4,390 matches
-
puternic. În sfârșit, am ajuns. Lângă fântână, pe o piatră, stătea un bărbat frumos, în floarea vârstei, îmbrăcat într-o rasă albă, strălucitoare, ce-i ajungea până la sandale, încins peste mijloc cu un cordon din păr de cămilă. Hai, vino, copile, te aștept de multă vreme. Ai cam întârziat. De ce? Soarele, soarele e... Da, într-adevăr, soarele arde puternic. M-am uitat cu atenție la fântâna zidită din piatră și am deslușit cu anevoie pe ghizdul ei, scrijelit în roca dură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și am deslușit cu anevoie pe ghizdul ei, scrijelit în roca dură, cuvântul "IACOV". Vasăzică asta era fântâna lui Iacov? Alături, pe partea superioară a ghizdului, se afla o ulcică plină cu apă limpede și rece. Ia, ia și bea, copile, știu că ți-e sete. O să-ți facă bine. Mă uitam la bărbatul care mă îmbia să beau din apa rece, binefăcătoare. Deodată, mi-am dat seama. Dar Tu ești.... Da, Eu sunt. Oooo, Doamne! Bea, copile, așa. Acum totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ia și bea, copile, știu că ți-e sete. O să-ți facă bine. Mă uitam la bărbatul care mă îmbia să beau din apa rece, binefăcătoare. Deodată, mi-am dat seama. Dar Tu ești.... Da, Eu sunt. Oooo, Doamne! Bea, copile, așa. Acum totul e bine. Nu uita: ori de câte ori vei fi în necaz, te voi ajuta. E suficient să-Mi pronunți numele. Acum întoarce-te acasă. Toți ai tăi te așteaptă. Du-te! Lângă culcușul meu, mama și frații se uitau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la nouă ani, și prima mea intrare într-o fată. Cu știința ei (era mai mare, avea vreo doisprezece ani, rămăsese repetentă) și cu inocența mea. O chema Emilia. Țineam minte pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la frizer, nu îmi plăcea să mă tund nici acum nu vreau să îl tund pe fiul meu undeva în complexul Potcoava, iar lîngă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ghiduș cu ochiul. Poetul pleacă după trandafiri, merge și Ion Caraion" îmi răspunde. Și a plecat. Apolitic de stânga lui Mircea Sântimbreanu Doamne, cât era de înalt! Lângă Mircea Sântimbreanu mă simțeam, fizic vorbind, mică-mică de tot. Firește, ca orice copila citisem și răscitisem " Recreația mare", ce spun, parcă și acum aș mai răsfoi-o. Nu mă așteptăm să îmi apară în față. Ne aflam la un festival de poezie... să fi fost într-un teatru? Intru în sala unde avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost foarte atentă. Adresa am scris-o chiar la mașina de scris, pe vremea aceea avem o mașină veche, de vreo 30 de ani, o aveam de la o doamnă în vârsta care mi-a oferit-o în dar "Pentru tine, copilă, să îți amintești de mine când n-o să mai fiu". Și îmi amintesc mereu de Doamna Alba, fusese în tinerețe dactilografă. Spre sfârșitul anului am debutat literar, îmi apăruse primul grupaj de poezii și o prezentare semnată Radu G. Țeposu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
drăguță ? A.M.P. : Dorina. Exact, v-am trimis-o dumneavoastră, v-am infiltrat-o pe Dorina. Noi aveam niște ziariști tineri foarte drăguți. V.A. : Ea era ieșeancă sau era o corespondentă a voastră din București ? A.M.P. : Era o copilă din Moldova, de la școala de presă a Opiniei. V.A. : Ce s-a întâmplat cu ea ? A.M.P. : S-a măritat cu Horia Rusu și este văduva lui Horia Rusu, săraca ! A avut mare ghinion. V.A. : A dispărut din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ai gândit tu în zilele-alea când veneai sfios și timid ca o fufă virgină, ha-ha, la pian la Răcaru, că ai să ajungi aici ? — Că o să ajungem, ce Dumnezeu aș fi făcut fără voi ? — Băi ! țipă Fernic la un chelner. Copile, adu-ne o ladă de șampanie ! — Ce șampanie, domnule ? — Chiar, ce șampanie, domnule ? Adu- ne, copile, un butoi de vin în care să ne-mbăiem ficatul, ne-am săturat să bem, ne scoatem organele direct și le punem la murat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la pian la Răcaru, că ai să ajungi aici ? — Că o să ajungem, ce Dumnezeu aș fi făcut fără voi ? — Băi ! țipă Fernic la un chelner. Copile, adu-ne o ladă de șampanie ! — Ce șampanie, domnule ? — Chiar, ce șampanie, domnule ? Adu- ne, copile, un butoi de vin în care să ne-mbăiem ficatul, ne-am săturat să bem, ne scoatem organele direct și le punem la murat în beutură ! Iar petrecerea s-a dezlănțuit și a fost una greu de uitat, aproape să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să le atingi, de parcă ai fi putut să le zgârii cu un gest nepotrivit. Purta o rochie neagră, scurtă, fixă pe corp, ce-i punea în evidență trăsăturile senzuale, șoldurile ferme și talia atât de fină, aproape ca a unei copile, iar mărimea sânilor, nici prea mici, dar nici prea mari, ca să fie vulgari, era atât de potrivită, de parcă ar fi fost desenată de-a dreptul. Mersul ei felin făcea inima lui Cristi să bată în ritmul tocurilor ei, care se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uitați pe texte și râdeți și despre ele. Și ieșiți și vă plimbați, cu sclipirea voastră minunată din ochi, tu cu zâmbetul tău tâmp pe care îl ai de fiecare dată în prezența ei, ea cu zâmbetul ei minunat de copilă, lumea uitându-se după voi și șușotind : uite-i, sunt Cristian și Rada, și copiii visând să fie și ei Cristian și Rada. Și călătoriile. Ah, și dueturile ! Și nebunia ! Chiar nu vezi, măi, omule ? Chiar deloc ? — Sigur, sigur... Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era deja prins de șarmul ei exotic, iar nopțile sălbatice de dragoste erau fiecare de neuitat. Odată ajunși în dormitor, inocenta cu ochi de copilă se transforma imediat într-o femeie care reușea să pună stăpânire pe bărbatul ei, satisfăcându-l în feluri în care acesta nici nu visase. Cu mișcări lascive de felină, mereu într-o lenjerie intimă provocatoare, se arunca asupra lui Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost greșit interpretat ca autobiografie (Scrisesem trei romane autobiografice - toate nepublicate - înainte de Mai puțin decât zero, astfel încât era mult mai ancorat în ficțiune și mai puțin un roman-à-clef decât majoritatea romanelor de debut), iar pasajele senzaționale (secvența sufocării, violul unei copile de doisprezece ani de o bandă întreagă, cadavrul lăsat să se descompună într-o alee, asasinatul din cinematograful drive-in) erau copiate după zvonurile lugubre care circulau de gașca din care făcusem parte în LA și nu provenea din experiențe nemijlocite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu tatăl), ca și să roage pe Conu Vasilică, unchiul ei și fostul meu profesor agronom la Șc. Normală, să facă la fel. De asemenea să pună o vorbă și pe lângă Despina Sadoveanu, pe care o cunosc prea puțin (Era copilă la Flt.). Toate Însă merg foarte Încet. Cred că D-na Lovinescu a venit la Flt. și cele 2 convolute sunt destinate Muzeului. În ceea ce privește pe Doina Bucur (alias Florica Ionescu-Pursch) cred, că ar fi indicat să Vă adresați oficial - În numele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rochii albe, largi și lungi, cu volane roșii și cusături argintate -, însoțite de prieteni și părinți, ne vin în întâmpinare în timp ce coborâm panta. Merg la un spectacol în castel, la o nuntă, la un bal de absolvire a școlii?... Oricum, copilele acestea, ieșite parcă din ilustratele pentru străini despre Portugalia, completează cum nu se poate mai bine imaginea locului. Ne oprim la o terasă pentru o savura o bere Sagres. Astăzi, 6 iunie, Vitalie ar fi trebuit să fie la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921; o pagină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toate componentele de aspect etnografic, psihologic și etic. Cu patru ani înainte de Baltagul, apriga Vitoria Lipan și fiica ei, Minodora, se numeau Ileana și Aglăița. O evocare din 1926, Primăveri de altădată, prefigurează comportamentul sever al Vitoriei în relațiile cu copila: "Ce cauți aici, fată hăi? Ai isprăvit treaba pe care ți-am dat-o? Da, mămucă. Ai și gătit de lipit prispa? Am gătit. Mira-m-aș! Și dacă-ai gătit, de ce-ai venit aici, ca să-mi stai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lucruri felurite, din care este un fel de bătrânească și solidă filosofie practică pe care călugărița aceasta pătrunzătoare n-a putut s-o învețe decât în lumea mănăstirei ei căci viață lumească n-a dus: acolo în mînăstire de mică copilă a crescut -, o filosofie practică care nu se capătă decât din cunoașterea oamenilor și a necazurilor lor, și care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste 100 de ani. Una a murit chiar anul trecut. Ea ne vorbește despre una din aceste bătrâne care le-a aratat și le-a lasat moștenire din vremea veche o cațaveică... Amândoi mai ales femeia vorbesc bine moldovenește. Însă copila lor unica Liuba Liubicica (Liubov) nu știe românește și abia acum începe a rupe câte un cuvânt două cu ofițerii români. Singura ambiție a acestor oameni simpli a fost ca să facă o barișnie ruscă din fetița lor. Și au izbutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de indentitate." Feld. Războeni Uioara 6 Sept. Cântă muzica în fața băilor un potpuriu. Lumea se plimbă. Privind lumea aceasta necunoscută, la care nu văd decât manifestarea funcțiunilor fizice, am impresia tristă că trăiește zadarnic sub soare... Roman social. Costescu-Buciumanu Începutul. Copila lui Panaite se joacă prin parcul boeresc și aude că vine moara pe Siret. Întâmplările se zugrăvesc în ochii ei mari. Boerul o mângâie are 8-9 ani și mai târziu, caracter fire aleasă nenorocită în viață își va aminti aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Boerul o mângâie are 8-9 ani și mai târziu, caracter fire aleasă nenorocită în viață își va aminti aici cu drag de copilăria senină. Consultă (fată) în zbuciumele dezamăgirii ei, după părinți și preot, o cărturăreasă... Fântânarii... Duduca Lizuca e copila lui cuconu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă...5 Stuche-l tu, că mie mi-e greață! Rozmarin și cânele lui Haret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Wagner, că-i găsește ea alt barbat mai bun. În ziua de anul nou, pe la 9 dimineața, Franț nu-și găsește femeia acasă și se duce la femeia Lupacec s-o caute. O găsește cu nepotul Vlagiu și c-o copilă de suflet de 5 ani. Îi spune să vie acasă, ea refuză, el insistă. Vladimir îl lovește și-l dă afară. Wagner, furios, pune mâna pe-un revolver (pe care-l avea dăruit decând scăldase un mort din vecini) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
i-am recunoscut. Un fecior cam negricios, cu ochii negri, ducea în brațe o copiliță poate de doi ani, foarte frumușică și delicată. El însuși feciorul era bine îmbrăcat, pălărie neagră și bundă brumărie. Nu era fecior, nu era holtei; copila era a lui. O privea cu dragoste și-i cânta: Tata verde, mama neagră: Sărut mâna, cocă dragă! Cum a trecut el cu copila, s-a arătat și mama "neagră", un fel de țigăncușă cu ochii ca puncte de păcură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însuși feciorul era bine îmbrăcat, pălărie neagră și bundă brumărie. Nu era fecior, nu era holtei; copila era a lui. O privea cu dragoste și-i cânta: Tata verde, mama neagră: Sărut mâna, cocă dragă! Cum a trecut el cu copila, s-a arătat și mama "neagră", un fel de țigăncușă cu ochii ca puncte de păcură, o foarte frumoasă femeiușcă (o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Eugenița Costea. Cum a fost înscrisă la ofițerul stării civile. Ce fel de om excepțional era tatăl său. Ce femeie frumoasă era mama sa. Cum perceptorul Costea s-a sinucis. Cum, disperată, d-na Costea a venit la țară lăsând copila. Discuția situației ei. III. Amintirile din copilărie. Bătrânii atmosfera fericită. Iluzia persistentă ideia că asta a fost partea încântată a vieții ei, când de fapt lucrurile erau cu totul altfel decât le închipuia dânsa. Dovadă că lucrurile nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]