6,712 matches
-
seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână, cântând în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau să părăsească locuința, lăsîndu-l într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și n-ar fi suportat regimul de pensiune. Prin urmare, hotărî să rămână mai departe pe loc, deocamdată în concediu de la catedră până la o nouă întorsătură a lucrurilor. Pomponescu luă obiceiul de a ieși pe stradă seara, mergând numai pe bulevard, între Piața Victoriei și Piața Amzei, ca să fie în mijlocul lumii, totuși nu în centrul propriu-zis, unde putea fi recunoscut. În loc să contemple arborii ca un întristat romantic, se oprea în fața unui magazin oarecare - drogherie, tapițerie - și privea serios toate obiectele din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
salonul doamnei Pomponescu pentru cafea, prilej de a simula viața socială, intrând într-o conversație în care evita problemele mari și se întreba mai ales despre soarta feluritelor rude nevăzute de mult. Pe seară, Pomponescu ieșea puțin, strecurîndu-se printre pomii bulevardului. La cină apărea în smoching. Odată consimți a juca domino cu cele două femei și păru mulțumit de a fi câștigat. Nefiind obișnuit a se culca devreme și consumîndu-și ani de zile serile în picioare prin saloane, Pomponescu, neavând ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și chiar când venea vorba de el, nu mai reacționau cu stimă sau cu teamă de a se compromite. O întîmplare neînsemnată produse o impresie adâncă asupra lui Pomponescu. Invitase la masă pe Smărăndăchioaia și pe Smărăndache, întîlniți accidental pe bulevard. În ziua hotărâtă, la prânz, așteptă G. Călinescu posomorât până la ora unu, tresărind la cel mai mic zgomot. Invitații nu apăreau. Smărăndache nu comitea niciodată asemenea incoveniențe și madam Pomponescu își explica nevenirea lor prin faptul că nu înțeleseseră bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
relativității. Toate schițele și proiectele înrămate sau găsite prin sertare fură numerotate cu grijă, catalogate la sfârșitul memoriului și apoi așezate în ordine într-un pachet. Când termină această lucrare, Pomponescu păru foarte bine dispus, făcu o mică plimbare pe bulevard și la masă bău puțin vin și fu mai comunicativ. Emise chiar câteva aforisme în legătură cu activitatea umană, luând ca punct de plecare felicitările doamnei Pomponescu că-și vede din nou de arhitectură. - Tot ce facem, zise el sentențios și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea să învingă orgoliul individual. Memoriul fu legat și sigilat. Întâlnind pe Hagienuș pe bulevard, Pomponescu îi spuse următoarele, fără nici un motiv aparent, desigur sub impresia preocupărilor lui recente: . - Îți dau toată dreptatea că ții la copiii dumitale - bunisau răi, nu importă. Regret că împrejurările m-au împiedicat să am copii. Progenitura noastră e calea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vârsta arterelor sale." Acest aforism i se păru prea material. Lăsând cartea lângă el, Pomponescu șezu câtva timp fără gânduri, apoi adormi. Pe la cinci, schimbîndu-și costumul și punîndu-și smochingul tivit, ieși în oraș și făcu o plimbare pe jos pe bulevard. Cumpără de la o farmacie niște doctorii cerute de madam Pomponescu-mamă. Masa de seară decurse în modul cel mai normal și Pomponescu vorbi ca de obicei, deși cu o ușoară pironire în gol de reverie, neremarcată de cele două femei. - Cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privințele: fiecare poate vedea berlinele, landourile, faetoanele sale, picturile ușor afectate de pe plafoane, covoarele bogate, lumina care țâșnește din locuința sa. Toată lumea știe că armăsarii săi pur-sânge aleargă pe turf. Dineurile de la locuința sa din Paris opresc în loc mulțimea pe bulevard și se zice: Iată un om brav, care, nu numai că nu rezervă nimic din venituri, dar probabil că își consumă capitalul. Este ceea se vede. Nu este atât de ușor de văzut, din punctul de vedere al interesului muncitorilor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puțin ridicată în față, închizînd concav partea de jos a chipului. Ne-a vorbit imens după ce am terminat micul nostru spectacol și simt că îmi vine greu să refac tot ce ne-a spus. Era întîi o temă a marilor bulevarde în cultură, felul pe care și l-a ales el de a trăi cultural, digerând esențialul, spre deosebire de Cioran și Mircea Vulcănescu, care l-au complexat toată tinerețea cu lecturile totale ale secunzilor. "Eu citeam Chateaubriand, și Cioran îmi vorbea ore
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un restaurant francez, am stat să-i ascult vorbind o seară întreagă despre Léon Bloy, din care eu nu citisem un rând. Încercam să țin pasul cu ei, dar nu reușeam; astăzi încep să cred că nu am greșit alegând bulevardele culturii. Cioran a sfârșit în aforistică, iar Mircea Vulcănescu, dacă ar fi trăit, ar fi făcut pesemne operă de enciclopedist, nu de speculație. Există un fel de a te pierde în cultura care nu se vertebrează ierarhic, și îi obligi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a pus în gardă. A început să-mi trimită sistematic săgețile refuzului lui. Orice sugestie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos. Mi-am propus să-i dau lovitura de grație. L-am luat în preajma Crăciunului la Paris. Bulevardul Hausmann, în special porțiunea "marilor magazine", cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ni s-a întors la această priveliște. Pentru D-zeu! Nu tot ce e natural e frumos. Aceasta trebuie să fie regula de aur a tuturor artiștilor, fie ei poeți, fie pictori, fie muzicanți, fie actori. Deși aceste drame de bulevard tratează în genere încălcările codului penal și boalele trupești, încît adevăratul lor loc este temnița și spitalul, iar nu teatrul, deși în teatrul de bulevard am văzut piese a căror eroi sunt gheboși, surzi, muți, orbi, hectici, nebuni, idioți, totuși
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tuturor artiștilor, fie ei poeți, fie pictori, fie muzicanți, fie actori. Deși aceste drame de bulevard tratează în genere încălcările codului penal și boalele trupești, încît adevăratul lor loc este temnița și spitalul, iar nu teatrul, deși în teatrul de bulevard am văzut piese a căror eroi sunt gheboși, surzi, muți, orbi, hectici, nebuni, idioți, totuși nu credem că reprezentarea crudă și realistă a slăbiciunilor trupești este menirea artei dramatice. E drept că dintre toate infirmitățile numai două nu jignesc spiritul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a se juca deocamdată piesele mai ușoare ale lui Moliere în bunele traduceri vechi, editate de societatea filarmonică din București s-ar pune începutul unui repertoriu comic statornic. Mai greu era a ne formula opinia asupra reprezentației serie. Dramele de bulevard, date pentru a asigura existența zilnică a teatrului, vor fi plăcut la mulți; noi însă am dat sama despre ele numai întrucît observasem pe ici, pe colea cîte-un caracter mai bine desemnat. Altfel aceste ne-au lăsat în deplină apatie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
repertoriu, necesar din cauze reale, e un adevărat pericol pentru inima și creierii actorului, un pericol ce nu se poate neutraliza decât printr-un repertoriu seriu mic, însă ales, care să-i readucă pe nefericiții martiri, torturați în piesele de bulevard, într-un aer mai curat, la măsură mai dreaptă, la caractere adevărate, c-un cuvânt un repertoriu care să prefacă temnița și spitalul în teatru. Proba de vitalitate era în acest punct mai grea, și am primit-o joi sara
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
concentrat doar pe partea descriptivă a clădirilor și a sistematizării urbane. În fapt, e vorba de București, această sistematizare lipsește aproape complet la începutul secolului XX, făcând din Capitală, la anul 1910, un sat mare. Foarte aproape de Calea Victoriei și de Bulevard, artere drepte care împart orașul constituind partea lui cea mai vie și mai elegantă, se întind curți mari și pustii, abandonate unei vegetații haotice. Curtea lui Moș Costache este un veritabil parc, cu chioșc și copaci numeroși, iarbă netunsă și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aducătoare de comisioane. Iarăși căutări... Dar încotro Românie? Unde ți‐i inteligența și interesul pentru popor? Ce facem popor român? * 60 Foaia de informații pentru Plugar Foaia de informații pentru Plugar, publicația Camerei de Agricultură Tutova, Redacția și Administrația în bulevardul Epureanu nr. 20 Bârlad, președinte M.L. Hristea, director Gh . Catrani, distribuit regulat și gratuit la cererea oricărui plugar sau crescător de vite. Apare în 1928. Se dau sfaturi către săteni referitor la: ‐ cultivarea îngrijită a grâului; ‐ întrebuințarea îngrășămintelor artificiale în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fac servicii nemților, se susține în Sentinela de către Nilk Winter - Veritabil. * Spiritismul Spiritismul, organ pentru răspândirea științelor oculte, apare de două ori pe lună, Anul I, numărul 1 la 15 octombrie 1914, condus de C.K. Nicolau, redacția și administrația în Bulevardul Regina Elisabeta nr. 5 Bârlad, tipografia C.D. Lupașcu. În cuprins: „O prevestire miraculoasă - moartea regelui Carol anunțată prin spiritism.” - preluată din Viitorul - 30 170 septembrie 1914; „Ce este ocultismul și cum îl putem învăța” - o popularizare a cărții „Ocultismul”, ajunsă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Țugulea, Oltea Rășcanu - Gramaticu, Mircea Coloșenco, Amelia Călujnai, Vasile Cârcotă ș.a. * 245 Ajunsă la al 22-lea număr, anul XIII de apariție, nr.1, Trim. I 2006, Academia bârlădeană, revistă editată de Societatea literar-culturală “Academia Bârlădeană” cu sediul în Bârlad, Bulevardul Republicii nr.235, are ca președinte de onoare pe C.D.Zeletin, președinte executiv Elena Monu, redactor șef Serghei Coloșenco, din colectivul de redacție mai făcând parte Simion Bogdănescu, Ritta Mintiade.Tehnoredactarea: Bogdan Artene. Tipărită la S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad (21x31
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
foarte mulți colaboratori externi dar puțini din localitate (21x30 cm.). Culegere computerizată și tehnoredactarea sunt asigurate de Bogdan Artene, foto Vasile Slabu, tipărirea la S.C. IRIMPEX S.R.L.Bârlad strada C. Hamangiu nr.15, adresa redacției: Biblioteca municipală „Stroe Belloescu” Bârlad, Bulevardul Republicii 109. Numărul 2 al revistei, apărut în august 2007 este ilustrat cu lucrări ale maestrului Marcel Guguianu căruia revista îi asigură un loc de cinste pe copera I, iar Gruia Novac, la aniversare, îi dedică cuvinte de meritată prețuire
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cadență: „Veniți cu noi!” Steaguri multe, foarte multe, din care s-a decupat stema. Toate stemele decupate de-ți vine a crede că s-au produs sub o directivă, altfel nu ar fi toate decupate. Mergând la pâine văd pe bulevardul nostru patru coloane de muncitori de la fabricile chimice Îndreptându-se către centru. Insultă la adresa populației care nu li se alătură. Toate pancartele cu lozincile comuniste Înșirate pe bulevard sunt zgâlțâite și aruncate la pământ. În oraș se strigă: „Armata e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
directivă, altfel nu ar fi toate decupate. Mergând la pâine văd pe bulevardul nostru patru coloane de muncitori de la fabricile chimice Îndreptându-se către centru. Insultă la adresa populației care nu li se alătură. Toate pancartele cu lozincile comuniste Înșirate pe bulevard sunt zgâlțâite și aruncate la pământ. În oraș se strigă: „Armata e cu noi!” și „Fără violență!” O trăsătură uimitoare: străzile sunt pline de tineri și chiar copii de treisprezece, paisprezece ani, Gavroși care merg Înaintea coloanelor, unii cu steaguri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ar fi "palatul unde a locuit". Prin urmare, se ignoră atât faptul că respectivul așezământ este o creație a secolului XX, cât și proximitatea adevăratei sale ctitorii, biserica "Sf. Nicolae Domnesc". Mai mult, amplasarea statuii sale în fața Palatului și numele bulevardului "Ștefan cel Mare" din apropiere pot fi invocate, în imaginarul străzii, ca dovezi "istorice" ale acestei paternități. Popularitatea sa are și alte rațiuni, șterse aproape cu totul din paginile manualelor mai noi. În anii '80, Ștefan era și simbolul conducătorului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
părintească, și îi ațâțaseră curiozitatea față de realitățile eterne ale condiției umane. Fotografie reprezentându-l pe Gide Marguerite era curioasă să afle cine era și, în contextul schimbării ambianței politice europene de după 1929, era curioasă față de viitor. Zilele fără griji de pe bulevardele pariziene deveniseră nopți apăsătoare în care asculta frecventele relatări despre marasmul economic care se profila la orizont. Banii încă nu erau o problemă pentru ea. Michel îi lăsase o foarte mică moștenire, pe care ea a pus-o de o
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]