5,129 matches
-
modul cum știa să-și folosească timpul. Deși muncea foarte mult, ochii Îi erau mereu voioși, zâmbetul vesel, chipul rumen ca un trandafir. Avea marea dorință de a Învăța. De cele mai multe ori Își repeta lecțiile În timp ce făcea alte treburi gospodărești: căra lemne, făcea mâncare etc. Regreta puțin ca nu avea timp pentru Învățat, dar era mulțumit că venea În sprijinul tatălui său ce avea o mulțime de treburi pe cap și În ajutorul mamei care era bolnavă. Cu Îndemânare face și
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
frumos. Peste câteva clipe sosește o altă căruța cu lemne ce trebuie să le descarce. Politicos, Își cere scuze de la prietenul său cu care nu mai poate sta de vorbă și Începe să facă drumuri repetate de la căruță la prăvălie cărând legături cu legătură. Fericirea i se citește pe față. Așa cum a remarcat și prietenul său, e fericit că prin muncă Învață mai mult, pentru că e de folos mamei și tatălui său, pentru că reușește să fie un copil bun, drept și
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
de transport, refugiu în fața condițiilor meteo prea dificile. Am în fața mea un astfel de exemplu, un van alb-gălbui, cu vopseaua stricată de soare și intemperii, pe care scrie mare în limba germană Bäckerei Sauter (Brutăria Sauter). Oare câtă pâine a cărat mașina aceasta în Germania înainte de a-și da obștescul sfârșit în România ? Ușa culisantă din lateral este deschisă, mă apropii pentru a arunca o privire fugară : depozit de obiecte religioase, un pat pliant, aragaz de voiaj, o pătură, mai multe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiecare) plini cu fasole albă. Pe saci scrie „Luna-Egypt”, plus încă ceva cu caractere arabe. Fasolea pare a fi una de calitate, are bobul mare, este grasă, lucioasă. Fețele mondializării : fasolea produsă în Egipt, adusă cu vaporul sau avionul, apoi cărată cu mașina până aici, în mijlocul Carpaților. Privind cum tot acest fluviu uman se scurgea pe poarta mănăstirii, m-am întrebat dacă nu cumva „pelerinul” contemporan nu este tocmai acest individ expulzat din comunism ca un copil neajutorat, în căutare de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
era chiar un 15 august, zi de sărbătoare aici. Ora 10.00. Ajung la racla Muceniței Filofteia, mă închin grăbit, mânat din spate de îndemnurile preoților din jur, îmbrăcați gros din cauza frigului de afară, vizibil afectați de acesta. Tineri seminariști cară tot timpul un fel de castroane mari din lemn, pline cu pâine binecuvântată, anafură, ce este distribuită apoi credincioșilor care toc mai s-au închinat la raclă. Un mic incident are loc chiar sub ochii mei, câteva bucăți de anafură
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
zilele noastre, fie și numai dacă luăm în considerare prezența „hrămarilor”, cei care fac turul pelerinajelor, mănăs tirilor și zilelor de hram ale bisericilor din marile orașe și nu numai. Rămâne de analizat modul în care mass-media reflectă mila și cari tatea, „multe dintre aceste acțiuni prezentate de televiziuni în stil strident aducând a campanie publicitară” (Manolescu, 2012). Cerșetoria și sărăcia extremă sunt remarcate și analizate în cadrul spațiului islamic, mai exact în cadrul pelerinajelor copto-musulmane (așa-numitele mouled-uri, sărbători mixte, religioase, comerciale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
domiciliu din România, localitatea Cenad, județul Timiș. 337. Canila Constantin, născut la 23 octombrie 1950 în București, România, fiul lui Canila Vasile și Elenă, cu domiciliul actual în Austria, 8680 Murzzuschlag, Kirchengasse 7, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Căra Anghel nr. 10, bl. C5, ap. 14, sectorul 6. 338. Canila Victoria, născută la 8 ianuarie 1951 în București, România, fiica lui Ciobanu Constantin și Constantă, cu domiciliul actual în Austria, 8680 Murzzuschlag, Kirchengasse 7, cu ultimul domiciliu din România
HOTĂRÂRE nr. 407 din 24 mai 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124368_a_125697]
-
10, bl. C5, ap. 14, sectorul 6. 338. Canila Victoria, născută la 8 ianuarie 1951 în București, România, fiica lui Ciobanu Constantin și Constantă, cu domiciliul actual în Austria, 8680 Murzzuschlag, Kirchengasse 7, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Căra Anghel nr. 10, bl. C5, ap. 14, sectorul 6. 339. Canila Alexandra, născută la 4 decembrie 1979 în București, România, fiica lui Canila Constantin și Lăzărescu Victoria, cu domiciliul actual în Austria, 8680 Murzzuschlag, Kirchengasse 7, cu ultimul domiciliu din
HOTĂRÂRE nr. 407 din 24 mai 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124368_a_125697]
-
bl. C5, ap. 14, sectorul 6. 339. Canila Alexandra, născută la 4 decembrie 1979 în București, România, fiica lui Canila Constantin și Lăzărescu Victoria, cu domiciliul actual în Austria, 8680 Murzzuschlag, Kirchengasse 7, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Căra Anghel nr. 10, bl. C5, ap. 14, sectorul 6. 340. Anghel Marceano, născut la 13 decembrie 1964 în București, România, fiul lui Anghel Neculae și Angela, cu domiciliul actual în Austria, 2130 Mistelbach, Josefdunklstr. 10A/2/1, cu ultimul domiciliu
HOTĂRÂRE nr. 407 din 24 mai 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124368_a_125697]
-
Ahmad și Subhieh, domiciliat în București, B-dul Banu Mantă nr. 18, ap. 157, bl. 28, sectorul 1. 159. Machlah Mohamad, cetățean sirian, născut la 12 ianuarie 1961 în Damasc, Siria, fiul lui Sabet și Amineh, domiciliat în București, str. Serg. Căra Anghel nr. 15, bl. 49, ap. 73, sectorul 6. 160. Mansour Assaad Ali, cetățean libanez, născut la 15 ianuarie 1960 în El Țiba, Liban, fiul lui Ali și Khadije, domiciliat în București, Splaiul Independenței nr. 204, Cămin B.1, camera
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
32, aveam 8-9 ani, sora mea e cu 3 ani mai mică... Bunicii au rămas deci În Siret. Bunicii și Încă 8 oameni, tot bătrâni, dintre care vreo 4 sau 5 erau orbi. Cum să-i duci, cum să-i cari? După ce pe noi ne-au dus În Transnistria, legionarii de acolo i-au strâns pe toți evreii ăștia care nu s-au evacuat, aceștia 10, bunicii mei, orbii, i-au dus În lunca Siretului și le-au tăiat capul. După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe jos. Deasupra era un gemuleț mic pe unde intra aer, zăpadă, ploaie. Ce-mi amintesc este că-n fiecare dimineață... Deci noi am fost trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe unde intra aer, zăpadă, ploaie. Ce-mi amintesc este că-n fiecare dimineață... Deci noi am fost trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de lemn cu care se băga pâinea În cuptor și, deschizând puțin ușa, le-o introduceam În cameră și o scoteam când luau mâncarea de pe ea. Locuința căpătată trebuia Încălzită. Era iarnă, mă duceam la furat lemne, iar apa o căra sora mea de la distanțe mari - nu-l lăsam pe tata să iasă, de frică să nu fie Înhățat și trimis undeva la muncă. Era foarte frig - atât de frig, Încât pe pereți era mereu un strat de gheață. Mama s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau cum Îl cheamă, dar este Dumnezeul fiecăruia. L-au controlat și au găsit la el mai multă făină albă, mai mult zahăr, că era În preajma războiului, fiecare căuta să aibă ceva. L-au Înhămat la o căruță și Își căra singur aceste alimente. Am văzut cu ochii mei asta - și scria pe el: „Uitați-vă ce a făcut rabinul”. Interesant e un lucru. L-a Întâlnit un preot, nu mai știu dacă era catolic sau ortodox. Acest preot și-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
De asta au fost și murdare. Și am ajuns În Basarabia, la Atachi, o mică localitate În nordul Basarabiei. Dar cum arăta Atachi... În primul rând trenul oprea la vreo 2 kilometri Înainte de așa-zisul centru. Deci a trebuit să cărăm toate boarfele și doi bătrâni după noi până În centru. Dar ce centru? Centrul avea numai case dărâmate complet, fără acoperișuri, numai pereți. Pe pereții ăștia erau scrise niște lucruri Îngrozitoare: „Aici au fost omorâți 10 oameni, aici atâția” și scria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
20 de familii, ne-am pus lucrurile noastre, Împreună cu bunicii. Primul lucru pe care trebuia să-l facem era să stabilim, să facem ceva cu acești bătrâni. Erau oameni de 80 de ani, oameni pe care nu-i mai puteam căra mai departe. Ei, la Moghilău se organizase ceva, adică oamenii de peste 70 de ani Își lăsaseră avutul și au făcut o casă de bătrâni. Însă condițiile erau foarte proaste, așa că bunicii mei În două luni au murit - farte repede, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a spus să luați? Ni s-a spus să nu luăm prea multe, că ne Întoarcem repede - numai așa, ce putem, pentru o zi-două... Și i-ați ascultat? Am ascultat și nici nu aveam Încotro, pentru că nu aveai cum să cari atâtea după tine. Dacă prindeai un loc Într-o căruță sau cât puteai să iei, o valiză, ceva de mâncare... Dumneavoastră cu cine ați plecat? Toată familia: mama, tata, eu, sora mea, plus sora mamei cu soțul ei și fetița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mișcării cuziste din Rădăuți... Am avut ocazia să-l cunosc după ce s-a Întors din pușcărie: am avut plăcerea să discut cu el, dar de data asta de pe poziții diferite, eu fiind director tehnic, iar el magaziner sau - mă rog, căra produsele În magazie... Când v-ați născut, părinții dumneavoastră aveau o casă proprie? — Nu. Noi am stat În casa bunicilor. Era o casă, În Rădăuți, destul de mare - iar când tata a Început activitatea, noi am plecat din casa bunicilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cap. Dacă respectai tratamentul, puteai scăpa - așa a scăpat tatăl meu de tifos exantematic... Pentru că noi stăteam În casa felcerului, iar felcerul i-a explicat mamei mele că singura salvare este să-l țină În gheață, și frații mamei au cărat zi și noapte gheață de la lac... Lacul era Înghețat? Da, atunci era Înghețat și aveai de unde să iei gheață... Era În iarna lui ’41, iar noi aveam și foarte multă gheață pe pereți - țin minte că mama răzuia zăpada din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Avea niște urme teribile... Și a scăpat cu așa ceva? A scăpat datorită unui prieten român. Știți că pe vremuri regimentele erau alcătuite din oameni din localitățile alăturate - și În momentul când a căzut, un prieten de-al lui l-a cărat până la regiment, unde i s-a acordat primul ajutor. Așa a fost salvat... Și după 1940? Când au venit rușii deja existau ceva legi antisemite În România. Chiar din anul 1938 - cred că era guvernul Goga când au Început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căzut, și dacă s-ar fi Întâmplat asta la Auschwitz, m-ar fi dus imediat În camera de gazare; dar În Cracovia nu era cameră de gazare. Mi-am revenit și am Început munca: o muncă foarte, foarte grea, la cărat pietre. Și cine nu ducea o piatră destul de mare atunci o primea. Au mai fost acolo: Cu doamna Diamantstein n-ați vorbit? Am vorbit, dar n-a povestit despre pietre. Poate că ea n-a fost la cărat pietre, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
grea, la cărat pietre. Și cine nu ducea o piatră destul de mare atunci o primea. Au mai fost acolo: Cu doamna Diamantstein n-ați vorbit? Am vorbit, dar n-a povestit despre pietre. Poate că ea n-a fost la cărat pietre, deși asta se făcea acolo. Am cărat pietrele, apoi am adunat iarbă, am dus... Că eram tânără, aveam 18 ani - acolo am Împlinit 18 ani. După ce am lucrat la pietre, după vreo două luni și ceva am fost transportați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o piatră destul de mare atunci o primea. Au mai fost acolo: Cu doamna Diamantstein n-ați vorbit? Am vorbit, dar n-a povestit despre pietre. Poate că ea n-a fost la cărat pietre, deși asta se făcea acolo. Am cărat pietrele, apoi am adunat iarbă, am dus... Că eram tânără, aveam 18 ani - acolo am Împlinit 18 ani. După ce am lucrat la pietre, după vreo două luni și ceva am fost transportați Înapoi la Auschwitz. A fost o foarte mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lor când v-ați Întors? Ce să vă spun... Ce nu se poate uita: când am intrat În casa noastră, casa era goală. N-a rămas decât... În sufragerie era un dulap lucrat În perete, care nu a putut fi cărat - În rest totul dispăruse. Și n-am avut unde să ne culcăm, că era totul gol. Deodată vine femeia de serviciu de la banca „Izbânda” - atunci nu mai era banca „Izbânda” și zice: „Unde vă culcați?”. Și s-a bucurat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]