7,296 matches
-
câteva ori, iar Lilu și Mantu bănuiau foarte mult iubirea noastră, deși nici pe departe faptul că eram amanți. Maitreyi avea totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alte scene: Khokha, de pildă, cu care a întîrziat Maitreyi mult pe verandă, în întunerec, și a venit la masă turburată, iar băiatul nici n-a avut curajul să apară, într-atît, credeam eu, era excitat. Și toate amănuntele acestea mă chinuiau, și mi se părea că toți o doresc pe Maitreyi, că ea se abandonează tuturor. De ce ne spionează șofeurul, dacă nu o dorește, dacă nu speră că, într-o zi, să riște tot și să intre în camera ei, chit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ți spun... Glasul i-a amuțit deodată. Venise cineva, probabil d-na Sen. Am strigat în zadar: ― Allo! Allo! Nu mai răspundea nimeni. M-am întors abătut de moarte în odaie. Aș fi vrut să fug, pereții mă sufocau, mă chinuiau lucrurile acelea ale mele, jețul de pai, pe care de atâtea ori se așezase Maitreyi. Fiecare din ele îmi evoca o scenă, un cuvânt, și eram incapabil să mă trezesc, să pun odată capăt amintirilor acestea de cumplită tristețe, care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spusese Khokha. Eram uluit, pentru că înțelegeam că Maitreyi va face tot mai multe asemenea greșeli, de pe urma cărora va suferi mereu, și suferințele ei le înzeceau pe ale mele, căci știam că nu-i pot fi de nici un folos și mă chinuiam inutil, singur, depărtat. Am strâns plicul și am plecat, luîndu-mi numai casca. ― Vii la masă, Allan? mă întrebă d-na Ribeiro. ― Desigur. ― Ți-am gătit mâncărurile favorite, mi le-a spus Ha-rold, ai să, vezi... Și nu te mai gândi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost o zi de cumplită arșiță ziua aceea, și mă opream la fiecare fântână să beau și să-mi răcoresc fața. M-am culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a ajuns mai târziu un adevărat leitmotiv al vieții mele.) În Howrah eram din nou emoționat, parcă tot așteptam să întîlnesc pe cineva din Bhowanipore. (Îmi amintii că fusese vorba de o plecare la Midnapur, și deși lucrul acesta mă chinuia de ajuns, pentru că mă depărta și mai mult de Maitreyi, totuși avea și el o parte de mângâiere, deoarece nu mai mă aflam în același oraș cu Sen și nu riscam să-l întîlnesc.) Mașina m-a adus acasă tocmai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de mine? De ce mă implora s-o uit, ca s-o întîlnesc într-o viață viitoare? Ce-mi păsa mie de viața viitoare și de toți zeii ei?... Eram însetat de concret, de viața nemijlocită, de prezență. Pe mine mă chinuia tocmai amintirea ei carnală, tocmai ceea ce era viu și imediat, și neînlocuibil în făptura ei, și pe această Maitreyi, de suflet și carne, o doream, pe ea o întîlneam în filmul meu de toate zilele. Nu voiam cu nici un preț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl lăsă să cadă. Căzu, cu un sunet surd, între bulgări, lângă brațul rănitului. - Dacă vă e milă de el, spuse, mai bine împușcați-l. Să nu se mai chinuie... Făcu câțiva pași spre porumbiște, privind obosit în jurul lui, ca și cum ar fi căutat un loc mai ferit de arșiță, să se odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tresărind la răstimpuri din tot trupul, parcă ar fi fost scuturat de friguri. Darie întoarse capul spre Zamfira și-l întrebă, coborând glasul: - Ce facem cu el? Că nu-l mai putem duce, și e târziu. Îl lăsăm să se chinuie aici, sau îl ajutăm noi să moară? Zamfira se codi și-și plecă privirile. - Dacă ne-am trudit și l-am dus până aici... Poate se îndură Dumnezeu și-i dă putere să ne binecuvânteze. Pentru că, îmi dau eu cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă Zamfira. - Ce e mai curios e că domnul locotenent spunea că rău am făcut, că am pierdut prea mult timp. Că, spunea, dacă ne-a fost milă de el, ar fi trebuit să-l împușcăm, să nu se mai chinuie. Dar nu trebuia să-l purtăm cu noi. - Așa sunt ordinele, spuse Iliescu. Dar, ați văzut și dumneavoastră, ne-a purtat noroc... - Ce e drept, ne-am dat și noi osteneala, îl întrerupse Zamfira. I-am vorbit, i-am povestit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frică? - Ivan! șopti Darie. - Nu mă cheamă așa, dar nu mă supăr. Spuneți-mi cum vreți. Spuneți-mi Ivan. Darie făcu încă un pas spre el. - Așadar, știai românește, și nu ne-ai spus nimic. Ne-ai lăsat să ne chinuim... - Acum înțelegem toate limbile, îl întrerupse Ivan. Dar nu mai are importanță, că nu mai avem nevoie de ele... Spuneați totuși că suntem indestructibili. Nu trebuia să vă fie frică... Darie își trecu încurcat mâna pe frunte. - Nu mi-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a găsit-o Iliescu în buzunarul unui soldat german, mort. Treceau convoaie de prizonieri pe șosea, și erau mulți răniți, cădeau și rămâneau pe marginea șoselei, până se îndura Dumnezeu sau vreo santinelă din convoiul următor și nu se mai chinuiau. Iliescu învățase acum unde să caute și cum să găsească lucrurile folositoare: apă, pesmeți, chibrituri, tutun. Numai pâine nu găsea. - Cum de nu s-au rătăcit? exclama Laura. Cum de-au izbutit, atâtea zile, să nu se întîlnească față în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că doarme, senin, împăcat. Popa se așezase pe scaun. Lângă fereastră, Ilaria privea în întuneric, fumând. - Trebuie s-o găsiți, vorbi deodată Moșu. Că dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru. Lixandru, dascălul, ceilalți ne așteptau în curte. - Ce spune Moșu? întrebă dascălul. - Spune să ne întoarcem la șanțuri. Că trebuie s-o găsim... Am pornit toți după Popă, strânși unul într-altul, căci femeilor le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
iasă înaintea rușilor sau a romînilor? Lixandru se înălță din șale. - Nu e vorba, spuse, galbenii ăștia sânt buni și ei. Dar dacă n-a fost comoara pe care a visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a romînilor? Lixandru se înălță din șale. - Nu e vorba, spuse, galbenii ăștia sânt buni și ei. Dar dacă n-a fost comoara pe care a visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De azi-dimineață n-a scos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se înălță din șale. - Nu e vorba, spuse, galbenii ăștia sânt buni și ei. Dar dacă n-a fost comoara pe care a visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De azi-dimineață n-a scos un singur cuvânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pat, își aprinse țigarea și ne privi pe toți, silindu-se să zâmbească. - Eu am crezut că fac bine, spuse. N-am făcut-o numai pentru el, pentru Moșu, ca să-i mângâi bătrânețele, să-l ajut să nu se mai chinuie. Am făcut-o pentru întreg satul. Că sîntem oameni săraci... Nu înțelegeam și ne uitam lung la ea. Ilaria oftă. Își întoarse încet capul spre fereastră. - V-am mințit atunci, de Sfânta Mărie, când v-am spus că am simțit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toți. Era îmbrăcat, și avea opincile cele noi. Nu le mai încălțase de când căzuse la pat. - Lăsați-l! strigă Ilaria văzând că voiam să-l împiedicăm să se dea jos. Lăsați-l să facă ce vrea el! Destul l-am chinuit până acum. Îl sprijini, și Moșu se ridică deodată în picioare. M-am mirat cât se făcuse de mic cât zăcuse. Îl credeam tot atât de înalt și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea, întreagă, barba albă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
CROCODILUL. Acest drog este unul dintre cele mai rele și cumpărat cel mai des deoarece este cel mai ieftin. Venit din Rusia, “crocodilul” creează repede dependență, iar consumatorul nu trăiește mai mult de un an. În timpul acestui an consumatorul se chinuiește groaznic rămânând doar oasele din el. Sunt multe tipuri de droguri, unele mai periculoase decât altele, dar toate te duc în același loc: moartea. Drogurile( etnobotanice, stimulente, depresive, opiatele, halucinogene ) creează doar o stare de bine de câteva momente pe
Fii conştient, drogurile îţi fac rău. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Popescu Larisa, Carmen Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2037]
-
născut atât de greu, încât am rămas speriată pe toată viața... Cât a mai vrut pe urmă Ștefan să mai am un copil, dar a stăruit degeaba ! De convins n-a reușit să mă convingă... Treizeci de ore m-am chinuit cu Ivona, nu mai știam când e noapte și când e zi. În patul meu am născut, îmi făcuse moașa niște hățuri să mă opintesc în ele, trăgeam de hățuri și urlam... Și toată casa umbla numai în vârful picioarelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare rău, mi-a spus la înmormântarea lu madam Ioaniu. Îmi pare rău că, dacă tot m-am pensionat, n-am făcut-o măcar mai devreme. Să nu fi ajuns în halul în care a ajuns, să nu se fi chinuit. De atâta stat pe fotoliu, fără să fi avut cine s-o schimbe, ajunsese o rană vie... Nici putere să se mai vaite nu mai avea... Și când mă gândesc ce-o fi fost în sufletul ei când stătea singură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și a fost cu gentilețe poftit înăuntru, nimerindu se chiar un jour fixe. La acea vreme, ținuta și manierele lui mai lăsau de dorit, a dansa era încă un mare chin, a vorbi la telefon, o adevărată catastrofă ce îl chinuia săptămâni de zile înainte. Deloc de mirare că acest salon atât de banal l-a epatat. Era, ce este drept, și plin de lume atunci - o lume care nu apare în prilejuri ordinare. Proaspeți căsătoriți - abia întorși din voiajul în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumi ajunsese să îi aparțină ? Manierele ei erau ireproșabile, ca și dinții, sănătoși și albi... Dar locuința în care el intrase, emoționat ca un îndrăgostit ? Când încă nu ai un trecut sentimental, ci doar un trup tânăr pe care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei. Sau, cel puțin, lui așa i se întâmplase. Fereastra salonașului, permanent deschisă, nu reușea să gonească izul de igrasie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, era teribil să-l vezi ! Aaa, să nu crezi că exagerez cumva, am fost gata să leșin când l-am zărit ! Jorj Ioaniu, care din întâmplare se afla prin apropiere, a propus să-l împușcăm ca să nu se mai chinuiască și ne-a oferit, în acest scop, ordonanța sa. Te asigur că nu exagerez cu nimic, arăta oribil ! Numai petice de blană și carne vie, și mieuna, și se tăvălea pe jos de durere... în casă se făcuse o halima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alianțe rușinoase ! Despre fiecare dintre ai noștri am putea vorbi destul, și chiar vorbim, pentru că îi cunoaștem mai de aproape... De ce însă, și la această vârstă la care iluziile ar fi trebuit să-i dispară, pe el încă îl mai chinuiesc zvonurile rele ale orașului ? De ce neputința sa structurală de a imagina răul îl hărțuiește în aceeași măsură ca și firea, credulă și influențabilă ? Calomniez, calomniez, îi sfidează el de fiecare dată pe bârfitori, altfel știind prea bine cât de repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]