încât pentru ea copilul devine o chestiune secundară. Iar bunicul și bunica au trebuit să-și ducă fiecare singur, el - chitanțierele și ea - cartea de rugăciuni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]