14,043 matches
-
Manolescu, LCF, 1968, 17; Florin Manolescu, „Până unde pot muri”, RL, 1969, 52; Virgil Gheorghiu, „Până unde pot muri”, VR, 1969, 12; Caraion, Duelul, 78-80; Grigurcu, Teritoriu, 154-157; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 530-531, 535, 538-540; Ilarie Hinoveanu, Convorbiri cu... , Craiova, 1974, 44-54; Piru, Poezia, I, 162-166; Dumitru Micu, Țărâna fierbinte a patriei, CNT, 1975, 48; Paul Dugneanu, Discreția sentimentelor, LCF, 1975, 51; Popa, Dicț. lit. (1977), 329-330; Raicu, Practica scrisului, 300-302; Lit. rom. cont., I, 323-325; Piru, Ist.
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
iar la „Credința” deține rubrica „Țintar” (1933-1937). De multe ori, sub pseudonime diferite, redacta în același număr de ziar sau de revistă o suită de articole. A colaborat la „Bilete de papagal”, „Caiet”, „Viața de azi”, „Bis”, „Vestea”, „Știrea”, „Informatorul”, „Convorbiri literare”, „Litere”, „Pământ bănățean”, „Azi” (unde a fost redactor), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista dobrogeană”, „Comuna”, „Floarea de foc”, „Răboj”, „Viața literară”, „Lumea românească”, „Cuvântul”, „România satelor”, „România literară”, „Familia”, „Meridian”, „România”, „Almanahul ziarului «Timpul»”, „Teatrul Național”, „Biruința noastră
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
volumul de proză Anna sau Pasărea paradisului, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor; este, în același an, coautor la volumul colectiv de reportaje Vine istoria (alături de Vasile Sălăjan și Nicolae Prelipceanu). Colaborează cu proză, reportaje, critică literară, eseuri în „Tribuna”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra” ș.a. Romanelor Cel iubit (1976) și Caii sălbatici (1981) li se adaugă o carte de însemnări, pagini de jurnal și note de lectură intitulată Pe cont propriu (1986) și o alta, care ezită între
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
și de mal oriunde mai aproape”. Logosul integrator și centrul ca perpetuă aspirație organizează subiacent și imnele, și baladele din culegerea Lumină de seară (2000), care încorporează și tehnica postmodernă a descrierii circumstanțelor în textul cu valoare simbolică: „recitesc înnoptând convorbirea cu gellu naum/ din contrapunct (12 mai 1992) și oarecum în/ stare de vis de altfel unii mai cred că poeții/ scriu într-o stare de vis (sau de grație se spune)/ g.n.”. O împăcare, o împlinire, o lumină interioară
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
din Bochum, în 1995 devenind aici profesor la Seminarul de Romanistică. Debutează încă din studenție în „Contemporanul” (1964) și colaborează la mai multe reviste, deținând rubrici permanente la „România literară”, „Argeș”, „Flacăra”, „Contemporanul”. E prezent și în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Viața românească”, „Caiete critice”. Debutul editorial se produce în 1971, când îi apare Poezia criticilor, carte ce va fi încununată cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Studiul Literatura SF (1980
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
judecat și condamnat la doisprezece ani de temniță. A murit în spitalul închisorii Văcărești. A debutat în „Vieața nouă” (1919) și a colaborat la „Ephemeris Dacoromana” (Roma), „Diplomatarium italicum” (Roma), „Viața românească”, „Gândirea”, „Lamura”, „Adevărul literar și artistic”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, ca și la alte numeroase publicații editate în Italia. Redactor la revista „Roma” (1921-1931), a înființat și condus anuarul „Studii italiene” (1934-1944). Continuând opera de pionierat a lui Ramiro Ortiz, M. a conferit studiilor
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
prim contact cu atmosfera culturală a anilor ‘60. Imediat după absolvire (1966), devine redactor al Studioului de Radio Iași; în această calitate intervievează majoritatea scriitorilor importanți ai timpului, realizează comentarii critice, prezentări de carte, emisiuni cu specific folcloric. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Viața studențească” ș.a. Debutează în 1959, cu versuri, la ziarul „Viața nouă” din Galați. Figurează cu un grupaj de poeme în antologia Poezia ieșeană contemporană (1968). Cele trei volume antume ale poetei - Fructul apei (1969
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
profesor la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza”. A fost distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” (1975) și cu Premiul „Timotei Cipariu” (ex aequo, 1979) ale Academiei Române, cu premiile revistelor „Ateneu” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1999). Primele articole de critică literară, pamflete (unul la adresa lui Mihai Beniuc) și traduceri i-au apărut în revista samizdat „Cuvântul nostru”, scoasă de studenții filologi ieșeni în anii 1957 și 1958
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
nostru”, scoasă de studenții filologi ieșeni în anii 1957 și 1958. În presa tipărită publică pentru întâia oară în „Iașul literar” (1959), revistă la care a continuat să scrie în mod curent. Colaborează cu studii, articole, cronici și recenzii în „Convorbiri literare” (unde din 2001 este redactor-șef adjunct), „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (este membru în colegiul redacțional), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Cronica
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
1979), lucrare din a cărei comisie de coordonare și revizie a făcut parte, M. a redactat aproape toate articolele referitoare la societatea Junimea și la membrii acesteia, între care medalioanele despre Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, V. Pogor, Th. Rosetti, revista „Convorbiri literare”, junimism ș.a. Preocuparea față de Junimea provine din necesitatea de a încerca să explice mentalitatea care a determinat opțiunile membrilor societății, considerate hotărâtoare pentru integrarea culturii și a literaturii române în spiritualitatea europeană modernă. Dar contribuția esențială a lui M.
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
este director general al învățământului superior. După un debut precoce în timpul școlii cu versuri umoristice în revista „Moș Teacă”, colaborează cu poezii de factură horațiană, traduceri și studii de istorie literară la „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Favonius”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Jurnalul literar” ș.a. Alcătuiește cursuri de istoria literaturii latine pentru uzul studenților, traduce opera lui Petroniu (1923) și a lui Juvenal (1928). După pensionare își continuă preocupările literare, dar volumul memorialistic Vin amintirile. Frânturi dintr-
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
nou pe front, dar după puțin timp încetează din viață. Traseul militar este dublat de o activitate literară remarcabilă. Debutează foarte devreme, în „Gazeta copiilor” (1924). Colaborează la „Frize”, „Gazeta Transilvaniei”, „Brașovul literar”, „Țara Bârsei”, „Gând românesc”, „Lanuri”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole”, „Vremea”, „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Primul volum de versuri, Lumini, i-a fost tipărit în 1933. Cărțile lui M., numeroase, sunt inegale din punct de vedere valoric, dar acest aspect, remarcat de critică, nu
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
București, 1992; Crimă și moralitate, București, 1993; Poezii, București, 1996; Cronica melancoliei, București, 1998; Linia vieții, pref. Nicolae Manolescu, Iași, 1999; Călătorie spre mine însămi, pref. Nicolae Manolescu, Iași, 2000; A vorbi într-un pustiu, Iași, 2002; Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Iași, 2003; Sora mea de dincolo - My Sister Beyond, ed. bilingvă, tr. Radu Doru Cosmin și Jo Anne Growney, Pitești, 2003. Traduceri: Hans Magnus Enzensberger, Sfârșitul bufnițelor, București, 1974 (în colaborare cu Aurelian State). Repere bibliografice: Nicolae
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
cultura populară în totalitatea ei. Sub raport geografic, culegerile sale nu depășesc încă aria regională. Publică acum balade, snoave și legende (în „Columna lui Traian”), plugușoare și colinde (în „Foaia societății «Românismul»”), doine, hore, anecdote și păcălituri din Bucovina (în „Convorbiri literare”), datini și credințe (în „Albina Carpaților”), cântece epice (în „Aurora română”), descântece și vrăji (în „Traian”), proverbe, zicători și cimilituri (în „Cărțile săteanului român”), mitologie populară (în „Amicul familiei”) ș.a. Credincios principiilor însușite de la B. P. Hasdeu, scoate colecția
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
Săvescu, Carol Scrob, I.I. Truțescu, Corneliu Basarabeanu (Corneliu Botez), Ludovic Dauș, G. Lungu, Șt. Scurtu și W. Barca-Karbotti. În I.r. Ion Păun-Pincio tipărește poeziile În crâng, Seara, Ofelia și Ție. În primele trei numere Al. Macedonski este semnatarul rubricii „Convorbire săptămânală”, unde comentează diverse evenimente culturale și politice. Apar și câteva traduceri din Jules Verne, François Coppée, Flaubert, Heine, Tolstoi și V.S. Garșin. R.Z.
ILUSTRAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287533_a_288862]
-
XY. Literatură și artă”, „Luceafărul literar”, „Păianjenul”, la „Păreri studențești”, la „Democratul Basarabiei” (Chișinău), „bobi”, „Răboj”, „Pegas”, „Viața literară”, „România literară”, „Brazda literară”, „Graiul tineretului” (Turnu Măgurele), „Adevărul”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră”, „Munca” (1941) ș.a. Este redactor al revistelor „Litere” (1933-1935), „Sabarul” (Pitești, 1935-1937) și „Luceafărul” (Ismail, 1938). Semna și DIK-Găești, Ion Lăstun, Ion D. Ioan. Profesor de limba și literatura română - în Găești (1933- 1938), apoi la Ștefănești și
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
colaborare cu Al. A. Philippide); Franz Storch, Umbre încătușate, București, 1961; Johannes Becher, Poezii, București, 1962; Alfred Margul-Sperber, Poezii, București, 1962; Bertolt Brecht, Versuri, București, 1964 (în colaborare cu Demostene Botez); Oscar Walter Cisek, Pârjolul, București, 1964; Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale, București, 1965; Hermann Hesse, Nuvele, I-II, București, 1967; Aimée Sommerfelt, Drumul la Agra, București, 1968; Heinrich Heine, Opere alese, I, București, 1970 (în colaborare); Francis Cârco, Farmecul Parisului, București, 1970; Elenă
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
apoi director la „Transilvania noastră”. Schimbările de după 1944 îi sunt inițial defavorabile, el fiind nevoit să muncească o vreme în mină. La periodicele la care a lucrat, ca și la „Hyperion”, „Curierul liber”, „Viața literară”, „Brașovul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Azi”, „Progres și cultură”, „Familia”, „Lanuri”, „Vremea”, „Gazeta literară” ș.a., colaborează cu versuri și mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (1974), Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea (1976), Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984) ș.a. Monografiile consacrate publicațiilor „Revista română”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Convorbiri critice”, „Falanga literară și artistică”, „Cuvântul liber” sunt instrumente de lucru utile istoricului literar. În bună parte, de aici își trag seva studiile din Convergențe (2003), o sinteză asupra perioadei postpașoptiste, cu interpretări și date noi despre V. Alecsandri, G.
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura română. Lucrează ca redactor la Studioul de Radio Iași (1966-1968), corespondent pentru Radio București (1968- 1972), redactor-șef adjunct la Radio Iași (1972-1983), redactor la revista „Convorbiri literare” (1983-1990), director al Studioului de Radio și Televiziune Iași (1990-1994), director și realizator de emisiuni la Studioul de Televiziune Iași (1994- 1997), iar din 2001 ca secretar al Asociației Scriitorilor din Iași. În 2003 intră în diplomație. Debutează publicistic
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
Scriitorilor din Iași. În 2003 intră în diplomație. Debutează publicistic în „Zori noi” din Suceava (1961), sub pseudonimul Grigore Spiru, iar prima povestire îi apare în „Cronica” (1970). Cea dintâi carte este Năvod pentru scrumbii albastre (1972). Colaborează la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”, „Tribuna”, „Contrapunct” ș.a. Perspectiva reporterului și a călătorului, vocația de povestitor care respectă codul narativ și cultivă virtutea simbolică a cuvintelor, prezente în Năvod pentru scrumbii albastre, se regăsesc și în publicistica din volumul Într-o
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
se și stabilește. În 1932 era inspector-șef pentru școlile din Oltenia. A predat de-a lungul anilor la Liceul „Frații Buzești”, Școala Normală și Liceul „Nicolae Bălcescu”. A colaborat cu versuri, proză și articole la „Glasul Argeșului”, „Rampa”, „Ora”, „Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Adevărul literar și artistic”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Poezia”, „Cuvântul liber”, „Meridian”, „Ion Maiorescu”, „Adevărul”, „Gând românesc”, „Presa Olteniei”, „Viața”, „Vremea” ș.a. Încercările critice ale lui I. (autorul le denumește „imagini critice”), bine aduse din condei, cu formulări norocoase
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
RL, 1991, 36; Ion Buzera, Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste, APF, 1991, 10-11; Daniel Vighi, Aceeași minută a istoriei, O, 1991, 49; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca și „Sfânta Negație”, CNT, 1992, 4; Simion, Mercuțio, 136-141; Convorbire Gheorghe Grigurcu-Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Posteritatea contemporană, RL, 1993, 9; Bogdan Ghiu, Monica Lovinescu et Virgil Ierunca - ou L’exile, „Euresis” (CREL), 1993, 1-2; Andreea Deciu, O gândire vie, RL, 1993, 37; Monica Spiridon, Gramatica demnității, RL, 1993, 44; Simuț, Incursiuni
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
zilele, I-V, București, 1991-1997; ed. I-II, București, 1999-2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Amintiri din închisorile comuniste, RL, 1991, 20; Alex. Ștefănescu, Amintiri despre vremuri mai pure, RL, 1991, 39; Tiberiu Ciorba, Microscopul memoriei, F, 1991, 11; Doina Jela, Convorbire cu Ion Ioanid. Trecutul nostru cel de toate zilele, RL, 1992, 1; N. Baltă, Narațiunea concentraționară, VR, 1992, 3-4; Eugenia Tudor-Anton, Istoria însângerată, RL, 1993, 2; Ruxandra Cesereanu, Glose la un best seller și alte amintiri din detenție, ST, 1993
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
dă doctoratul, luat magna cum laude. Funcționează ca profesor la Constanța și București, desfășurând în același timp o fecundă activitate culturală. Începe să colaboreze încă din timpul liceului (1920) la „Dobrogea jună” din Constanța, scriind apoi la „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Saeculum”, „Revista de filosofie”, „Pontice”, „Gândirea”, „Viața”, „Seara”, „Dacia rediviva”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole” ș.a. Semna (uneori și cu pseudonimele Teofil Bartolomeu, Ionescu-Tomis, Ion Petru, I. Petru-Tomis) articole, cronici și eseuri filosofice și literare, proză și versuri. Ca eseist din
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]