5,885 matches
-
s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar pentru a găsi ușa pe care o deschidea, am rătăcit prin lungi alei înflorite, pe sub bolți de frunze tropicale, pînă la o vilă cu o superbă terasă cu un bazin în mijloc și cu două aprtamente. Unul din ele era al nostru. Uriașa cheie a deschis o ușă de stejar masiv, de dimensiuni proporționale cu anticul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a simțit la început disperare, apoi o nebănuita plăcere. -Cât de plăcute erau amintirile ultimei vizite la Beirut! își zicea ea; restul nu mai conta pentru dansa. Deschise larg fereastră camerei. Aerul era proaspăt, soarele încă nu se înălțase pe bolta și a liniștii absolută stăpânirea Universului. Se aplecă puțin peste fereastră, uitându-se la florile care începeau să înflorească. În clipa următoare, pe cerul imaculat primele săgeți ale soarelui străpunseră perdeaua albastrului infinit. Timpul suspendat până în acel moment își relua
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la cerere, printr-un simplu telefon, pretins din partea familiei? Mort În seara de 21-22 decembrie 1986”. Coincidență? Premoniția cerului? Ce avea să se Întâmple Într-o aceeași zi după numai alți trei ani. În poeziile sale el trecuse și pe la ,,Bolta rece”, se urcase pe ,,Everest”, scrisese despre ,,Ciorapii mov ai cuvântului”, despre ,, Cântecul ochilor”, si se Întrebase ,, Când vom pleca?” Avusese lecturi plăcute din poeții și scriitorii citați, dar pentru că trebuie ,,Să trăiești, să te doară” citise mult și din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
muncă de jos: lucrător la calitatea produselor. Putea fi și mai rău. decembrie 1986. A căzut o stea. Steaua lui Malin. A soților Ana și Alexandru Tăcu și a Alinei, sora mai mică a celui cu steaua plecată de pe o bolta care Îi putea fi mereu...luminoasă. S-a frânt, s-a vestejit și s-a stors Într-un nume sau un gând un mugur care putea fi mereu o floare de regenerare a parfumurilor intelectuale. Nu făcuse gazetărie, că era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
februarie 1988, am facut o vizită familiei Dan Petrescu, pe strada Sf. Atanasie nr. 13. Acolo i-am Întâlnit pe Luca Pițu și Liviu Cangiopol. Mult timp am vorbit despre Malin. Se făcuse noapte și la plecare, spre Sărărie și Bolta Rece, am zărit pe zăpadă ,,umbre”: securitatea. A doua zi am fost invitat pe strada Triumfului. Am refuzat, dar Întâlnirea nu putea fi evitată pentru că era trecută În agendă de lucru a domnului Adrian. A venit el la mine, la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sven Hassel), am Încercat să dorm; n-am reușit la gândul că după 1535 de zile de sclavie voi fi iarăși liber; am mai stat de vorbă cu plantonul brigăzii, am ieșit afară din baraca și am privit stelele de pe bolta cerească, reci și indiferente la soarta și suferințele oamenilor, am revenit pe prici unde m-am mai zvârcolit o bucată de vreme, ațipind puțin și trezindu-mă la semnalul de deșteptare - loviturile de toaca - de la 5 dimineață. Mi-am luat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
multă vreme cu un englez, pe nume W. O. Callender, din Londra, ca să facă măcar câteva străzi și troruare cu asfalt. Atunci să vezi cum ai să mergi, ca pe palmă. Acum știi ceva? Fă bine și du-mă la Bolta Rece. Poate împușc doi iepuri dintr-un foc. Unul ar fi conu Ștefan Vârgolici, care stă peste drum de crâșmă, și al doilea ar fi o ulcică de Cotnărel vechi, adus de frații Amira de acum câțiva anișori buni și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mă vede Mișa, că și începe a povesti: Dacă ai ști, mata,boierule, de câte ori i-am adus eu aici pe Eminescu și Creangă în vizită!...După ce terminau de pus la cale cine știe ce treburi, treceau fuguța strada și se aciuau la Bolta Rece, unde continuau cisla în fața unei ulcele cu vin... Ca să nu-l țin din treburi pe Mișa, îi spun: Am să te rog ca mâine să mă aștepți în Piața Unirii, așa cam pe la chindie. Vreau să mergem le Moș
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să nu mai tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni în râs, atât de intrigat părea de intențiile obscure ale meteorologiei. Adăpostul de sub boltă era iluzoriu, apa le pătrundea în haine, în pantofi, în buzunare. Sacoșa cu provizii a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna de pe mâner și luă sacoșa: "Mai bine să mergem la mine, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Paisie. Ne punem întrebarea firească: de ce Tolstoi, un adevărat benedictin în respectarea detaliului istoric, face această voltă și îi pune în filiație directă pe Leonid și PAISIE VELICIKOVSKI? Oare era important ca numele lui Paisie Velicikovski să fie cheia de boltă a filiației duhovnicești în care se înscrie de bună voie prințul Kasatski? O întrebare care ne invită parcă la exercițiul pur tehnic, de a compara traseele existențiale și spirituale ale celor doi Părinți celebri: unul aparținând Istoriei Bisericii, celălalt Istoriei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
trecerea acestuia la Domnul, în 1891.Traducerile care s-au făcut acestor texte în decursul secolului al XX-lea în germană, franceză, italiană, greacă, japoneză, au atras atenția, atât a lumii occidentale cât și a celei răsăritene, asupra cheii de boltă a întregii spiritualități isihaste, Rugăciunea lui Iisus. La noi, preotul Ștefan Dobra scoate o traducere în românește, în 1941, după textul francez apărut în 1928, în revista belgiană Irenikon. După 1989, editura Bunavestire din Bacău ne dăruiește varianta completă a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care stabilește întîlniri periodice între șefii de stat și guvernele celor două țări, înființarea în iulie a aceluiași an a Oficiului franco-german pentru tineret, etc. De Gaulle considera această mînă întinsă de Germania, care crea axa Paris-Bonn, drept cheia de boltă a proiectului său european. Ori și în acest domeniu situația nu era suficient de "coaptă" pentru ca RFG să accepte să dea deoparte protecția americană în schimbul unei ipoteci pe apărarea europeană în care Franța, putere nucleară încă nesigură, ar avea asupra
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cititor ca pe un "palimpsest recuperat", cum spune poetul. Altfel precizat, verbul e scos din starea de somnolență, e pus să provoace gândirea și polemica, să gloseze despre plăcerea sentimentului de înălțare pulsând când liric și epic, când dramatic. Sub bolta metafizică se întâmplă insemnele devenirii și continuității, de unde, poate, reflexivitatea, profundul cântec al inimii și momentele de relevanță impunătoare, răsărituri de metafore proiectate pe fundalul istoric al Cetății. O biografie culturală a Iașului, văzută prin oglinzile reflectante ale Bibliopolisului, stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un cinism lipsit de ideal? Teoretizarea elitei trebuie să însemne adaptare, aplecare spre semenii din comunitate, spre îndreptarea lor în direcția educației și sensibilizării întru cultură. Elită avem, avem și receptori, împreună doar vor ajunge la media culturală peste medie. Bolta stelară ce se sprijină pe imaginea semețelor și poeticelor coline (tot șapte la număr), curcubeul culorilor inefabile, uneori și strălucirea luceafărului cosmic (în corespondență lirică cu luceafărul poeziei românești), splendoarea dimineților cu roua firelor de iarbă produc toate miracolul, acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și atâtor altor mari romantici. În imaginația bogată a literaților, astrele au o strălucire diferită, mai ales în ochii celor care învăluie peisajul în culorile propriilor lor percepții și sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea visătoare și ochii contemplativi ai scriitorului mirat se opresc asupra universului de esență sacro-cosmică din care Luna iese umbrită sau luminoasă, eclipsată sau clară, ca un diamant rece sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
găsesc, din când în când, răgazul și singurătatea odihnitoare, evadând dintre zidurile orașului supraîncălzit și dintre osaturile amorfe ale cotidianului banal. Ei descoperă și văd ceea ce numai în închipuire văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală într-o dinamică lirică la întrecere cu zborul păsări și cu plutirea sincopată a fluturilor pastelați. Întorși acasă din brâul verde ideal al urbei, ieșenii parcă au un alt ritual al înțelegerii frumosului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi pare că este strălucitoare, eternă ca splendoarea bolții din care curge seninul ocrotitor mereu căutat. Nu-mi rămâne decât să întind mâna pentru a culege boabele de idei și idealuri ca pe fructele din pom. Și starea care mă cuprinde continuă. Cu febrile căutături încă vom descoperi atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al românilor), ce se ascunde în el? Răspunsul vine de la Mircea Vulcănescu: pe fondul traco-daco-roman s-au depus influențele bizantină, franceză, greacă, slavă, germanică, câte ceva din aceste sinteze. Vin influențe să se îmbine în arhitectura sufletului românesc, în arcuiri de bolte și subsinteze. 14 Nu mai știu unde și de cine a fost amintit proverbul zen care atenționează: dacă nu auzi și nu vezi nimic în Univers, de vină nu este Universul. Poate că din acest motiv unora dintre versificatorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
era masca peste chipul ființei palatului cu oglinzi, de o geometrie fină a firii. Și cerul învolburat de iarnă cenușie se coboară peste tot, peste liniștea imensă a muntelui. Încă păstrez imaginea bisericii noi, cu sfinții și îngerii pictați pe bolta înaltă, care se uită la noi cu ochii mari, mirându-se de prezența celor de jos. De unde au venit și unde se duc oamenii aceștia? Se întreabă îngerii de sus, de deasupra catapetesmei. Închidem pleoapele și totul dispare. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
animate din palmă și a dispărut. Doar bufnița este gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde și ea printre copacii răvășiți. Cuvintele se izbesc suferind de colțurile sticloase ale stâncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
George. Suvenire contemporane. București, ESPLA, 1956. ȘUȚU, Rudolf. Iașii de odinioară. Iași, Editura Viața Românească, 1928. TIMOFTE, Ioan. Personalități ieșene, vol. 9-13. Iași, Editura Pim, 2008-2015. TOPORAȘ, Viorica. Memoria acuarelei. Album. Iași, Editura Pim, 2006. ULMU, Bogdan. Jurnal de ludic. Bolta Rece, Iași, 2000; File dintr-un jurnal teatral. Iași, Editura Timpul, 2003. VASILIU, Alex. Confesiuni improvizate. Iași, Editura Junimea, 2015. VASILIU, Lucian, HOLBAN, Ioan. Iașii în 78 de ilustrate adnotate. Iași, Editura Junimea, 2015. VASILIU, Lucian, VASILESCU-COȘEREANU, Ioana, JUMARĂ, Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
IV-13) Orele 11.30 - Vizitarea unor laboratoare ale Facultății Orele 13.00 - Mică slujbă de pomenire a celor care nu mai sunt printre noi (profesori și absolvenți), Biserica 40 de Sfinți, str. Gen. Berthelot Orele 14.30 - Prânz festiv - Restaurantul „Bolțile Domnești“, Complex Palas, Iași În cei cinci ani de facultate, parcurși acum mai bine de jumătate de secol, am crescut și ne-am desăvârșit educația sub îndrumarea dumneavoastră. Am fost și rămânem mândri de profesorii noștri. Vă stimăm și vă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
popor. Coroana Regală pusă azi pe fruntea Măriei-Sale Domnului României nu este numai o cestiune de amor-propriu național, nu este numai o răsplată pentru meritele ce Domnul nostru ș-a câștigat în curs de 15 ani, ci este cheia de boltă ce punem azi la clădirea edificiului nostru, ca Stat neatârnat. (Aplauze.) Acest popor bântuit de o soartă adversă în cursul atâtor secoli, trunchiat și zdruncinat prin luptele interne, a ajuns, în fine, la constituirea sa definitivă și, pe când înainte starea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
3 m. Fiind din lemn, vopsiți cu culoare în ulei bleu deschis și împodobiți cu diferite icoane, fie rămase de la vechea biserică sau donate de credincioși, comandate de diverși pictori anonimi. Deasupra naosului și a pronaosului, construcția bisericii prezintă o boltă, în mijlocul cărora sunt suspendate câte un candelabru cu 18 și 12 brațe. Altarul este separat de naos de o catapeteasmă lungă de 5, 20 m și înaltă de 3, 40 m, din lemn moale, sculptat cu palmate și rozete, înzestrat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș nu simbolizează doar puritatea și efemeritatea ci și sosirea primăverii. Și, odată cu venirea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]