4,181 matches
-
pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în seamă trei diateze: activă, reflexivă și pasivă. Exemple cu un verb care poate fi la toate trei: La diateza reflexivă, pronumele reflexiv poate fi cu funcție de complement direct ("Il se lave") sau indirect: "Il se reproche une erreur grave" „Își reproșează o greșeală gravă”. Formele pronumelui reflexiv se văd în tabelul următor. Este caracteristic pentru diateza reflexivă faptul că la timpurile compuse (vezi secțiunea următoare), verbul auxiliar
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
diateza pasivă se folosește mai mult în limba scrisă, în cea vorbită este înlocuită de alte construcții. Este foarte frecventă, mai degrabă la persoana a treia, construcția activă cu pronumele nehotărât personal "on", deși în aceasta nu poate fi prezent complementul de agent. Cu aceasta, propoziția "L’orateur a été hué" devine "On a hué l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a huiduit pe orator”. Altă construcție pasivă se formează cu verbul "faire
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
jouée" „o piesă jucată”. Cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse (vezi cele prezentate până aici). În această calitate, uneori nu se acordă, alteori se acordă, ori cu subiectul, ori cu complementul direct. Regulile acordului sunt destul de complexe, dar privesc numai limba scrisă, în afară de participiile trecute cu sufix consonantic, care se aude la feminin. Principalele cazuri de acord și non-acord: Formare: prepoziția "en" + participiul prezent. La verbele reflexive se folosesc toate formele
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
și negația "ne": "en ne me promenant pas" „neplimbându-mă”. Verbul la gerundiv nu are niciodată subiect propriu, acțiunea pe care o exprimă este o împrejurare a acțiunii verbului regent, iar cele două sunt totdeauna simultane. În principal are funcție de complement circumstanțial de mod, de timp, de cauză sau condițional, care uneori se împletesc. Exemple: Le client est sorti du bar en titubant „Clientul a ieșit din bar clătinându-se”, "Ils ont eu un accident en rentrant de vacances" „Au avut
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
inferioritate se folosesc mai frecvent decât în română. Patru adverbe au grade de comparație neregulate, în sensul că formele lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latină: Observații: În principal, funcția adverbului este sintactica, si anume de complement circumstanțial: Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot în propoziție și fără funcție în această, asemenea cuvinte pot servi drept conectori logici între propoziții independente, fraze sau părți de discurs (în scriere paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
forma singure propoziții neanalizabile în dialoguri, deci intra în categoria cuvintelor propoziții (în franceză "mots-phrases"), de exemplu "oui" „da”, "non" „nu”, "bien sûr" „sigur” "bien" „bine”, "éventuellement" „eventual”, "peut-être" „poate”, "volontiers" „bucuros, cu plăcere”. Sunt cuvinte care nu pot fi complemente circumstanțiale, ci numai modalizatori, conectori sau cuvinte propoziții (de exemplu "bien sûr", "peut-être", "certes"), și altele, care pot fi și unul și altul, uneori cu sensuri lexicale diferite. Un exemplu de astfel de cuvânt este "naturellement", amintit mai sus. Alte
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
La care "(masculin singular)" te gandesti?”, "Îl y a là-bas un lac près duquel j’ai une maison" „Este acolo un lac, aproape de care "(masculin singular)" am o casă”. Că cele din română, prepozițiile franceze introduc grupuri nominale cu funcție de complement sau de atribut. Când într-o propoziție aceeași prepoziție introduce mai multe complemente, atunci se poate repeta, în caz că vorbitorul sau scriitorul vrea să obțină un anumit efect stilistic sau daca altfel propoziția n-ar fi destul de clară, însă de regulă
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
duquel j’ai une maison" „Este acolo un lac, aproape de care "(masculin singular)" am o casă”. Că cele din română, prepozițiile franceze introduc grupuri nominale cu funcție de complement sau de atribut. Când într-o propoziție aceeași prepoziție introduce mai multe complemente, atunci se poate repeta, în caz că vorbitorul sau scriitorul vrea să obțină un anumit efect stilistic sau daca altfel propoziția n-ar fi destul de clară, însă de regulă prepoziția apare numai cu primul complement. Exemplu: "La vinaigrette se fait avec de
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
o propoziție aceeași prepoziție introduce mai multe complemente, atunci se poate repeta, în caz că vorbitorul sau scriitorul vrea să obțină un anumit efect stilistic sau daca altfel propoziția n-ar fi destul de clară, însă de regulă prepoziția apare numai cu primul complement. Exemplu: "La vinaigrette se fait avec de l’huile, du vinaigre, du sel et du poivre" „Vinegreta se face cu ulei, oțet, sare și piper”. Prepozițiile "à" și "de" sunt excepții de la aceasta: "Nous parlerons aussi de l’Union européenne
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
excepții de la aceasta: "Nous parlerons aussi de l’Union européenne et de șa politique linguistique" „Vom vorbi și despre Uniunea Europeană și politica să lingvistică”. În cazul unei locuțiuni prepoziționale, este suficient că primul element să fie prezent numai la primul complement, dar ultimul se repetă obligatoriu dacă este "à" sau "de": "grace à des subventions et à des taux avantageux" „datorită unor subvenții și rate ale dobânzii avantajoase”. Când un verb are două complemente exprimate prin același substantiv, înaintea lui se
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
element să fie prezent numai la primul complement, dar ultimul se repetă obligatoriu dacă este "à" sau "de": "grace à des subventions et à des taux avantageux" „datorită unor subvenții și rate ale dobânzii avantajoase”. Când un verb are două complemente exprimate prin același substantiv, înaintea lui se plasează două prepoziții, pentru a-i evita repetarea: "Ces trois formats ont toujours vécu grace à et pour la publicité" „Aceste două formate au trăit totdeauna datorită publicității și pentru ea”. "De" și
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
prepoziții, pentru a-i evita repetarea: "Ces trois formats ont toujours vécu grace à et pour la publicité" „Aceste două formate au trăit totdeauna datorită publicității și pentru ea”. "De" și "à" nu sunt totdeauna prepoziții, anume atunci cand formează un complement direct împreună cu un verb la infinitiv. În acest caz "de" sau "à" este o marcă a infinitivului (care poate fi și zero), în mod asemănător cu "to" în limba engleză sau cu "a" în română. Exemple: Nu orice prepoziție poate
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
un verb la infinitiv. În acest caz "de" sau "à" este o marcă a infinitivului (care poate fi și zero), în mod asemănător cu "to" în limba engleză sau cu "a" în română. Exemple: Nu orice prepoziție poate introduce un complement exprimat prin orice parte de vorbire. Unele pot sta numai înaintea unui grup nominal, de exemplu "avânt" „înainte de”, "depuis" „de la, din, de pe”, "pendant" „în timpul”. Dintre acestea, unele pot sta înaintea unui infinitiv dacă formează o locuțiune cu "de", de exemplu
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
déjeuné" „Mă culc după ce am luat prânzul”) și "sans" (vezi mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale franceze sunt alcătuite analog cu cele românești: În subordonatele circumstanțiale, si conjuncția determina modul verbal la care este predicatul, mod care poate fi
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
materialelor sale pentru dicționare dintre care după mai bine de 10 ani a apărut „"Thesaurus Linguarum Orientalium Turcicae, Arabicae, Persicae"” (Viena 1680) - opera în 3 volume, care a făcut renumit numele Meninski. În același timp dicționarul este folosit ca un complement, dar în întregime volumul personal de gramatică osmano-turc. Oarecum mai târziu Meninski mai aduce o completare la „Complementum Thesauri Linguarum Orientaliu” (1687), dar ultima sa publicație „Rescriptum” (1692) - critica gramaticii persane a lui J.P. Podesta. Toate aceste lucrări au fost
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
lor este egal cu ["G" : "H"]. Dacă "aH" = "Ha" oricare ar fi "a" din "G", atunci despre " H" se spune că este subgrup normal. Fiecare subgrup de indice 2 este normal: codomeniul stâng și cel drept sunt doar subgrupul și complementul său. Mai general, dacă "p" este cel mai mic număr prim care divide ordinul unui grup finit "G," atunci orice subgrup de indice "p" (dacă există) este normal. Fie "G" grupul ciclic Z cu elementele și a cărui operație de
Subgrup () [Corola-website/Science/334900_a_336229]
-
părți ale propoziției, în funcție de intențiile lor. De exemplu, un vorbitor poate determina, punând o întrebare, ce parte a răspunsului va fi temă, respectiv remă. O întrebare precum "Quand vas-tu à la poste ?" „Când mergi la poștă?” se referă la complementul circumstanțial de timp. Răspunsul poate fi, de exemplu, "Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine”, în care tema este "Je vais à la poste", pentru că informația conținută în această secvență este deja cunoscută, apărând în întrebare, iar
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
Răspunsul poate fi, de exemplu, "Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine”, în care tema este "Je vais à la poste", pentru că informația conținută în această secvență este deja cunoscută, apărând în întrebare, iar rema - "demain", acest complement reprezentând informația nouă. Dacă însă întrebarea este "Que fais-tu demain ?", adică se referă la predicat, răspunsul este același din punct de vedere gramatical și al conținutului ca cel precedent, "Demain, je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”, dar
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
face prin plasarea părții respective a propoziției la sfârșitul acesteia ("Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine” dacă propoziția este un răspuns la întrebarea „Când mergi la poștă?”). În schimb, dacă se dorește scoaterea în evidență a complementului, acesta se plasează la începutul propoziției printr-o construcție specifică: "C’est demain que je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”. Astfel se poate rematiza și scoate în evidență orice parte de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
Articolul 26); • dreptul de a beneficia de progresul științific (Articolul 27); • dreptul de a participa liber la viața culturală (Articolul 27); • dreptul la informație, inclusiv libertatea de opinie și expresie (Articolul 19). Acestor drepturi li se adaugă altele care constituie complementul lor indispensabil, si anume : - dreptul la libertatea de gândire și de conștiință (Articolul 18) ; - dreptul de a căuta, primi și comunică, indiferent de frontiere, informații și idei prin orice mijloace (Articolul 19) ; - dreptul la protecția intereselor morale și materiale care
UNESCO, discuții confidențiale cu Guvernul privind drepturile omului () [Corola-website/Journalistic/101341_a_102633]
-
concepție, dar au meritul de a cuprinde în ele icoana unei părți din societatea românească de pe vremea războiului de la 1877. Aceasta este epoca pe care el o cunoaște mai bine”. "Tănase Scatiu" a fost considerat de criticii literari ca un „complement dramatic” al romanului " Viața la țară", înlocuind lirismul primului roman al ciclului cu episoade cu un ritm dinamic, precum și cu o analiză psihologică subtilă a unei tipologii umane. Romanul se remarcă prin observația atentă și prin rafinamentul analizei, în timp ce scena
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
responsabile de apariția bolii diareice la copil, necesită pentru izolare culturi speciale de țesuturi; aceste serotipuri sunt cel mai frecvent identificate prin examenul direct ELISA al fecalelor. Creșteri ale nivelului anticorpilor serici pot fi evidențiate prin teste de fixare a complementului, neutralizare, ELISA sau radioimunologice. Testul de inhibare a hemaglutinării poate fi, de asemenea, efectuat pentru identificarea adenovirusurilor ce determină hemaglutinarea celulelor roșii. Cel mai frecvent, pot surveni otite, sinuzite, amigdalite, bronșite și pneumonii. Se recomandă administrarea preparatelor hiposensibilizante, vitaminelor, în
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul limbii franceze actuale sunt
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]