5,205 matches
-
care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special din Tabletele din Țara de Kuty (1933), raportându-se ineditul limbajului și al imaginarului său la scriitori francezi ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera ludică de a șoca prin reprezentarea sistematică a inversului celor previzibile: șeful care se plânge că este șef pentru că este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele discret"79, căsnicii în care plictiseala e ridicată la rang de ideal, directori încântați de paragina intreprinderii etc. (Mobilă și durere), ospătari care se mândresc pentru că refuză
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa. Dar dacă nu s-ar fi întâmplat, probabil că încă aș fi fost în fabrica aia și aș fi câștigat un sfert din cât câștig acum. Așa că, în ce mă privește, a fost mai mult o binecuvântare decât un blestem. Totuși, e o schimbare mare. Nieve nu putu să-și ascundă o urmă de mirare în glas. Stephen râse. —Știu, scumpo, știu. Te-ai gândit vreodată că o să ajungi să-l vezi pe taică-tu conducând un BMW? Nieve rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cumplite, ce vremuri șablon, Din toată tristețea îți faci etalon Și mergi printre vii ca și cum ar fi morți, Iar dramele lumii rânjesc pe la porți, Ce vremuri de zbucium, ce vremuri-mirări, Rămân, prin eșecuri, ignobile stări, Copiii se nasc predispuși la blestem, Cu gândul la toate, pe tine te chem, Ce vremuri de jale, ce vremuri de uri, Te-aș pune să urli, ți-aș cere să juri Că viața aceasta e-un simplu coșmar, Dar gustul trăirii rămâne amar, Ce vremuri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
soarta mi-o accept. Mirobolant îți cânt despre soluții Sau despre diagnoze fără rost Și declanșez, în mine, revoluții, Dorind să uit eșecul care-am fost. Introvertit din nașterea-mi banală, Abandonat supliciului comun, Eu am plătit cu dragoste carnală Blestemul de a fi, prin timp, imun. Revigorat de gândurile tale, Neostoit în patimi, ros de dor, Îmi scot profit din întâmplări banale Și râd în hohote când simt că mor. Ce redundante griji ne înconjoară Atunci când facem dragoste, sublim, Când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
strângând buzduganul aurit. Tată, strigă Catrina, omoară-ne pe-amândoi! Hotărârea mea-i luată: tu, Catrină, o să pleci la Galata, la sfânta mănăstire, să te rogi pentru păcatele noastre și pentru sufletul diacului Radu! Faptele tale rele o să-ți aducă blestemul oamenilor, rosti apăsat diacul, în timp ce era luat de oamenii armașului. Lumea s-a săturat de greci și de neamurile lor parvenite! Destul, țipă domnul, îndepliniți poruncile! Iar eu o să domnesc încă mulți ani dinainte! Se iscă o zarvă mare, dar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pământ și încep să curăț mormântul, îndepărtând cu multă grijă iarba crescută în neștire, mă străduiesc apoi din răsputeri să împlânt crucea în pământ la căpătâiul mortului și-mi imaginez că acolo jos zace fie o fată tânără răpusă de blestemul unei iubiri neconsumate, fie trupul de lumină al unui sfânt poate ce-a trăit cândva în peșteră, Stau și mă uit la tine, acesta-i glasul meu, îl recunosc după cum începe, stau și mă uit la tine cum te maimuțărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o faci decât în fața cuiva care îți descoperă o înfricoșătoare taină și, drept orice răspuns, el îmi vorbește iarăși despre, Era o vorbă printre pictorii cei vechi, și meșterul Luca mă urmărește cu ochii lui de albăstrele, un fel de blestem, se spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al Șaptelea Sobor să cadă asupra acelui zugrav ce nu ține seamă de poruncile Sfinților Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuiva care îți descoperă o înfricoșătoare taină și, drept orice răspuns, el îmi vorbește iarăși despre, Era o vorbă printre pictorii cei vechi, și meșterul Luca mă urmărește cu ochii lui de albăstrele, un fel de blestem, se spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al Șaptelea Sobor să cadă asupra acelui zugrav ce nu ține seamă de poruncile Sfinților Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când îi pun întrebarea, Există mărturii despre un zugrav din acesta neascultător? Înainte de a-mi răspunde meșterul Luca se uită lung la mine, îi susțin privirea de albăstrele, cartea de arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la RKO, la Blestemul mormântului mumiei, iar când primesc banii, vă trimit un cec. E-n regulă? — E vorba despre Elizabeth Short, domnișoară... Fata murmură teatral: — Saddon. Sheryl, cu Y-L, Saddon. Uite ce e, am vorbit la telefon cu un polițist azidimineață. Sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
olandezei și ai tatălui ei. Pe cînd camionul se Îndepărta de centrul de detenție, cu roțile deja prinse În șinele de tramvai, Jim se tîrÎ Înainte, spre cabina camuflată a șoferului. Se ținu de acoperișul țuguiat și ignoră șuvoiul de blesteme pe care i le adresa șoferul. Își ridică În vînt gura Însîngerată, lăsînd mirosurile grele ale Shanghai-ului să-i umple plămînii, bucuros că era din nou În drum spre părinții săi. 16 Rația de apă Oare se rătăciseră? Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care le-a produs ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul doctrinelor. Și blestemul patriei mele, al aceleia care va apărea fără doar și poate în viitor, să cadă asupra lor!“ Așa să fie! Așa să fie, zic eu despre savanții, despre filozofii care se nutresc în Spania și din Spania, despre cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o persoană înaintea mea. Ofițerul de la vamă i-a luat omului pașaportul și viza și s-a uitat îndelung la documente: —Wishwzzzz... Vocea lui a urmat înșiruirea de consoane. A clătinat din cap. Acesta nu e un nume, e un blestem. A scris ceva pe documente, le-a ștampilat și le-a înapoiat. —Bine ați venit în America, domnule. A prelungit ultimul cuvânt, dar bărbatul și-a luat pur și simplu hârtiile, a dat din cap de câteva ori ca să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deja și să plătească chiria pentru depozit pentru următoarele șase luni. —Șaptezeci și cinci de mii de lire, am repetat din nou, încă șocată de cifră. Lynn se apucase să facă ceai după ce văzuse că eu ignoram apa care fierbea. Poate că blestemul ceaiului va trece acum asupra ei. — Nu e vorba de bani, ci de minciună. —O, mătușă Lynn, e numai vina mea! Și cum ai ajuns la concluzia asta? întrebă ea. — Dacă nu aș fi insistat ca Mark și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înainte, acoperiră goliciunea părintelui lor. Și fețele lor erau, căutând înapoi. Și ei nu văzură goliciunea părintelui lor. Și Noe, după ce se trezi din vin, înțelegând ceea ce îi făcuse fiul său cel mare, zise: Blestemat să fie Canaan!” „...Cred că blestemul lui Noe se împlinea și nerostit de dânsul, în cumplită mânie și mahmur, așa cum se găsea după trezire. Moștenită mai departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
împlinea și nerostit de dânsul, în cumplită mânie și mahmur, așa cum se găsea după trezire. Moștenită mai departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume cu sângele albastru primenit, cu altoiul prins, și poate astfel dezlegat de blestemul beției. Marți, miercuri, joi și vineri, el cosea și călca șase perechi de pantaloni cu spor la lucru și cu o incomparabilă bună dispoziție. Sâmbăta nu lucra, oprit de legea lui și duminica era duminică. Luni spre ziuă ajungea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru să Îl audă. Nu avea cornetul acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi place să văd câte ceva din Italia În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
culise. — Dați-mi sărurile! se răsti el. Într-un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau zâmbete și priviri stânjenite În timp ce se ridicau de pe scaune și ieșeau Încet În foaier. La toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiecare dată cu naziștii încăpățânați pentru ca, unindu-și puterea vocală, să-i acopere total pe social-democrați. Până mai adineaori dușmani de moarte, acum făceau un front comun roșu-brun împotriva social-democraților. Asta se întâmpla după o schemă și era ca un blestem. Din fiecare pană de curent rezulta aceeași configurație. Mie mi-a fost greu să mă situez statornic de partea unuia dintre grupuri. Ca ins fără un punct de vedere ferm, care era agitat în toate direcțiile, aș fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
punții-spate a vasului de cercetare John Hawes: platforma albă pentru aterizarea elicopterelor, colacii masivi de cablu, cadrul tubular metalic al unui robot subacvatic. Un echipaj al Marinei Militare lansa la apă un al doilea robot, Într-un potop de urlete, blesteme și fluturări de mâini; ale lor erau vocile abia percepute de Norman prin pereții groși, de oțel, ai camerei. În apropierea camerei, un marinar solid rostogolea un rezervor verde uriaș cu inscripția „Oxigen“, aliniindu-l lângă o duzină de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele îmbătrînesc subit și se comportă ca văduvele și fiecare gest cu care te gratulează e numai o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sau n-ai făcut ceva? Ești om, trebuie să plătești. Chinuie-te, crapă!” V. tînăr îl privește consternat. Știe că, odată apărută șansa mîntuirii creștine, tragedia a încetat să mai existe. Și anularea ei a născut un alt fel de blestem, aparte. Omul, căruia i-a mai rămas o șansă la care nu mai are cum ajunge, nu mai are scuza fatalității implacabile, a urletului pe care să-l învingă; a acceptării ca atare. Și nici consolarea nu-i e la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]