KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

a avut un accident de-a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă mai văd cu ea, că mă duc și eu câteodată p-acolo, la bordeleze. Singura chestie e că Mantinela mă bagă la tariful minim, de începători. Clătină capul, trist, neîncrezător. Oftă învins: - Parcă citește Tomnea ăsta listele cu ăia de cere bani... Are contabili, casieri, magazioneri care face treaba. El doar deschide teșchereaua! Pancratz nu-l mai urmărea. Își continuă gândul. - Tata tot intendent în diplomație a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fetele noastre de cauciucuri ca de dracu, zicea că e dușmane și capitaliștii vrea să le facă sterpe cu ele. O făceau fetele așa, rapid, la boschet. Mai trăgea și artificii toată noaptea. Nu-ți închipui ce veselie a fost... Clătină nemulțumit din cap, încă plin de amintirile de atunci. - Mai urât e că au intrat și șuții în activitate. Nici nu-ți închipui cum se fura. Umblau capitaliștii cu aparatul de fotografiat pe umăr și ciorditorii le tăiau curelele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mai vorbești de rele și pe doamna Rela. Ei crezi că i-a fost ușor la viața ei? Emilian izbucni în râs. Parcă auzise cine știe ce glumă reușită și nu se mai putea opri din hohotele stârnite. În cele din urmă clătină din cap, nemulțumit. - Uite de-asta nu-mi place să mai viu pe la voi pe la țară, părinte. Ați rămas tot cu frica aia veche și cu ura aia pe care nici voi nu știți pe cine urâți. Să zicem că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
celor responsabili, de nu simte morți și sângerete, urlete și lacrimi, foc și disperare, tragedia optimistă cum ar fi, ce mai, nu crede că a venit schimbarea?! Știi care a fost norocul nostru, ăl mare, la revoluție părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase un bulgăraș de tămâie albă. Îl mirosi îngândurat, de parcă ar fi vrut să-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mult mai bine, dacă nu era cenzura. Talentele erau oprimate, nu numai la scriitori doamnă, ci și aici, la noi, la creatorii din domeniul anunțurilor. Ce să ne mai ascundem după degete! Oftă lung, ca un geamăt, privind ecranul calculatorului. Clătină abătut, dojenitor din cap. - Spune intelectualii de-acuma că scriitorii erau cenzurați, că nu le dădea voie să cânte cum le venea talentul. Dar ce să mai spui de bieții oameni cu decese sau comemorări, care venea să-și plângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
la noi, în județ. Adică ardelenii îl au pe Dracula și noi să n-avem nimic? Respectiv să nu popularizăm fenomenul acela cu Chiru care a intrat în folclor, respectiv de pe vremea colectivizării și să nu atragem fonduri europene? Bătrâna clătină din cap. Nu prea credea. - Bun, conchise oficiantul. Să zicem că sunt și teroriștii ăia, respectiv, necunoscuții pe care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
magnetic și psihologic s-a mutat acum în România, că la noi toate sunt mai ieftine, lumea neinstruită și care mai de care vrea să se unească cu Basarabia. Ați fost probabil la Podul de flori, atunci în ’90.“ Focan clătină din cap. Șopti îngândurat: „Am vrut să mă duc. Chiar am vrut.Aveam așa, de o curiozitate patriotică. Mă râcâia problema de prin anii șaptezeci, când era cât pe ce să prind un schimb de artă cu Chișinăul. M-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
l-ați citit poate, că le dă gratis romanele lui la Bibliotecă. Dar am avut așa, amândoi, ca o ezitare și ne-am spus să mai așteptăm, să vedem ce și cum. Și ați văzut ce-a ieșit acuma.“ Celălalt clătină abătut capul. „Am văzut. La Albița, mai să se rupă podul, așa îmbulzeală a fost. Totuși, eu unul m-am dus pe la Oancea. Am ajuns la Cahul. Am luat un televizor atunci și trei râșnițe de cafea. De-alea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
halul ăsta? S-a nimerit că te-am văzut acu’, că a trecut coloana cu ăla. Și nu-i străin. E de-al nostru. A fost profesor aici, trebuie să-l știi, unul Tomnea. Are poza pe toate afișele. Femeia clătină din cap. Dădu să ridice și mâna apoi se răzgândi: - Știu eu ce fel de profesor este Tomnea ăsta. Am auzit eu... E din ăia care umblă acuma prin oraș. Dacă n-o fi chiar tartorul lor. Tu erai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mă rog. Ca la slujba adevărată. Și plâng, că acolo pot să plâng cât vreau, că nimeni nu te deranjează. Ce mai vrei? - Dar nu mai bea, mamă! Uiți de tine și... Dădu să se desprindă de bara vitrinei. Se clătină puțin, apoi se sprijini de băiat. - Silică, copile... Ce vrei? Nu mă mai teroriza. E viața mea, și cu asta basta! Ți-o fi milă de mine? - Mă gândesc să nu pățești ceva în halul în care ești... Femeia reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Se răsuci spre ea furios. - Mamă, dacă o mai faci așa pe Gina, zău că plec. Te las, aici, în mijlocul orașului, la intersecție, și n-ai decât să faci ce vrei. N-ai decât să-ți bei viața toată. Femeia clătină abătută din cap. Îl mângâie pe umăr. - Viața mea s-a dus, ce să mai beau... Poșirca asta răsuflată de viață ce mi-a mai rămas mai rău te intoxică. Mă mai luam cu Horcița, dar de când e mare patroană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
schimba discuția. Te iei de domnul Dominic. Nu l-ai auzit pe doctorul Fârtat ce zicea despre rezistența românilor? Poate ce-a făcut domnul Dominic era tot că se lupta cu comuniștii care furau sfecla țăranilor. Femeia dădu să râdă. Clătină doar din cap, făcându-și câteva cruci. - Ți-am spus doar să nu pleci de-acasă, fără să știu eu unde te duci, pe unde umbli, unde ești. Nu ți-am cerut prea mult! Nu te țin închisă! Nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la mine. Să mă arestați. Poate aveți ordin chiar să mă și împușcați. Chiar urmăream cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Voinea, Ioan Ursu, Ion Anton, Cristofor Simionescu, Ștefan Pascu, Emilian Dobrescu, Mihai Florescu, Nicolae Teodorescu, Alexandru Balaci, Mircea Malița, Virgil Teodorescu. Avea întinse în față cărțile de Tarot și cum pleca unul de la tribună întorcea o carte, o privea lung, clătina abătută din cap și apoi o ascundea la sân. Burtăncureanu dădu s-o întrebe ce vedea bosorcoaia în cărțile acele, dar își spuse că mai bine să tacă, să nu afle cine știe ce nenorociri din gura ei nedescântată, să-l bage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
parcă nici nu mai știu ce-i real și ce-i plăsmuire în lumea asta de aici... Care-i mort, care-i viu. Cu comunismul ăsta pe care spuneți că l-ați distrus și eu îl văd peste tot. Zâmbi, clătinând din cap, nehotărât. - Nu știu... Stau așa și mă mir. De ce nu faceți și voi, odată pentru totdeauna, mutarea aia... Ca la Windows: Replace all? - Nu, nu, îl strânse Magda speriată de mână. Sigur e Limonadă. Toți de p’aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

într-un cerc vicios din care nu va mai ieși. Nu poate fata să stea fără să-și pună problema siguranței, a securității, a perfecțiunii relației, a justei raportări la cerințele societății. Cum să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face mișto de unul și de altul, iar glumele pe care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
măsuță. A atins și limita alcoolului. Se lasă pe spătarul căptușit cu un material moale și se uită liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși pe ring nu mai pufnesc a dezaprobare și nici nu mai clatină din cap, își văd de ale lor, l-au uitat, iar Kjus a rămas tot pe scaun, moțăind. Dimineața vor veni părinții, îl vor trezi și-l vor băga în elicopter ca să se întoarcă la Dråffen și să-și reia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
luat și lui ceva, întreba neliniștit Cornel - eu ziceam că am luat pentru toți, și pentru portar, și-o să-ți rămână să duci și acasă, la care Cornel mi-a atins în glumă umărul cu pumnul, făcându-mă să mă clatin și să-i întorc zâmbetul acela imbecil, echivoc, care înseamnă „da, ești simpatic, râdem de o poantă”, dar și „prost mai ești când nu vezi că de fapt îmi bat joc de tine”. Șeful a terminat de vorbit și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
nimeni, o întrebare retorică, o vorbuliță din public ce reflecta starea de grație de pe scenă. Șeful îi strângea cu putere mâna lui Cornel, zguduindu-i cămașa și urându-i tot binele din lume, iar acesta zâmbea larg, își strângea buzele, clătina din cap și iar începea să zâmbească. Pur și simplu nu-i vine să creadă, el nu știe cum a făcut, a fost el însuși, a zâmbit, a, da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
are o ștampilă. A fost într-un club. - Bună dimineața, Paps. - Iar ai vorbit engleză, Mirciulică? Ai dat din cap? N-ai tras vreun bong, nu-i așa, Mirciulică? - Fuck you, omule, ce puii mei, zice Mirciulică mijind ochii și clătinându-se primejdios. Mă tem să nu cadă. Dacă se prăbușește n-o să mă pot ridica la timp să-l sprijin. Probabil o să se lovească de colțar. - Ia-o ușor, Mirciulică, tată, ia loc, uite, așează-te acolo pe scaun. Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
De ce să mă deranjeze? Tu erai chel încă de când ai venit. Pe tine te deranja? Am văzut o conservă pe jos. Am cules-o. — Bulion? Gongku se precipită. — Ce? Ia să văd. Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
se distingă chicotelile Magdei și niște sunete ciudate scoase de Andrei. La intersecția cu Bolintineanu, trupurile li s-au desprins din fundalul de umbră. Se priveau și glumeau; Magda își pusese o mână pe umărul lui, zguduindu-l ușor în timp ce clătina din cap. Bătrânul a încetinit brusc și, împingând cu mare delicatețe căruciorul, s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat după o mașină. I-am văzut sărutându-se scurt de opt ori. Magda se unduia și-l mângâia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
se concentrase de asemenea un efectiv impresionant de forțe, soldați care făceau eforturi să-și ascundă automatele sub haine și să se comporte normal. Deși distanța era apreciabilă, puteai să auzi tot ce-și spuneau. - Nu înțeleg ce doriți, domnule, clătina Mitch din cap. - Doresc să iau un interviu patronului, atâta tot, insista reporterul pe un ton calm. Era un mulatru cu o tunsoare afro, mare și rotundă, îmbrăcat într-un costum alb și o cămașă roz cu guler larg. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]