5,945 matches
-
dar, când era treaz, Chanel nu prididea să fie atentă și drăgăstoasă cu el. Când nu-l legăna În brațe, se juca cu el sau Îl pupa pe burtică făcând zgomote de elicopter și, Îl arăta tuturor clienților. Toată lumea era convinsă că ar fi o mamă perfectă. —Te-ai Îndrăgostit de el, nu-i așa? zise Ruby. — Nu numai eu, ci și Craig... spuse Chanel uitându-se lung la bebelușul adormit. —Ai mai vorbit cu Hannah? Chanel a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spre New York. —Ruby, de ce, pentru numele lui Dumnezeu, vrei să vorbești cu Sam? Părea foarte Îngrijorată. —Trebuie să renunți la el, Ruby. Bărbatul ăla ți-a făcut numai necazuri. Nu ți-a făcut decât rău. —Dar eu nu prea sunt convinsă că-i așa. Sau cel puțin nu intenționat. Te rog, Fi, ai putea să-mi dai numărul ăla odată? Fi se duse să-l caute. —Mersi, spuse Ruby după ce Îl mai repetă cu voce tare. Te sun Înapoi când aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ronnie și Phil erau mereu epuizați de oboseală, dar iubeau cu pasiune fiecare minut petrecut În noua lor viață, și mătușa Sylvia făcea pariuri cu restul familiei că primele cuvinte ale piticului vor fi „transferență“, „evitare“ sau „negare“. Chanel era convinsă că aceste „schimbări pozitive“ din viețile oamenilor erau toate legate de faptul că Saturn Își schimbase cursul. Vezi tu, Saturn e planeta care-ți guvernează structura și strictețea, Îi explică ea lui Ruby când aceasta aduse vorba de gândurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe unde, așa că nu am avut niciodată o adevărată petrecere. Crescând, am început eu însumi să ignor această zi. Am rugat-o pe mama ta să nu piardă timpul organizând petreceri-surpriză, care nu mă surprind deloc. Ea s-a lăsat convinsă, iar eu, fără să i-o mărturisesc vreodată, am fost supărat pe ea pentru că m-a neglijat cu atâta ușurință. Ziua nu era dintre cele mai frumoase. Soarele rămânea sufocat în spatele unei grămezi de nori calcaroși de formă indefinită. Socrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cădea, este obișnuită cu tocurile acelea prea înalte, cu sacul prea lung care-i intră între picioare. Dar cade, un ultim pas și brusc se prăbușește. Prinde sacul, dar nu se ridică, rămâne ghemuită la pământ. Nu se întoarce, este convinsă că eu am plecat. Nu te mișca, spun, fără să știu ce spun. Și poate ea știe că eu sunt acolo. Nu te mișca. Deocamdată am impresia că partea aceea din ea care lipsea a ajuns-o din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Miguel și incluzându-l după toate probabilitățile în ea și pe el ca personaj. Probabil îl visează, și pe el, și pe Augusto, și-și impune visul autorului prezumat și autodeclarat, convingându-l de ceea ce don Miguel era de mult convins: că există deasupra tuturor și în toți un Supra-Autor care se scrie prin ei și pentru ei. Complexitatea acestei țesături realiste și onirice totodată a mai fost, desigur, observată și studiată, nu știu dacă și accentuată în același mod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
S. Paparrigópulos își cizela cu migala meșterilor miraculoși ai Renașterii limba în care avea să-și înveșmânteze viitoarele opere. Avusese tăria de cuget și virtutea de a rezista tuturor curentelor sentimentalismului neoromantic și modei devastatoare a problemelor așa-zis sociale. Convins că problema socială e insolubilă aici pe pământ, că totdeauna vor exista săraci și bogați și că nu e de așteptat altă alinare decât cea adusă de caritatea acestora din urmă și de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o privire de imensă iubire și de imensă groază către volumul fatidic, apoi contemplă apele Senei și... învinse! Sau fu învins? Trecu fără să deschidă cartea și zicându-și: „Cum va continua istoria asta? Cum se va sfârși?“ Era însă convins că într-o bună zi n-avea să mai poată rezista și că va fi nevoit să ia cartea și să-i ducă mai departe lectura, chiar de-ar fi fost să moară isprăvind-o. Așa s-ar desfășura romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care emană căldură. Am senzația că dacă voi reuși să povestesc odată totul, absolut totul, unui om care știe să asculte, Îmi voi putea face puțină ordine În minte. Că voi putea Înțelege ce mi s-a Întâmplat. Deși sunt convinsă că după ce voi povesti totul, voi Înțelege și mai puțin. Ai răbdare să m-asculți? Parlamentarul spuse: —Cel puțin să Încercăm să tragem de timp. De stricat n-are ce să strice. Iar omul În haină de ploaie, probabil avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi putut trece prin minte că ar fi, spre exemplu, spion sirian. Era pur și simplu imposibil. Știam totul despre el. Mă rog, așa credeam. Și Îl acceptam așa cum era, cu șuieratul lui ironic, despre care sunt acum ferm convinsă că nu era un șuierat și nici nu era ironic. Pe de altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În urmă, vara, m-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceluia pe care oamenii răi l-au băgat Într-o situație din care aparent nu există ieșire, dar care de fapt are o soluție logică, ba chiar una simplă și accesibilă fiecăruia, o soluție de care poate fi cu ușurință convinsă până și cea mai Încăpățânată minte, după o discuție lejeră și calmă de numai câteva ore. Cu condiția ca prietenul care s-a complicat să nu se Închidă În sine, să nu se baricadeze În spatele unor fortificații de minciuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi zburat de mult din casa asta. N-ai ce căuta aici. Mai ales după ceea ce ai făcut alaltăieri seară. Chiar și fără tine e destul de greu aici. Ești un om dificil, Efraim. Dificil și enervant. Și nu sunt foarte convinsă că nu ești și tu unul din factorii care Îi creează lui Dimi o stare de confuzie. Încet, dar sigur ne Înnebunești și copilul. După o clipă adăugă: — Și e greu să-ți dai seama dacă e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decise ca diseară să-i telefoneze tatălui său și să-l informeze cu toată fermitatea că zugrăvitul se anula. Oricum foarte curând se va ridica și va pleca de aici. De astă dată nu va renunța, nu se va lăsa convins, nu va permite, va rămâne ferm pe poziții și va scoate o dată pentru totdeauna degetele lui Baruch din buzunarele sale și din viața sa. Lângă Centrul Medical, la Încrucișarea străzilor Strauss și Profeților, se adunaseră câteva persoane. Un bărbat scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre ce vorbeam, te înșeli. Bun, măcar a meritat să încerc. Tot ce vreau să spun este că nu ne-am certat niciodată în mod serios, așa că nu a trebuit să-mi dezvolt astfel de abilități. Lisa nu părea prea convinsă. Voi doi aveți mai multe jocuri decât oricare alt adult, în afara celor specializați în așa ceva. Ar trebui să fii o maestră a manipulării. —E o diferență între a-l bate la Stratego și a-l convinge să-și dorească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aceeași zi și că ai o întâlnire cu cineva cu o bulină albastră? —Ai pompat cumva niște gaz pentru spus adevărul în cabina taxiului? m-am plâns eu. Nu-mi aminteam deloc să-i fi spus lucrurile astea. Deveneam din ce în ce mai convinsă că sufeream de ceva care se termina cu „-om“ sau „-ită“, ceva fiziologic în cel mai bun caz. El ignoră întrebarea mea. Cred că ai simțit că poți avea încredere în mine. Acum chiar că sunt în „zona crepusculară“. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
merg cu pantofii ăia, am fost bucuroasă că aranjasem cu Alfie să mă ducă la restaurant. Acesta nu a făcut nici o mișcare până nu a primit instrucțiuni de la noua lui protejată, Lisa. —Du-o direct la restaurant. Nu te lăsa convins să tragi pe dreapta ca să se schimbe în blugi. Așteaptă până intră în restaurant și ne vezi pe noi venind înainte să pleci. Mă gândeam să aștept și s-o duc apoi acasă. Miercurea de obicei stau acasă și ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vin acasă cu tine, se rugă el de mine. Adică, să mă întorc acasă. Acum că nu mai sunt secrete, putem să discutăm. Despre bani, copii, tot. Ar fi trebuit să vorbim acum trei săptămâni, am spus eu nu prea convinsă. Mi-aș fi dorit să le fi analizat atunci. Păi, acum mi-a venit mintea la cap. Au fost niște vremuri groaznice pentru amândoi, dar acum avem șansa să dăm timpul înapoi. Adică, nu s-a întâmplat nimic ireparabil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi-era groază că voi fi nevoită să întrețin minciuna, așa că poate că am amânat primul contact. — Cred că știi foarte bine ce ai făcut. Toată lumea citea din același scenariu? M-am uitat în jur după o cameră ascunsă. Eram convinsă că vreun prezentator arătos va intra imediat pe ușă, înmânându-mi un premiu pentru comedie. Chiar nu știu. Speram să nu fi știut cu adevărat. —Danny mi-a povestit ce s-a întâmplat sâmbătă seară. În cazul ăsta, știam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-l menționez. Desigur că eram bucuroasă că eu și Mark depășiserăm toate momentele neplăcute, dar nu rezolvaserăm problema majoră care fusese la originea despărțirii noastre. Până când nu rezolvam problema copiilor într-un fel sau altul, eu nu puteam fi convinsă că ne-am împăcat cu adevărat. Mark nu părea să aibă astfel de rezerve și încerca să înțeleagă situația. — Deci trebuie să ne prefacem că suntem în continuare despărțiți? Am încuviințat din cap. Mark dădu din cap dezaprobator. —E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi le-am ținut pe ale mele acolo unde erau, încleștate pe frâie de parcă ar fi fost singurul lucru de care mă puteam ține pe marginea unei prăpăstii. —Grozav, da, e grozav. Se pare că am spus asta, dar eram convinsă că-mi pierdusem toate funcțiile corpului, inclusiv capacitatea de a vorbi. Eram sigură că nu-mi pot mișca ochii sau capul pentru că dacă aș fi făcut-o, aș fi căzut de pe cal și aș fi murit. Aceasta era o certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
intru în vârful picioarelor, să mă bag sub plapumă cu el și să mă topesc în el. Tocmai puneam ceainicul pe foc, când mobilul mi-a sunat, anunțându-mă că am primit un mesaj. M-am crispat toată, fiind încă convinsă că pot trimite ambulanțe aeriene pe Kilimanjaro doar apăsând aiurea pe un buton. Nu am recunoscut numărul de pe ecran. VINO SĂ LUĂM MICUL DEJUN ÎMPREUNĂ, LA RITZ, LA 10. IMPORTANT. K. XXX La naiba. Era deja 9:20. Credea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta, vom ieși o dată pe săptămână, vom bea șampanie și vom râde. Eu o să-ți spun să te mai destinzi, tu o să-mi spui să mă mai adun și amândouă vom face ceea ce-i sugerează cealaltă. Lisa nu era prea convinsă. Dacă găsești vreo metodă prin care să reprezinți tot ce ai zis sub formă de listă, atunci batem palma. Ne-am strâns mâinile și m-am felicitat pentru că-mi salvasem cea mai prețioasă prietenie după ce fusese supusă unor lovituri aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar eram din nou apropiată și eu făcusem asta posibil. Această mulțumire de sine avea însă să dureze, oof, o zi, până m-a lovit în moalele capului de unde mă așteptam mai puțin, ca o avalanșă în august. Probabil eram convinsă că posed ceva puteri magice și-i puteam pudra pe toți cei din jur cu praf de fericire. Lisa fusese atât de mișcată, că a lăsat un bacșiș de 5% la restaurant, pentru prima oară în viață. Maria era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru rol. — Da. Da. Cred că pot, spuse ea, spre Încântarea lui Henry. Rolul are posibilități mari. Nu sunt sigură că am urmărit toate meandrele acțiunii... — Nu, Înțeleg... dar bineînțeles, când Îl veți interpreta... — Desigur, când Îl voi interpreta, sunt convinsă că totul va deveni clar. Sigur, nu pot răspunde În numele lui Augustin, dar haideți să Îi trimitem piesa și să vedem ce părere are despre ea. Lui Henry i-ar fi plăcut o discuție mai amănunțită despre opera sa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iresponsabilitatea comportamentului, până la și incluzând (după cum se spunea) refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]