4,944 matches
-
ani , care abuzase de o bătrână, în jur de 70 de ani. La cercetarea cazului participa, pe lângă echipa de milițieni, procurorul anchetator, echipa de reporteri și operatori de la televiziune, iar cu microfonul și cu întrebările din partea lor,era o fătucă blondă, subțirică, de puteai să o iei subsuoară și să fugi cu ea. După recunoașterea și identificarea vinovatului, s-au retras toți inclusiv violatorul, rămânând doar personajele principale, printre care și eu, pe post de gură cască, să-i aud declarațiile
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
O dată, cu o bandă întreagă de copii, ne-am dus în pivnița întunecoasă a casei baroce să ne jucăm „de-a mama și de-a tata“: partenera mea a fost Gabi, cea mai frumoasă dintre fetele de pe strada Kogălniceanu, o blondă fâșneață. Altă dată, unul dintre copiii ce locuiau tot acolo ne-a inițiat în taina mare a casei: într-o mansardă amenajată într-o aripă a podului, unde urcai nu mai știu cum, pe trepte exterioare, dar care nu porneau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de murături, damigene cu vin de struguri și de smochine sau lichioruri de vișine și de afine. Deasupra, cât ținea casa, podul înalt, luminat prin lucarne, loc privilegiat al visurilor mele obscene. Imaginația obscenă mi-o stârnea și tânărul tâmplar blond și ușor durduliu, care-și avea atelierul în fundul grădinii (dormea în podul atelierului) și care trebăluia mai ales la strung. Vecinul dinspre curte, având casa la stradă - un cojocar ungur, Csordás, om tare de treabă, cu figura blajină și ștearsă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-mi privesc partenerul când se reaprindea la sfârșit lumina și mă ridicam, plecând de acolo comme si de rien n’était... Cinematograf, ca teren de acțiune, aveam în apropiere, pe strada Paris: cinematograful Edison. Mă așezasem, așadar, lângă un bărbat blond, cu mutră sănătoasă din popor, purtând scurtă de piele, de unde am dedus că e măcelar și aș fi jurat că e ungur. Spre satisfacția mea, „jocul“ cu pulpele s-a bucurat de atâta participare, încât, încurajat și incitat, am îndrăznit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tânăr în Regat, unde intrase în școala militară). Mică și fără pretenții la înfățișare, generăleasa, regățeancă, patrona agreabil și cu tact această societate, compusă totuși mai cu seamă din „regățeni“, dacă nu numai din militari. Aveau un băiat, tot ofițer, blond și frumos ca un prinț din romanele rusești, și două fete „serioase“, care nu jucau cărți (din care cauză mie îmi păreau mai moderne). Fratele lor, colonel încă tânăr și arătos, avea să fie implicat în mondenitatea scandaloasă a Bucureștiului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care mă învârteam des erau câteva fete, de asemeni liceene, cărora le citeam poeziile mele din ce în ce mai îndrăznețe formal, pe cât de lipsit de vocație și de sărac în manifestări erotice mă arătam lor. Amiciție mai durabilă am legat cu Nena Boilă, blondă și urâțică, fiica ziaristului național țărănist Zaharia Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu. Nu cred ca viitoarea lingvistă să fi înțeles ceva din „decadentismul“ meu literar, dar mă asculta cu plăcere și interes (poate fiindcă eram frumos, cu figura bântuită de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi detest imaginea în oglindă). O curioasă apariție a fost fiica unui colonel (mama unguroaică, nemțoaică, evreică ori ...poloneză?), tot elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată, care mi se părea o minune de frumusețe. Româneasca ei avea un ușor accent străin, care-i sporea farmecul. Îi citeam și ei (unde, când? - căci nu-mi amintesc să o fi vizitat acasă, ca pe Nena) versurile mele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se spunea că maică-sa (am avut prilejul să o cunosc atunci: o foarte bătrână, trufașă, rece cucoană de Ardeal din alte vremuri) ar fi făcut-o cu „sluga“, vizitiul. Fiica protopopului, mai mare cu vreo trei ani decât mine, blondă, înaltă, agreabilă, împroșcând cu haz ironia - și-ar fi pus mai bine în valoare frumusețea dacă n-ar fi fost atât de voluntară, ceea ce dădea bărbiei ei un aer viril -, venise și ea în vacanță (nu de la studii - căci, după ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aleile Parcului Arinilor, strălucind de zăpada de pe jos și de pe crengile arborilor ușor înclinate parcă spre a ne saluta, cu nespus de frumoasa fiică a lui Agârbiceanu („așa era și mamă-sa“ - mi-a spus Blaga), studentă în ultimul an, blondă și subțire, în blana neagră strânsă pe trupul ei viclean, căreia „îi făceam curte“ (mă remarcase ea pe coridoarele Universității), între încercările mele stângace de a o săruta, fără alt rezultat decât contactul buzelor cu pielea proaspătă, răcoros catifelată a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a făcut mare! Nu simțeam nimic. Eram un tunel, priveam, mă gândeam că e pentru ultima oară, și ei intrau în mine prin tunelul ochilor. Alături de noi era și prietenul fetei mele mai mici. Acum îl numesc micul prinț, e blond și bun. Atunci i-o încredințam din priviri pe fata mea alintată. Mă rugase înainte să-mi caut de muncă în țară. Mi-a spus că nu crede că ea va rezista dorului de mamă. Am încercat să-l ascult
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pentru a putea conversa. Îmi arunca priviri clar nemulțumite. Nu era interesat de conversație. Am aflat apoi că avusese o româncă în casă, de asta voia tot româncă. Am cunoscut-o apoi. Era o fată de 24 de ani, micuță, blondă, gălăgioasă. Îi făcea hatârul. Scotea moșul din toate cele. Printre râsete și vorbe goale mi-a spus că are doi copii acasă, la țară, și un soț care o bătea. O singură dată a oftat și-a zis: — Numai eu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
rată; emigranții o găsesc în saci, pâinea la pâine, produsele din carne separat etc. Sunt ambalate în vid și încă bune. Dacă nu se găsește de muncă, de mâncare se găsește! La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și blond ca Nichita Stănescu. Era din Bacău, de patru ani în Italia. Total blazat. Omul ăsta nu mai avea speranță, dar râdea. Adică era nonșalant. Se considera norocos pentru că locuia într-o rulotă pe care o găsise, stricată, pe o străduță
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de albanezi (care sunt mai mici de statură și au trăsăturile feței mai aspre), marocani (negricioși, păr negru, eventual creț, mici de statură), peruani (au fizionomia specifică hindu, fața lată și de abia depășesc 1,60 m), ruși (slabi și blonzi) etc. Băieții români sunt înăltuți, șateni, frumușei și triști. Câteodată zăresc pe la vreun colț de stradă sau după un bloc un astfel de chip. Să știi că foarte greu își asumă cineva răspunderea să aducă aici un băiat la muncă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Așa că evit! Și privesc Carul-Mare. În spatele lui o fi Dumnezeu? Scrisoarea 96 Am ajuns acasă la Romeo pe înserat. Era începutul lui aprilie, urma să vină Paștele, era primul loc de muncă în Perugia. Mă luase de la preot o femeie blondă și zâmbitoare, sora lui Romeo. Nu știam ce va fi cu mine. E o înstrăinare totală în momentul în care pleci să trăiești într-o familie necunoscută. Nu știu dacă poți înțelege... E o vânzare a întregului tău univers. Accepți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în ultima vreme, și în tregii sale armate, să pornească sau să stea pe loc, lucru care a făcut din el pacostea trupelor și a serviciilor. ABATELE DUBOIS Abatele Dubois, un om mărunțel și sfrijit, subțiratic, prefăcut, cu o perucă blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el se dădea o mare bătălie: care dintre viciile lui să rămână stăpân
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
numeroși prieteni, duș mani și mai numeroși, un rang foarte înalt, o mare cele britate, închisoarea și moartea. Doamna Roland avea între treizeci și cinci și patruzeci de ani. Avea un chip nu de o frumusețe canonică, ci extrem de plăcut, un păr blond frumos, ochii albaștri și larg deschiși. Talia ei avea o linie grațioasă, iar mâinile îi erau de o formă desă vârșită. Avea o privire expresivă; și, chiar când stă tea liniștită, figura ei avea ceva nobil și insinuant. N-avea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
paie și cu ferestre condamnate de scânduri bătute pe dinafară, dincolo de care se puteau ghici strada și trecătorii de pe trotuarul de peste drum. O jumătate de duzină de femei în așteptarea procesului se aflau acolo: o coafeză din Transilvania, grasă și blondă, care m-a întâmpinat în cămașă de noapte, din pricina caniculei, și care m-a consolat asigurându-mă că, oricum, nu se stătea mult în închisoarea din Uranus; o bătrână țărancă (o fi fost oare chiar așa bătrână cum mi se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
aflau doi tineri străini, care mi-au rostit numele. I-am invitat să intre. Erau doi francezi, o actriță și un actor, făcând parte dintr-o trupă de teatru în turneu în România. Actrița, care se numea Geneviève Brunet, era blondă și încântătoare, îmbrăcată cu o eleganță care avea un efect straniu în încăperea noastră. Din pricina rochiei sale negre dintr-un material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
O țară atrăgătoare. Trebuie într-adevăr respinsă imaginea prea des reluată a unei Galii impenetrabile, făcută din păduri dese, din smîrcuri și drumuri impracticabile, a unei țări locuite de gali sălbatici, "cu corp mare, pielea umedă și albă, cu părul blond", purtînd o mustață mare, acești războinici al căror caracter este marcat de "lipsă de judecată, de barbarie și de sălbăticie". Autorii antici, Diodor din Sicilia și Strabon, nu fac decît să ne transmită o imagine stereotipă a Galiei, adesea reluată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ar întîmpla dacă un ziar ar utiliza titlul "Un grup de tineri agresează un bărbat" și dacă bărbatul respectiv ar fi "un polițist în uniformă". În schimb, în cazul unui titlu de genul "Un grup de tineri agresează un polițist blond de șaptezeci de kilograme", legea exhaustivității ar fi din nou încălcată prin excesul de informații. S-ar putea să existe totuși circumstanțe în care un asemenea titlu nu ar fi insolit: informativitatea depinde deci de pertinență. Legile modalității Un anumit
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
amorul face parte din lumea păcatului, iar Luceafărul din lumea pură a neutralității primordiale. De două ori vrea el să coboare din fecioria nemuririi în patima pământului; în chip de tânăr de amândouă dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
medved', "cel care mănâncă miere" pentru a desemna ursul, în limbile slave) și chiar o identificare între contrarii, "absurdă" din punct de vedere logic, dar cu semnificat și efect evident ironice, în anumite situații, cum ar fi cazul lui negru - blond sau când unui gras i se zice slab, iar un bătrân e numit tinerel"237. 3.3. Cu toate acestea, cadrul conceptual prezentat mai sus ridică anumite semne de întrebare: este el un cadru lingvistic ("general") sau un cadru semantic
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care le ceruse să caute un spațiu adecvat secuilor ce urmau să fie transferați din Bucovina. Copiii din sat înconjuraseră automobilul, mângâiau farurile și oglinda retrovizoare, iar șoferul îi alunga. Unul din domnii mai tineri a făcut semn unei fetițe blonde de 8-9 ani să se apropie și a mângâiat-i pe cap. "Cum te cheamă?" - o întrebă. Fetița stătea neclintită și nu și-ar fi luat ochii pentru nimic în lume de la orășean. Acesta se uită în jur după un
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
c. real, dar mitizat; imaginar, dar cu șansa de a fi identificat într-o persoană / personalitate reală. Alte puncte de vedere / tipologii: A. 1. care aparțin tradiției populare; 2. care aparțin antropologiei populare; B. 1. „oacheșe”: bărbați și femei; 2. „blonde”: sunt personaje așezate, nu tocmai tulburătoare, statornice dar nu tocmai vrednice de încredere; C. grupate după criterii geografice sau pe naționalități: 1. orientale; 2. asiatice; etc.; 3. unguroaica, 4. rusoaica; etc. D. 1. umoristic; 2. comic; 3. tragic; 4. visătorul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și american din secolul al XIX-lea găsim personaje oacheșe, bărbați si femei (Heathcliffe la Emily Bronte ; Rochester la Charlotte Brontë ; Becky Sharp la Thackeray ; Maggie Tulliver la George Eliot ; Zenobia și Miriam la Hawthorne ; Ligeia la Poe) și personaje blonde (exemple féminine : Amelia Sedley la Thackeray ; Lucy Dean la Scott ; Hilda, Priscilla și Phoebe la Hawthorne ; Lady Rowena la Poe). Femeile blonde sânt așezate, nu tocmai tulburătoare, dar statornice și duioase. Cele oacheșe sânt pasionate, violente, misterioase, atrăgătoare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]