4,368 matches
-
Editura Albatros, București, 2001, p. 241.</ref> În absența acestei clase de mijloc, al cărei etos se confundă cu cel al libertății și capitalismului, arhitectura împrumutată de Principate în deceniul de după 1866 este, în termenii lui P.P. Carp, un castel clădit pe nisip, o potemkiniadă ce nu poate rezista examenului critic și lentilei lucidității. În jurul acestei absențe, discursul lui Maiorescu propune o radiografie a stării de fapt și un program de regenerare. Starea de fapt este rezumabilă fără dificultate: peisajul instituțional
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a hrănit egalitarismul popu list, în vreme ce constituirea marilor proprietăți este, în postcomunism, o afacere ce stă în marginea legii penale. În cazul lui Carp, critica junimistă este pusă în pagină întotdeauna cu ochii la perspectiva unui viitor care se cere clădit în mod evolutiv. Nefiind ideolog, ci practician al politicii, Carp nu este niciodată pasionat de jocul gratuit al ideilor. Pentru el, ca pentru orice conservator angrenat în acțiunea de guvernare, ideile contează în măsura în care servesc asanării prezentului dominat de o direcție
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
puțin deschis către modernitatea occidentală. Opus autarhiei și delirului patriotard, el valorizează acel nucleu de decență ignorat de marile proiecte totalitare ale secolului XX. Proiectul de evoluție al acestui patriotism cu rățat de excese și de patimă este subsumabil viitorului clădit sub semnul marilor principii de viață dezvoltate în Occident. Critica formelor fără fond este un cadru în interiorul căruia se cristalizează un fond autohton fecundat de altoiul pe care îl gestionează reformatorul de inspirație burkeană. Moderația devine, în această ecuație a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
țintă al lui Nixon este puțin înclinat să le chestioneze; acestea sunt suficient de adânc ascunse în litera textului pentru a facilita acceptarea, de către public, a tuturor concluziilor girate de ele. Stările psihologice ale publicului sunt exploatate cu măsură, Nixon clădind, pe fondul lor controlat, întregul său raționament. Structura raționamentului urmează canoanele retoricii clasice, fiecare dintre părțile discursului conținând exact acele elemente considerate necesare de către însuși Aristotel. Astfel, din punctul de vedere al alegerii și întrebuințării mijloacelor de persuasiune în acest
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
atât cât pari; să nu cauți a părea mai mult decât prețuiești. Sunt oameni care caută să arate altfel decât sunt și ajung să nu mai știe cine sunt cu adevărat.” (A. Gide) E ușor să dărâmi, e greu să clădești. Să faci e greu, să strici e ușor. (La fel ca și În cazul „binelui” și al „răului”: când nu te impresionează necazul altuia sau nu simți nevoia de a Înlătura răul, nu poți face binele.) „Înainte de a dărâma ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ușor. (La fel ca și În cazul „binelui” și al „răului”: când nu te impresionează necazul altuia sau nu simți nevoia de a Înlătura răul, nu poți face binele.) „Înainte de a dărâma ceva, trebuie să fii sigur că vei putea clădi ceva mai bun.” (Plutarh) Boala lungă moarte aduce. (Complacerea În a face rău duce, treptat, la dezumanizare.) Cine-mparte parte-și face. Cine deține puterea rar nu abuzează de ea.) E mai ușor să dai sfaturi decât să le urmezi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care doar repetă agresiunea sau răul produs. E mai ușor de răspuns la rău cu rău, dar faptul acesta nu duce decât la perpetuarea răului, la apariția unor reacții de „tip circular”. Se și spune, de altfel: „Casa urii se clădește pe pietrele ofensei repetate”. Dar chiar și cel care reușește să se stăpânească pentru a nu răspunde la rău cu rău este Întrecut de cel care poate acorda iertarea, deoarece: „Nu există o mai nobilă răzbunare decât aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
factor psihologic din care se plămădesc convingerile și atitudinile noastre sunt suferințele pe care le lăsăm să intre din când În când În casa sufletului nostru. Cei care le-au oprit la ușă sunt comozii, cei care nu vor să clădească ceva nou. Μ „Niciodată nu poate fi prea târziu...” (Biblia): desigur, pentru cine nu lasă responsabilitatea faptelor sale În seama bunăvoinței de ultimă clipă a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, se supune unui efort curajos de a-și schimba vechile obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
situația În care Întâlnim, la un moment dat, un om care știe să ne facă să ne Înălțăm sufletul dincolo de limitele sale obișnuite (știe, altfel spus, să ne facă să exprimăm ceea ce avem mai bun În noi). Μ Unii Își clădesc curajul - dar chiar și existența - pe convingerea că soarta Îi susține În Împrejurări oricât de ostile. Paradoxal, dar acești oameni, subordonați total ideii de destin, ajung să nu mai dea preț Înseși vieții (care, În viziunea lor, nu ar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lăsăm de comun acord să se instaureze Între noi și ceilalți, și pe care ni-l acordăm - și Îl acordăm și celorlalți În același timp - o marjă de ignoranță, pentru că știm foarte bine că toată cultura, chiar și aprofundată, se clădește din goluri și falii (Lodge vorbește mai sus de „faliile culturii”) care nu o Împiedică să prindă o anumită consistență În calitate de ansamblu de informații. Acest spațiu de comunicare despre cărți - și, mai general - despre cultură - ar putea fi numit bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri prin și peste obstacolele și ispitele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui o alertează pe Tekla, căreia Gustav, ca să o liniștească, îi va spune, cinic: „Cine știe, o fi vreun câine închis acolo” (p. 361). Acest spațiu-capcană pe care îl reprezintă o pensiune banală i-a permis lui Strindberg să-și clădească piesa pe ideea transformării supravegherii dintr-un instrument al cuceririi și menținerii puterii într-unul al înfrângerii, înfrângerea omului care, fără voia lui, se vede confruntat cu adevărul crud. Tekla intuiește nu numai ceea ce s-a întâmplat în realitate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să se construiască o temniță în craterul vulcanului Etna, într-o grotă numită „urechea lui Dionysos”, de deasupra căreia, dacă-și lipea pur și simplu urechea de stâncă, putea să audă ce vorbeau pușcăriașii. Despotul instalase un dispozitiv de supraveghere clădit pe baze naturale, profitând de forma de relief și de capacitățile ei de rezonanță. Astăzi, sateliții supraveghează planeta, iar camerele de luat vederi invadează lumea. Dar regizorii sunt încă liberi să aleagă și, prin soluțiile adoptate în privința supravegherii, să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întruchiparea lor îi dau sfâșieri și trăiri de calvar. Ioan Alexandru cântă raiul "începutului", și anii trec fără să i se dezvăluie lucrul în sine. "Legat de ceafa mea ca hoitul de duhoare,/ Ești crucea mea cuvânt pe care sunt clădit/ Ce prăpăstii străbat o limbă?/ Norii se duc și-n urma lor e atâta liniște/ Că se văd anii curgând din cer pe brațele incestului/ În sexele pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mutăm la noi în țară". Replica este de fapt atitudinea deosebită a poetului contemporan, care nu mai e renunțarea. Așa cum spune Adrian Păunescu, rostul ni-i să fim aici, în această țară, de care suntem legați și înăuntrul căreia "ne clădim destinul nostru" ("Curgi"). Ideea este reluată în poezia intitulată "Oltule". Cred că putem distinge în prima secțiune ("Înțelepciunea de a fi") a prezentului volum trei moduri de abordare a problematicii sociale și politice. Primul îl constituie intransigența poetului față de manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
actul IIĂ: Tot ce-i vremelnic E numai simbol. Inaccesibilul Faptă devine-n ocol. Inefabil deplinul Izbândă-i aci. Omul simte și știe că nu-și poate depăși condiția naturală. La fel de bine știe că și cetatea pe care el a clădit-o va avea destinul său. La fel cum se refuză pe sine, ca „existență perisabilă”, aspiră către o cetate ideală. Prin aceasta, el „leagă” destinul său de al cetății. Idealul existenței umane este de a Învinge timpul, de a opri
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai multe instituții și organizații de-a le avea. La apariție, revista „Ateneul cultural”, de pildă, anunța: „în ultimul timp aflăm ca Ateneul cultural (în care se înscriseseră ca membri „peste două sute de intelectuali” - n. m.) a luat inițiativa să clădească un palat cultural și o bibliotecă. în fiecare joi se va (!) ține conferințe și serbări pentru redeșteptarea mișcării culturale. Peste 20 de conferențiari s-au grăbit să se înscrie cu cîte o conferință. Pînă acum a(u) conferențiat d-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru voi...” 1. Opere, p. 74-75. 2. „Puterea celor mulți”, în O lume nouă, p. 63. Obsesia de a dărîma străbate, de asemenea, discursurile furibunde ale lui Panait Vedea, orator și publicist socialist, din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu: „...Și noi clădim, și noi construim, dar nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însoțită de un sentiment al „datoriei” (al obligațiilor), cu remușcări în caz de încălcare a regulilor sau a cerințelor adultului. Uneori, acest libertinaj acordat copilului mic este menținut de părinți și în etapele următoare ale dezvoltării copilului, astfel încât tot ceea ce „clădește” școala în planul formării conduitei de „obligativitate”, de sentiment al datoriei și al răspunderii, se năruie, copilul rămânând cu mentalitatea formată în familie că are numai drepturi nu și datorii, că i se cuvine totul. Așa cum remarcă V. Pavelcu, „Reacțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al halucinației generalizate sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în ceas de mister însăși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iezuiții.) Avertismentul era completat de exprimarea dorinței ca Asociației perfide care va încerca să-i lovească, moștenitorii să-i opună o alta, bună și sfîntă, devotată în exclusivitate apărării unor cauze nobile. Din moment ce o asociație perfidă [spune testamentul lui Rennepont], clădită pe degradare umană, pe despotism, blestemată de popoare, a traversat secole și a stăpînit lumea prin teroare, trebuie să existe o altă asociație întemeiată pe fraternitate, pe dragoste întru evanghelie, care să aibă drept menire să elibereze bărbatul și femeia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
recunoască în jurul acelorași simboluri, într-o aceeași liturghie. De asemenea, în ambele cazuri, în opoziție cu o societate fărrmițată, dezarticulată, în care individul supus lui însuși își poate constata doar neputința și izolarea ("sîntem atît de singuri", suspină Clanricard), este clădit modelul unei comunități puternic integrate, cu o coerență solidă, în care se regăsesc forța și apropierea unor vechi solidarități dispărute. Politica și sacrul ajung astfel să se unească și, într-o oarecare măsură, să se confunde, în arierplanul mitologiei Complotului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a întîmplat fără ca în mod real și valabil să i se fi substituit, sub forma unor instituții stabile și definitiv acceptate, un alt tip de legitimitate, aceea a unui sistem "regulat și rațional" formula e tot a lui Max Weber clădit pe principiul voinței generale și traducîndu-se prin funcționarea normală a unui guvern reprezentativ. Experiența a arătat de multe ori că în Franța născută din Revoluție această altă legitimitate a fost întotdeauna expusă accidentelor istoriei. E foarte clar că o asemenea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Bette). Podeaua șelăriei lucea de-ți lua ochii precum parchetul unui mare salon" (Flaubert, Doamna Bovary). Naratorul se pierde astfel în lungi digresiuni istorice, geografice, filosofice, tehnice... Iată un alt exemplu preluat din Balzac: (54) Angoulême este un oraș vechi, clădit pe creasta unei stînci de forma unei căpățîni de zahăr, străjuind cîmpiile printre care șerpuiește rîul Charente. Stînca se leagă înspre Perigord cu o colină lungă ce se curmă brusc în șoseaua Paris-Bordeaux, alcătuind un fel de promontoriu mărginit de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]