4,329 matches
-
i s-a redat, dar într-o formă denaturată de bătrânețe, ca un fel de pedeapsă pentru păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celelalte ar 583 Giovanni Boccaccio, Rime, a cura di V. Branca, Padova, Liviana, 1958, p. 5. 584 Ibidem. 159 fugi în cazul apariției iubitului și companioanele răspund că oricine ar dispărea din fața unei astfel de oportunități ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la creștinism, care are loc în cartea finală. Dar tensiunea dintre iubirea sacră și cea profană nu este total soluționată în operele lui Boccaccio.”606 Fiammetta distinsese trei tipuri de iubire: „iubirea onestă, cea care se regăsește între divinitate și creaturile sale, stăpânind cerul și pământul, și prin care accedem la celest; iubirea pentru plăcere, care este pasională sau senzuală; și dragostea pentru ceva util sau dragostea 605 Acesta se pare că este un anacronism voit din partea autorului, având în vedere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inițiere, Ameto realizează că nimfele sunt de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai curajoasă decât iubitul ei, sau cel puțin capabilă de a-și purta singură de grijă în pădure. [...] Dido, Ariadna, Phedra, Medeea, Phyllis și Hypermnestra pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate puternic de impactul masculin asupra lor, nu ele sunt cele care creează traume.715 Eroul este feminizat de circumstanțe, destin sau de slăbiciunea înnăscută, și descoperă că strategiile pe care le-ar putea folosi să se elibereze din această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
face ca idealul cavaleresc să se împlinească, cel puțin pentru Palamon și pentru cititor. Când a văzut-o pentru prima dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a înșelat pe amândoi, deoarece era numai o idee, deși una de o importanță vitală pentru idealul cavaleresc, și nicio femeie reală nu ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
idee, deși una de o importanță vitală pentru idealul cavaleresc, și nicio femeie reală nu ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă pentru ea, devin rivali, mitul cavaleresc fiind transpus, anacronic, în epoca antică. Singura intervenție reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul devine mai mult decât ironic în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie”, „cap de bostan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea reușește să coboare din spațiul unei idealități artificiale, în care o poziționase îndrăgostitul Troil, în acela mundan, mult mai veridic. La începutul poemului nu știm mai nimic despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celor două personaje principale ale poemului sunt diferite, dar cel al Cresidei pare mult mai tragic. Troil se înalță, însă ea decade. După cum o descrie naratorul, personajul feminin cunoaște o mișcare descendentă dintru început, când o percepem ca pe o creatură edenică, pentru ca în finalul portretizării să îi fie revelate și slăbiciunile: „Cât despre-a ei privire prea-senină,/ Cei ce-au văzut-o scriu cu-adevărat/ 979 George Lyman Kittredge, Troilus, p. 115. 980 Ibidem, pp. 118-119. (trad. n.) 981 „Astfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cultural" ("culture pattern"), mitul are drept scop "repetarea sau "actualizarea" unor acțiuni primordiale pentru menținerea ordinii necesare în natură și în societate."11 Pentru Gilbert Durand, mitul este "un metalimbaj", "un sistem semiologic mărit"12, "o repetare ritmică"13, "o creatură hibridă legată în același timp de discurs și de simbol (...), introducerea liniarității povestirii în universul neliniar și pluridimensional al semantismului."14 Claude Lévi-Strauss consideră că "mitul face parte integrantă din limbă, îl cunoaștem prin intermediul vorbirii, el ține de discurs; mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
național, a puterii centralizate și a serviciilor secrete moderne“(t. n.) în lucrarea sa, Europe In Crisis 1598-1648, Geoffrey Parker preia adnotările unui contemporan anonim al lui Richelieu care descria criteriile cardinalului care au condus la selecționarea unei armate de„creaturi“. Aceștia erau de fapt motorul unei mașinării de spionaj intern și extern al cărui model a fost preluat mai târziu de Ludovic al XIV lea:„Căuta oameni « care să fie credincioși lui și numai lui, fără excepție și fără rezerve
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
5 decembrie 1642, la numai o zi după moartea lui Richelieu, Ludovic a transmis o circulară tuturor oficialilor, în care le ordona acestora să transmită rapoartele lor cardinalului Mazarin, așa cum procedaseră înainte cu cardinalul Richelieu. A transmis astfel subtil semnalul„creaturilor“ lui Richelieu că noul lor stăpân și viitor prim ministru va fi Jules Mazarin. Un an mai târziu a murit Ludovic al XIII-lea, însă cum Ludovic al XIV-lea, în vârstă de cinci ani era incapabil să conducă, regența
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care acesta o servise. Înaintea nașterii moștenitorului tronului, Anei i se interzisese de către Ludovic al XIII-lea și de către cardinalul Richelieu să corespondeze cu familia sa din Spania. Valetul se ocupase personal de transmiterea corespondeței secrete a acesteia. Arestat de„creaturile“ lui Richelieu și torturat, LaPorte nu a dezvăluit niciodată nimic despre regina Ana. Din acest motiv, regenta nu avea nici cea mai mică îndoială privind fidelitatea și loialitatea valetului. Un episod care a avut loc în anul 1645, și descris
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nobilii militari primeau funcții înalte, devenind curteni de onoare, fiind obligați să stea mereu în preajma regelui. Ținându-i ocupați pe nobili cu diverse ceremoniale complicate și obositoare, exercitând un control deosebit prin rețeaua de spioni pe care o avea, asemeni„creaturilor“ lui Richelieu și Mazarin, Ludovic a reușit să dea o lovitură de grație războaielor civile, care până la revoluția franceză, nu au mai izbucnit decât sub forma unor mici revolte răzlețe, ușor de stins. În lucrarea sa, The Wars of Louis
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
spun că-i veți retrage brevetul reînnoit în termeni onorabili...“ (trad. n.). însă nimic nu putea trece de ochiul vigilent al regelui, care dezvoltase o rețea de informatori foarte bine pusă la punct, respectând sistemul după care era organizată rețeaua„creaturilor“ cardinalului Richelieu. Din acest motiv, schimbul de mesaje dintre cei doi frați a fost interceptat, iar regele a devenit tot mai atent la comportamentul administratorului-șef. În mod deloc întâmplător, averea acestuia începuse să crească din ce în ce mai mult, iar castelul său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în rugăciune, între noi și Dumnezeu sunt cu putință legături sufletești de deplină încredere, de dragoste, de apropiere și de comunicare. Rugăciunea s-a născut odată cu omul, cu religia. Omul dintru început a simțit nevoia unei legături între Creator și creatură. Prin ea, omul a stabilit chiar de la început o comunicare cu Creatorul său, căruia i-a închinat gândurile, dorințele, bucuriile și durerile, viața și întreaga cugetare. Astfel, rugăciunea a devenit o formă de participare la viața pe care Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne otrăvim, iar apa nu se poate folosi. în adâncurile sufletului nostru se zămislesc gândurile și se iau toate hotărârile. Acest „ochi” sufletesc este „chipul lui Dumnezeu”, pe care omul l-a primit de la Creatorul său. Este „organul” prin care creatura este legată de creator. Căci precum ochiul este fereastra trupului spre vederea și lumina acestei lumi, tot așa și sufletul este lumina cea înțelegătoare și veșnică a ființei noastre. Adevărata viață creștină se realizează cu hotărârea de a ne curăți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
păcatele, decât Unul Dumnezeu. De aceea, dacă cineva s-a învrednicit să aibă, în viață fiind, calități specifice în mod esențial lui Dumnezeu, acela, într-o anumită măsură, se face ca și Creatorul, Care și-a vădit o întocmai-asemănare cu creatura Sa, omul. „Să vedem, așadar, ce ne învață cuvântul acesta? Mai întâi, să poți avea curajul, la care nu-ți dă dreptul decât modul în care ți-ai trăit mai înainte viața, de a-ți asuma asemănarea cu Dumnezeu. Abia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
originară este raportată la condiția originară a omului care este „starea de inocență și de ignoranță”. Ignoranța va fi suprimată prin intervenția păcatului. Păcatul va pune capăt „stadiului pre-adamic” al omului prin călcarea interdicției (a unui tabu) instituit de Dumnezeu creaturii sale. Călcarea interdicției divine va fi momentul „trezirii acelui germene de angoasă care dormitează în inocența originară” a omului și de care el nu are nici o cunoștință. 2) Etapa păcatului este legată de comiterea păcatului ca violare a interdicției divine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atunci fie dar să nu uite că eu încă voi bate la porțile inimilor lor...” Ai dreptate. Totul e un haos! Mă întreb cănd se va plictisi? Eu, unul, niciodată. Poate doar cănd îi voi termina să îi fur preaiubitele creaturi. Și două suflete merită atăta efort? O da! Mai ales cănd atrag atăta mănie, oh! Dulce mănie! Auzi ce i-a dat prin gănd unui vierme de muritor! Să vrea ambele lumi! Grandios proiect. Asta mă face să îi doresc
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Luca pregătește camera pentru schimbare.Restul sa mă asculte fară întreruperi. Înainte de asta , Gavriel pășește te rog în fața lui Ștefan. Așa. Acum te rog dă-ți mantia jos. Așa! Pe ochiul lui Ștefan o imagine hidoasă se agăța cu îndărjire. Creatura din fața lui era un schelet acoperit cu petice de piele , un singur ochi și o singură buză. Dar avea ambele urechi. A, îi privești urechile. Mi-am permis să i le las pe amăndouă pentru că vreau să audă bine ceea ce
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
bonus, dragul meu Ștefan, veți putea comunica tot timpul și va fi obligat să scrie mărețul tău eseu cănd tu vei dori să scrie chiar dacă nu va vrea. În această privința va acționa ca un robot. Excelent. Acea buză a creaturii din fața lui Ștefan tremură de emoție: lumea avea să fie a lui. Dar ce se va întămpla cu cel care avea să o aibă pe asta?Știe oare căt de tristă este slujba sa?Dintr-un impuls își descleștă limba
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Taci din gură! Știi bine că urăsc oamenii pentru ridiculozitatea lor și cu mare plăcere le păndesc ultima clipă. Dar tu ești diferit! Ești singurul care dacă ai deveni om ți-aș dărui veșnicia. Tu ești mai uman decăt toate creaturile acestea care își dau numele de oameni. Să știi că te-am văzut cum suferi în Camera de Așteptare cu ei. Nu era milă acolo, ci compasiune! Deși te-aș sfătui să rămăi cu mine știu căt îți displace ceea ce
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]