4,117 matches
-
alternative. În acest caz rămânem doar cu perechile pe care indivizii sunt decisivi. Acestea sunt consistente din premise. Pentru o aplicație în cazul prude vs. lewd, vezi Suzumura (1978). 5.2.* Restricția Austeen-Smith [d.5.2.1*]: Condiția Pareto slabă constrânsă prin drepturi ( scP ) acordă decisivitate grupului doar pe acele elemente ale mulțimii alternativelor cărora nu li s-a opus niciun individ care își exercită drepturile. [t.5.2.1*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește U, ,L *L și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și Tarrant (2004). footnote>. În cuvintele lui Mill: „[...] dar el însuși este judecătorul final. Toate erorile pe care este probabil să le săvârșească împotriva sfaturilor și avertismentelor sunt cu mult covârșite de răul de a le permite altora să-l constrângă la ceea ce ei consideră a fi binele lui” [Mill, 1859, 1869, p. 277]. Altfel spus, fiecare are dreptul să-și aleagă propriul plan de viață. Pornind de la aceste idei, este dificil de argumentat în favoarea respingerii sau restricționării domeniului<footnote În
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu eu mi le-am dat. Înainte de a mă construi prin propriile mele hotărâri, sunt ceea ce sunt prin hotarele primite. Distanța dintre fondul intim-străin și lotul libertății mele este distanța dintre eul primit și eul construit. Ca ființă liberă, sunt constrâns să colaborez cu zestrea de limite a eului primit. Libertatea umană se întruchipează din acest mănunchi de limite; ele sunt condiția exersării ei, terenul de pe care libertatea se înalță ca libertate îngrădită și condiționată. A descrie spațiul gravitațional al libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
căutării. De aceea, cel care caută îl corupe primul pe cel care are, făcându-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sunt pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această supremă concentrație de ființă. Constrâns să mă retrag în mine și să mă „reculeg“ între hotarele primite, eu îmi percep identitatea ca identitate înfricoșată. Frica trasează conturul eului meu ca eu primit prin această contracție de ființă. Dimpotrivă, contemplarea liberă și decontractată a hotarelor mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertății mă poate desigur absolvi de obligația de a da un răspuns, și astfel de a fi răspunzător. Și totuși, caracterul necesar al acestei conexiuni - între donație, donator și sensul donației - mi se impune, nu-mi dă pace și mă constrânge să mă gândesc la existența unui sens și la obligația de a furniza un răspuns. Dacă, în ciuda absenței unui contract și a ignoranței mele, se așteaptă de la mine un răspuns? Dacă, negândindu-mă la acest răspuns și nefiind pregătit să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
avans investițiile necesare. Le-a pus condiția să negocieze și să se consulte nu numai cu Statele Unite, ci și Între ele, deoarece comerțul și schimburile prevăzute de Plan urmau să se transforme cât mai curând din bilaterale În multilaterale. A constrâns guvernele, firmele și sindicatele să imagineze Împreună metode și condiții favorabile pentru creșterea productivității. Mai presus de orice, a blocat Întoarcerea la tentațiile care năruiseră economia interbelică: subproducția, protecționismul reciproc distructiv și colapsul schimburilor comerciale. Deși administratorii americani ai Planului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vrea micșorarea Marii Britanii postbelice la fel de mult pe cât dorea stăvilirea Uniunii Sovietice. Dacă se poate vorbi de o strategie coerentă a Statelor Unite Între 1944 și 1947, obiectivele acesteia erau: 1) să ajungă la un acord continental european cu Stalin; 2) să constrângă Marea Britanie să renunțe la colonii și să adopte convertibilitatea monedei și comerțul liber; 3) să se retragă rapid din Europa. Dintre acestea, numai al doilea a fost atins; al treilea a căzut victimă imposibilității primului. Britanicii aveau altă perspectivă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai precară. Deși Uniunea Sovietică a restituit României nordul Transilvaniei (cedat sub presiune Ungariei În 1940), Stalin nu intenționa să returneze Basarabia sau Bucovina, ambele incluse În URSS, și nici sudul Dobrogei, alipit acum Bulgariei. Prin urmare, comuniștii români erau constrânși să justifice pierderi teritoriale semnificative, așa cum În perioada interbelică fuseseră incomodați de pretențiile sovietice asupra Basarabiei, pe atunci teritoriu românesc. Mai rău, liderii comuniști români nu erau adesea nici măcar... români, cel puțin nu după criteriile românești. Ana Pauker era evreică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masivă de uitare națională. Însă, În vreme ce majoritatea țărilor europene - mai ales Italia - puteau invoca un mit al rezistenței naționale Împotriva ocupației germane, experiența de război a austriecilor nu se preta la astfel de interpretări. și, spre deosebire de vest-germani, ei nu fuseseră constrânși să recunoască, nici măcar formal, crimele comise sau Îngăduite. În mod bizar, Austria semăna cu Germania de Est, și nu numai prin birocrația monotonă a instituțiilor publice. Ambele aveau o realitate geografică arbitrară, a cărei existență postbelică se baza pe decizia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut efect de bumerang: singura realizare incontestabilă, În acești ani, a terorismului de stânga În Europa Occidentală a fost evacuarea exhaustivă a ultimelor iluzii revoluționare din corpul politic local. Toate formațiunile politice ale stângii clasice, În special comuniștii, au fost constrânse să adopte și să mențină distanța față de violența de orice fel. Pe de o parte, era o reacție spontană la amenințarea care Îi viza și pe ei, ca și pe ceilalți: liderii sindicali și alți reprezentanți ai mișcării muncitorești tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de luptă nu mai era același - cel puțin nu În Occident. În Europa de Est, doctrina producției nelimitate de bunuri primare - și absența oricărei voci oficiale În opoziție - a lăsat mediul la mila poluatorilor oficiali de toate felurile. Dacă Austria a fost constrânsă de opoziția internă să renunțe la energia nucleară, nimic nu-i Împiedica În schimb pe vecinii ei comuniști să construiască reactoare nucleare În Cehoslovacia, să proiecteze baraje gigantice pe Dunăre (În Cehoslovacia și Ungaria) sau să sporească sistematic producția și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se opună construcției Zidului Berlinului În 1961, Statele Unite demonstraseră Însă că nu doreau să riște o confruntare armată pentru a menține deschisă frontiera din Berlin; iar America refuza, după cum a confirmat președintele Lyndon Johnson În octombrie 1966, să mai fie constrânsă În politica externă de principiul reunificării germane viitoare. Mesajul era limpede: În loc să ceară soluționarea „problemei germane” ca precondiție a destinderii, noua generație de diplomați germani trebuia să-și inverseze prioritățile dacă dorea să-și atingă scopul. Dorința lui Willy Brandt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
solicitat o anchetă despre falsificarea scrutinului din 1961; tensiunea dintre parlament și regele Constantin creștea. Simpatiile politice conservatoare ale regelui erau bine cunoscute, iar dreapta Îl presa insistent să-l demită pe Papandreu, care, În cele din urmă, a fost constrâns să demisioneze. I-au urmat o serie de prim-miniștri interimari; nici unul nu a reușit să formeze o majoritate parlamentară confortabilă. Relațiile dintre parlament și curtea regală s-au deteriorat și mai mult când un grup de ofițeri cu simpatii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economic moștenit de Portugalia democratică. Privată de materiile prime ieftine din fostele colonii (și de piața captivă pe care acestea o reprezentau pentru exporturile portugheze necompetitive), neputând să mai exporte ca În trecut forță de muncă necalificată În Europa de Vest și constrânsă de termenii indispensabilelor Împrumuturi FMI să-și echilibreze bugetul și să practice rigoarea fiscală, Portugalia a traversat ani de șomaj și consum redus. Armata nu ieșise complet din scenă: conform Constituției din 1976, un „Consiliu al Revoluției” alcătuit din reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vizitatori străini: 17,3 milioane În 1966; aproape 34 de milioane cu un an Înainte de moartea lui Franco. Autoritățile spaniole nu se puteau lipsi nici de cooperarea și Îndemânarea forței de lucru urbane, tot mai importantă. Au fost astfel constrânse să recunoască apariția efectivă a unei mișcări muncitorești comasate În Catalonia și În zona industriei grele din regiunea bască. Alături de sindicatele neoficiale ale lucrătorilor din sectorul public, cel bancar și alte branșe funcționărești În expansiune, această rețea semiclandestină de reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el a răspuns senin că nu există motive de Îngrijorare - de unde faimosul titlu de ziar („Criză? Care criză?”) cu care a pierdut alegerile generale pe care a fost nevoit să le organizeze În primăvara următoare. Ironia sorții, laburiștii au fost constrânși să combată În alegerile istorice din 1979 cu argumentul că nu creaseră o criză socială prin abandonul abrupt al convențiilor economice (când tocmai asta făcuseră), În vreme ce Partidul Conservator a revenit la putere sub conducerea energică a unei femei care susținea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și din Statele Unite au mărturisit, deși nu În public, că o găseau pe doamna Thatcher destul de sexy. François Mitterrand, un cunoscător În domeniu, considera că ea are „ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze și să constrângă așa cum nu mai făcuse nici un politician britanic de la Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea are „ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze și să constrângă așa cum nu mai făcuse nici un politician britanic de la Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
găgăuzi (o populație ortodoxă de limbă turcă ce trăiește În zona Mării Negre). În acest amestec tipic imperial de popoare, cei mai mulți vorbesc românește, dar, sub regimul sovietic - pentru a fi ținuți la distanță de vecinii români -, cetățenii din Moldova au fost constrânși să folosească alfabetul chirilic și să se descrie ca fiind moldoveni, nu români. În consecință, identitatea națională era aici destul de neclară. Pe de o parte, majoritatea locuitorilor, mai ales cei din capitala Chișinău, vorbeau bine rusa și se considerau cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Contact au continuat Încercările de mediere Între Miloševiæ și albanezi - În parte pentru a negocia o soluție „justă”, În parte pentru a evita un conflict mai amplu În sudul Balcanilor. Temerile nu erau complet nejustificate: dacă Iugoslavia nu putea fi constrânsă să-i trateze omenește pe cetățenii albanezi, iar ei optau pentru secesiune, acest lucru risca să afecteze grav Macedonia Învecinată, unde exista, de asemenea, o minoritate albaneză numeroasă și nemulțumită. Macedonia, devenită de curând independentă și intitulată, la insistența grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidul Libertății era o mișcare de protest, un partid „Împotriva lor” care li se adresa „celor mici, asupriți” (pentru a-l cita pe Pierre Poujade, prototipul populismului). Odată ajuns la putere, expus la uzura provocată de actul de guvernare și constrâns să Împartă vina pentru politicile nepopulare, el avea să-și piardă forța de atracție. În alegerile din 2002, PL a obținut doar 10,1% (În timp ce Partidul Popular urcase la aproape 43%). La alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o poleială. Cea mai aglomerată metropolă europeană avea o piața imobiliară inaccesibilă: șoferii de autobuze, asistentele, Îngrijitorii, Învățătoarele, polițiștii și chelnerii care Îi deserveau pe noii britanici cosmopoliți nu Își mai permiteau să locuiască În apropierea lor și au fost constrânși să se mute din ce În ce mai departe, făcând o navetă chinuitoare pe cele mai aglomerate șosele din Europa sau folosind rețeaua națională de cale ferată, Învechită și costisitoare. Dincolo de marginile Londrei și suburbiile ei, care Își Întindeau acum tentaculele până departe În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modalități tradiționale de a organiza tablourile sale, dar organizarea este adesea insidios subminată de detalii simbolice puternice care au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
divergență. Relațiile de convergență relevă că anumite atitudini determină anumite comportamente. Atitudinile constituie forța motivațională și direcțională care generează un comportament specific, sunt cauza acestuia. Schimbarea atitudinilor unei persoane ne va determina și modificarea comportamentului acesteia. Dar, În anumite situații, constrânși de Împrejurări, oamenii Întreprind acțiuni, dezvoltă comportamente În discrepanță cu atitudinile lor prealabile, cu convingerile și credințele lor intime. Relațiile de divergență dintre atitudini și comportament trebuie abordate Într-un cadru mai larg, acela al relației de interacțiune Între persoană
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]