4,535 matches
-
cărui clasă a absolvit-o în 1964. În anul 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică și matematici. Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor al Teatrului Nottara. A fost conferențiar la Academia de Teatru și Film (1990-1994) și profesor la Academia de Artă, Universitatea Hyperion (1996 - 2000), activitate din care s-a retras din acuza degradării învățământului de specialitate. A fost poet și membru al Uniunii Scriitorilor, din 1991, al
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
poet și filosof", în cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (conducător științific Prof. univ. dr. Ion Pop). Profesor secundar de limba și literatura română la Liceul “Radu Negru” din Făgăraș (1966 - 1979) Lector și apoi conf. dr. la Universitatea “Transilvania” - Brașov (1993-2001); Conferențiar dr. la Universitatea "Petru Maior" - Tg.-Mureș (din 2001) și prof. univ. dr. la Universitatea “Petru Maior” (din 2004); Debutul publicistic a avut loc în paginile revistei "Vatra", în anul 1972, cu un eseu. A deținut, în continuare, rubrici în
Cornel Moraru () [Corola-website/Science/302296_a_303625]
-
minieră la suprafață, prin cianurare, a zăcământului aurifer de la Roșia Montană, promovat în ciuda protestelor publice masive, de către Guvernul României, împotriva Companiei Roșia Montană Gold Corporation. 1973 - prezent - profesor la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, România 1969 - conferențiar, 1964 - lector, 1962 - asistent, 1959 - preparator. Din 1959 și până în prezent a avut un post permanent la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Interesul științific al Profesorului Ionel Haiduc acoperă câteva arii importante: chimia coordinativă și organometalică, chimia supramoleculară, chimia ciclurilor anorganice, activitatea biologică
Ionel Haiduc () [Corola-website/Science/302303_a_303632]
-
Lupu se spune că este una din cele mai instruite doamne publice din Republica Moldova, ea fiind absolventă a Universității de stat din Rusia „M. Lomonosov”, iar doctorantura și-a făcut-o la Academia de Studii Economice a Moldovei, unde este conferențiar universitar, specialitatea Relații Economice Internaționale. Victoria Lupu deține titlul de doctor în economie și a făcut stagieri în SUA, Franța, România. Ea este autoare a 12 publicații. Pe 24 iulie 2014 Marian Lupu a fost decorat cu „Ordinul Republicii” de către
Marian Lupu () [Corola-website/Science/302527_a_303856]
-
chiar dacă și după această dată a continuat să țină un curs de istorie bisericească la L' École supérieuré des lettres încă 2 ani; până în 1885). Din 1887 a predat istorie la L'École des hautes études, mai întâi ca maestru conferențiar, iar din 1892 ca director al studiilor. Dintre nenumăratele sale scrieri amintim câteva dintre cele mai importante: După cum se poate vedea, a fost un istoric „sine ira et studio”. Deși operele sale i-au adus recunoaștere și prețuire (la cele
Louis Duchesne () [Corola-website/Science/302568_a_303897]
-
cursurile Școlii Pedagogice din orașul Orhei (1952-1956) și ulterior Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova (1960-1965). Activitatea profesională și-a început-o în calitate de învățător la școala din comuna Peciște (1958-1960). După absolvirea Facultății, lucrează în postul de conferențiar universitar la Catedra de politologie a Institutului Pedagogic "Alecu Russo" din Bălți (1965-1974). În paralel, urmează apoi cursuri de doctorat în specialitatea politologie, la Universitatea "M. V. Lomonosov" din Moscova (1970-1973). Lucrează apoi ca prof. dr. docent la Universitatea de Stat
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
Între anii 1995 și 1998 a fost funcționar internațional OISR (Geneva). Concomitent cu munca diplomatică desfășoară o vastă activitate științifică de cercetare. Este Doctor în Drept, autor a zeci de publicații în domeniul combaterii crimei organizate. În 1999 a devenit conferențiar universitar și profesor al Academiei Internaționale de Cadre UNESCO (Ucraina, Kiev). Este Doctor Honoris Causa al Universității de Criminologie din Moldova 2000. În 1989-1993 a fost deputat în Consiliul Municipal Chișinău. În 1999 devine Președinte al Asociației obștești “Strategia Civică
Veaceslav Untilă () [Corola-website/Science/302606_a_303935]
-
Alina). În anul 1966 cunoaște "debutul" literar în Iașul Literar cu "Fugile" și "Minciuni pozitive". La 20 iulie 1972 susține teza "Curentul fenomenologic în filosofia franceză contemporană", și este numit "doctor în filozofie". La 9 februarie 1977 primește titlul de conferențiar doctor titular la disciplinele: "Istoria filosofiei contemporane" și "Istoria filosofiei românești", și devine șeful catedrei de "Filosofie" al Facultății de Filosofie din cadrul Universității "Al.I.Cuza" din Iași, până la 1 martie 1985. În octombrie 1983 participă la Congresul de filosofie
Tudor Ghideanu () [Corola-website/Science/302625_a_303954]
-
titlul "Mitul, Imaginea și Cultul liderului în România comunistă". De asemenea, a fost și bursier al Colegiului Noua Europă (2001-2002). După absolvirea facultății, a devenit cadru didactic la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, în prezent având gradul didactic de conferențiar. De asemenea, a fost profesor la Colegiul PRO din București (1998-2007), redactor la revista “Dilema veche” (1998-2007) și redactor la Gazeta Sporturilor. A realizat emisiunile "Ora de istorie" (Realitatea TV, 2000); "Chiasma. Dialoguri PAX" (PAX TV, 2003) și "Totul la
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
între 1954-1965) și, ulterior, director al Institutului de Etnografie și Folclor (într-o vreme Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice) între 1965-1974. În 1963 devine docent în științe filologice al Universității din București. În anul 1957 revine la catedră, fiind conferențiar (1957-1963) și apoi profesor de folclor (1963-1975) la Facultatea de limba și literatura română a Universității din București, specialitatea fiind de folclor literar românesc. Între 1968-1972 ajunge șeful catedrei de literatură română veche și folclor de la aceeași facultate. În anul
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
Studii Politice cu sediul la Bruxelles (1992-1995), membru onorific al Consiliului Științific al Institutului Național de Prognoză și Senior Cercetător al Institutului Național de Economie, membru de onoare al Camerei de Comerț a României. A obținut, de asemenea, titlul de conferențiar universitar. A fost invitat la Reuniunea anuală “Future of Europe Trust” a Clubului Tinerilor Liberali Politici din Londra (1992, 1993), a participat la Reuniunea Experților Internaționali ai Centrului European de Studii Politice de la Bruxelles (1993, 1994, 1995), este invitat al
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
ctitorie din anii 1812-1813 a logofătului Ștefan Bellu. Ilie Popescu-Spineni (n.14 octombrie 1894, Cuza-Vodă, j. Olt - d. 29 septembrie 1964, București), reputat profesor de drept, membru al "Societății Regale de Geografie" și al Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor a circa 20 de lucrări de specialitate. Ion Marin Iovescu (n. 6 august 1912, Vineți, j. Olt - d. 9 august 1977, Bughea de Sus, j. Argeș, prozator și nuvelist numit de Eugen Lovinescu "Creangă al
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
în volumul antologic al prozei optzeciste, "Desant'83". Prozatorul a absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. În decembrie 1989 a participat la mișcările de protest de la Timișoara care au declanșat revoluția anticomunistă. În prezent este profesor conferențiar doctor la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara. A debutat în anul 1985 cu volumul de proză scurtă "Povestiri cu strada Depozitului". Proiectul epic în documentarele artistice Pubi și Fiameta
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
Baia Mare, secția Limba și literatura română și Limba și literatura engleză. În 2001 a primit titlul de doctor al Universității Babeș-Bolyai cu o teza intitulată "Strategii transgresive în proza generației '80" sub conducerea profesorului doctor Ion Pop. În prezent este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. A organizat un curs postuniversitar la Central European University din Budapesta. A mai predat la University of Limerick (Irlanda), University of New Mexico și Carson-Newman College (SUA). Este membru al
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
autorul a circa o sută de studii științifice din domeniile sociologiei educației, istoriei intelectuale, istoriei și filozofiei culturii, didacticii moderne, metodologiei cercetării educației și științelor politice. În septembrie 2001 și-a susținut doctoratul, iar din ianuarie 2002 a fost promovat conferențiar universitar. Din octombrie 2005 devine prin concurs profesor la aceeași catedră. În perioada 1974-1976 este redactor șef-adjunct la revista Opinia studențească. În anii 1980-1983 este redactor șef-adjunct la aceeași revistă. Între 1990-1995 devine redactor șef-adjunct la revista Convorbiri literare, editată
Liviu Antonesei () [Corola-website/Science/299015_a_300344]
-
Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”". În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă. A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germania și la Fundația „Pro Oriente” din Viena. Începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
afectate. Deși având gradul de medic căpitan, fiind evreu , este luat in timpul regimului fascist la muncă obligatorie cu statutul de "medic evreu" între anii 1942-1944. După o scurtă activitate ca medic primar neurolog la Spitalul Caritas, devine în 1946 Conferențiar de Neurologie Experimentală la Facultatea de Medicină din București, pentru ca în 1948 să primească funcția de Profesor și șef al Clinicei de Neurologie și Endocrinologie la Facultatea de Medicină nou înființată din Timișoara. După moartea lui N. Ionescu-Sisești în 1955
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
Psihologie din Cluj. Teza de licență a fost "Selecția copiilor dotați". Din 1928 este doctor în filosofie, specialitatea psihologie, la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj. Între 1928-1929 face o specializare în Germania, la Leipzig, Berlin, Hamburg. Din 1929 este conferențiar, iar din 1931 docent în Psihologie cu teza " Aptitudinea tehnică și inteligența practică". A fost una dintre personalitățile de marcă ale vieții universitare clujene, recunoscut totodată și pe plan internațional, atât pentru activitatea sa didactică cât și pentru cea de
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
tifos exantematic în Moldova și de malarie în Dobrogea Dr. Paul Cortez, cunoscutul psihiatru, și epidemiologul Mihai Ciucă au lucrat direct cu ministrul Sănătății — Florica Bagdasar — în campaniile de combatere ale acestor epidemii În 1949 Florica Bagdasar a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic (IMF București), unde în cadrul Facultății de Pediatrie, a introdus specialitatea de neuropsihiatrie infantilă (Psihologia copilului normal și patologic) Devine promotor al neuropsihiatriei infantile atât pe plan teoretic cât și pe plan practic, creând valoroase cadre de
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
întoarcerea în țară, la sfârșit de septembrie 1946 a fost numită ministrul Sănătății și a deținut această funcție până la începutul anului 1951. În 1948 a fost decorată cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române. Faptul că în 1949 a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic din București, iar în octombrie 1957 vicepreședintă a organizației "Crucea Roșie" din România ar putea sugera că Florica Bagdasar a avut o carieră de neîntreruptă ascensiune, însă între anii 1953-1956 a fost în dizgrație, la un
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
Romanian Orthodox Church News" (1971 - 1978) și redactor șef al aceleiași publicații (1988-1991). În 1976 devine asistent la secția de Teologie sistematică de la Institutul Teologic din București, apoi lector suplinitor la conferința de Teologie fundamentală și istoria religiilor (1978 - 1985), conferențiar la aceeiași disciplină (1985-1991), profesor de Istoria și filosofia religiilor (1991), profesor asociat al Facultății de Filosofie a Universității din București, la catedră de Istoria Religiilor (din februarie 1990). A participat la diverse întruniri ecumencie din țară și străinătate. Este
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
ani, Gheorghe Tașcă pleacă la studii la Paris unde își trece doctoratul în drept în 1907 cu teza "La question agraire. Commentaire critique de la legislation rurale en Roumanie, Angleterre, Irlande, Allemagne". La întoarcere se înscrie la concursul pentru postul de conferențiar la catedra de economie politică a Facultății de Drept. Deși este declarat câștigător al concursului, Spiru Haret, Ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, casează concursul, cu justificarea că un doctorat în drept nu îndreptățea candidatul să predea științe economice, Gheorghe
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
Gheorghe Tașcă se întoarce la Paris, iar în 1910 obține și un titlu de doctor în științe economice cu teza "Les nouvelles reformes agraires en Roumanie". După un nou concurs, Gheorghe Tașcă obține, în 1911, numirea sa în postul de conferențiar de economie politică al Facultății de Drept din București. În 1920 este numit profesor plin la aceeași catedră, post pe care l-a ocupat până în 1940, La înființarea prin decret regal a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale la
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
geofizicii, iar în urma recomandării profesorului Șerban Țițeica devine primul director al Observatorului Geofizic Surlari, numit astăzi "Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu”", poziție pe care a ocupat-o din anul 1943 până în anul 1958. După reforma învățământului, a fost succesiv conferențiar, profesor, profesor șef de catedră între anii 1949 și 1975, la Catedra de Geofizică ce a funcționat întâi la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie și în fine la Universitatea din București. Liviu Constantinescu a
Liviu Constantinescu () [Corola-website/Science/304026_a_305355]
-
nevastă-sa, curvă.” După absolvirea cursurilor universitare, lucrează timp de doi ani ca inginer în cadrul TSMA Cluj, apoi ca inginer cercetător la Institutul Politehnic din Cluj (1984-1985) și asistent universitar (1985-1990). Își continuă cariera universitară ca șef de lucrări (1990-1994), conferențiar universitar (1995-2000) și, din anul 2002, profesor universitar coordonator al disciplinei „Calculul și construcția automobilelor” la Universitatea Tehnică din Cluj. Din 2003 este conducător de lucrări de doctorat. Ioan Rus este membru al mai multor asociații profesionale din România și
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]