7,252 matches
-
URECHE, Grigore (c. 1590 - 1647), cronicar. Fiu al marelui vornic Nestor Ureche, „Gligorii” s-a născut probabil în Goești (nu departe de Iași), dar peste puțin timp familia sa va fi silită să se exileze în Polonia. Aici el are prilejul să studieze la o școală
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
a lui U., acestuia infirmându-i-se astfel rolul de întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente de altă natură, care să poată anula o tradiție începută cu mărturiile unor contemporani ai cronicarului și toate celelalte concluzii trase din conținutul cronicii. În predoslovia sa, prima „voce” românească prin care spiritul pe deplin format al identității naționale se adresează posterității, U. își justifică demersul prin necesitatea de a lăsa mărturie despre vremurile trecute și
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
necesitatea apărării țării de tendințele expansioniste ale turcilor și ale unor state vecine, U. relatează cu nereținută satisfacție luptele, mereu atent la modul cum au fost obținute victoriile, subliniind „meșterșugul” și eroismul marelui voievod, abnegația cu care se băteau moldovenii. Cronicarul insistă cu mândrie asupra constatării că în vremea lui Ștefan țara a atins punctul culminant al dezvoltării și puterii, fiind nu numai independentă, ci și capabilă să impună altora voința sa. Poate pentru a marca frângerea istoriei odată cu sfârșitul domniei
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
necesitatea și importanța misiunii pe care și-a asumat-o, U. consideră că istoria este actul de identitate și cartea de învățătură ale unui neam, ceea ce obligă la consemnarea adevărului, dar și la evaluarea faptelor din punct de vedere moral. Cronicarul crede că decăderea Moldovei a fost determinată de nesocotirea legilor și a vechilor obiceiuri, de abuzurile și nedreptățile conducătorilor, ca principali agenți ai istoriei. În scurte secvențe intitulate Nacazanie silnim (Certare celor puternici), el evidențiază cauzele răului și condamnă energic
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
cărei acțiune implacabilă este ilustrată substanțial. Sintetizând coerent toate principiile, sistemul etic al lui U. este dominat de demnitatea apartenenței etnice, de dragoste de țară, de dorința afirmării adevărului, a dreptății și binelui. Ca și în cazul altor culturi, proza cronicarilor români este primul stadiu al literaturii culte. Narațiunea lui U. este simplă, lapidară, densă, fiecare propoziție fixează o informație, un adevăr istoric, devenind parcă un material cu care se construiește edificiul imaginar al istoriei neamului. Probabil influențat de sobrietatea și
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
construiește edificiul imaginar al istoriei neamului. Probabil influențat de sobrietatea și concizia scriitorilor latini, dar lăsându-se și în voia spontaneității orale, naturale, similară cu cea a epicii folclorice (singurul model de limbaj și tehnică narativă românească la acea dată), cronicarul relatează laconic evenimente, acțiuni, întâmplări, într-o succesiune rapidă, generând o anume tensiune epică. În măsura în care senzaționalul, dramatismul dau uneori însăși substanța literaturii, mai multe pasaje despre momente ale domniilor lui Petru Rareș, Despot, Alexandru Lăpușneanu, Ion Vodă Armeanul au un
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
se reproșează înclinația de a vărsa sânge („nevinovat”), excesul de spirit războinic și de autoritarism, îi sunt proslăvite marile calități care au adus mult bine, faimă și grandoare Moldovei. Portretul său este reprezentativ pentru capacitatea și modul de caracterizare specifice cronicarului și a ajuns celebru datorită conciziei și forței expresive. Limbajul direct, topica specială imprimă imaginilor o deosebită energie și creează impresia vizionării rapide a unei existențe vertiginoase, de o neobișnuită măreție. Construit ascendent, portretul crește spre apoteoză, căpătând dimensiuni uriașe
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și armonia graiului. [...] Adauge-se harul de a gândi prin simțuri, de a imita prin sunete foșnitoare, horăitoare, clinchetitoare lovirea, învălmășirea, vechimea chiar a faptelor. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascuțișuri ironice. Invenție epică Ureche nu are și să povestească propriu-zis nu știe. Dar limba ridică pe spații mici scene epice, repezi ca niște nouri care se desfac. G. CĂLINESCU Ca operă
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
București, 2002; îngr. și pref. Dumitru Velciu, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Sbiera, Grigoriu Urechie. Contribuiri pentru o biografie a lui, București, 1884; Ioan Bogdan, Vechile cronici moldovenești până la Ureche, București, 1891, 104-139; I. Tanoviceanu, Contribuțiuni la biografiile unora din cronicarii Moldovei, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXVII, 1905; Iorga, Ist. lit., I, 285-309; P. P. Panaitescu, Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1925, 7-83; Pușcariu, Ist. lit., 118-122, 232-233; Densusianu, Opere, III, 63-86
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Ioan Bogdan, Vechile cronici moldovenești până la Ureche, București, 1891, 104-139; I. Tanoviceanu, Contribuțiuni la biografiile unora din cronicarii Moldovei, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXVII, 1905; Iorga, Ist. lit., I, 285-309; P. P. Panaitescu, Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1925, 7-83; Pușcariu, Ist. lit., 118-122, 232-233; Densusianu, Opere, III, 63-86, 268-279, passim; I. Șiadbei, Cercetări asupra cronicelor moldovene, I, Iași, 1939, 23-35, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941), 20-22, Ist. lit. (1982), 15-17; Cartojan
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
passim; I. Șiadbei, Cercetări asupra cronicelor moldovene, I, Iași, 1939, 23-35, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941), 20-22, Ist. lit. (1982), 15-17; Cartojan, Ist. lit., II (1942), 144-153; Constantinescu, Scrieri, VI, 498-505; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 253-286; Al. Andriescu, Contribuția marilor cronicari moldoveni și munteni la dezvoltarea limbii literare, AUI, științe sociale, t. III, 1957, fasc. 1-2; Al. Rosetti, B. Cazacu, Istoria limbii române literare, București, 1961, 216-232; Lăudat, Ist. lit., I, 214-237; Ștefan Pascu, Sur la version latine de la chronique d
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
București, 1979; Petrescu, Configurații, 46-54; Simuț, Diferența, 6-11; Mihai Berza, Pentru o istorie a vechii culturi românești, îngr. și introd. Andrei Pippidi, București, 1985, 70-71, 90-98, passim; Manolescu, Istoria, I, 43-50; Gheorghe Bobină, Grigore Ureche, Chișinău, 1991; Grigore Ureche, în Cronicarii moldoveni, îngr. și introd. Dan Horia Mazilu, București, 1997, 21-116; Sorohan, Introducere, 156-180; N. A. Ursu, Contribuții la istoria literaturii române, Iași, 1997, 22-93; Dicț. analitic, II, 363-365; Dicț. esențial, 857-860. C.T.
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
, protopopul (popa) (1577, Brașov - 25.II.1659, Brașov), cronicar. Fiu al protopopului Mihai, unul din traducătorii Cărții ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, tipărită de Coresi în 1581, V. aparține unei vechi familii de clerici, cărturari și patrioți, traducători, organizatori ai școlii românești, în relații directe cu domnii Țărilor
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
-se. Retradusă din germană, ea a fost integrată în prima parte din Istoriia sfintei besereci a Șcheilor Brașovului a lui Radu Tempea. SCRIERI: [Cronica protopopului Vasile], în Nicolae Sulică, Înștiințări, Brașov, 1906, 71-81; Cronica protopopului Vasilie din Brașov, în Lupaș, Cronicari, I, 16-22; Cronică de popa Vasile. 1392-1633, ed. bilingvă, în Radu Tempea, Istoriia sfintei besereci a Șcheilor Brașovului, îngr. Octavian Șchiau și Livia Bot, introd. Octavian Șchiau, București, 1969, 186-198. Repere bibliografice: Ștefan Meteș, Cronica popei Vasile din Șcheii Brașovului
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
Incidental a cochetat cu teatrul, una dintre piesele sale închinată lui Horea, Execuția se repetă, fiind jucată în 1984 pe scena Naționalului clujean, iar un volum de piese pentru copii, Poveste despre pământul țării, apărând în 1979. În calitate de critic și cronicar literar, publică Ospățul lui Trimalchio (1970), Sextil Pușcariu, critic și istoric literar (1972), Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
intră apoi, în Iași, la școala normală de la Trei Ierarhi, iar din 1844 la Academia Mihăileană. Fusese înmatriculat Vasile Alesandrescu, după prenumele tatălui, mult mai târziu adăugându-și patronimul Urechia (Urechiă, Ureche), când își va atribui o descendență din familia cronicarului Grigore Ureche. Bursier la Paris, își ia bacalaureatul în 1856 și se înscrie la Sorbona pentru a obține licența în litere. Ca militant unionist, este director al gazetei „Opiniunea” (Paris), susținând aici, ca și în alte publicații de limba franceză
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
a lui V. Alecsandri împreună cu Serile de toamnă la țară de Al. Cantacuzino și cu Manoil de D. Bolintineanu, este o schiță de roman având ca model nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi. Autorul desprinde din letopisețul lui Miron Costin (cronicarul pe care l-a studiat și l-a editat mai târziu) un episod cu rezonanțe dramatice, exploatat în sensul ideologiei pașoptiste, meritorie dovedindu-se știința resuscitării romantice a atmosferei printr-un mozaic pitoresc. Acuratețea detaliilor, din nou concomitentă cu retorismul
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea orașului eșafodul/cu strălucirea lui/ademenește trupurile cronicarilor”. Un gen particular de experiment, de creație poetică „în tandem”, este de observat în volumul Mâța pe spini (2001), unde o serie de poeme închipuie un fel de dialog liric cu poetul de limbă maghiară Fábri Sándor: poemul lui V.
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
Litere și Filosofie a Universității din București, iar în 1962 Academia de Studii Economice. A lucrat ca economist la Centrocoop până la pensionare, în 1988. Debutează cu Bibliografia lui Ion Neculce în „Limbă și literatură” (1964), contribuție urmată de monografia dedicată cronicarului (1968), carte căreia i se vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
Neculce în „Limbă și literatură” (1964), contribuție urmată de monografia dedicată cronicarului (1968), carte căreia i se vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început cu Ion Neculce, căruia cei mai mulți exegeți i-au recunoscut doar harul de povestitor, punându-i la îndoială pregătirea cărturărească. „Subiectul” este cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de rigoare al unui cercetător atent la toate detaliile: Bibliografia lui Ion Neculce, Neculce vistierul, tatăl cronicarului Ion Neculce, Un diac din secolul al XVII-lea: Enache grămăticul. Acest grup de contribuții reface cu migală lumea în care a trăit Neculce (exemplară e cercetarea despre „Iordăchioaia vistierniceasa”, adică despre Alexandrina Gavrilaș Mateaș, soția lui Iordache Cantacuzino, bunica
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
diac din secolul al XVII-lea: Enache grămăticul. Acest grup de contribuții reface cu migală lumea în care a trăit Neculce (exemplară e cercetarea despre „Iordăchioaia vistierniceasa”, adică despre Alexandrina Gavrilaș Mateaș, soția lui Iordache Cantacuzino, bunica dinspre mamă a cronicarului), posibilele ei prelungiri în text și mai cu seamă felul în care participă la configurarea unor personaje. O serie de „judecăți” - ce au trecut netulburate dintr-o cercetare în alta - din care creștea un Neculce artificial a fost serios șubrezită
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
trecut netulburate dintr-o cercetare în alta - din care creștea un Neculce artificial a fost serios șubrezită de V. pe baza folosirii unui mare număr de documente. Următoarea etapă a fost reprezentată de studierea scrierilor lui Miron Costin, magistrul tuturor cronicarilor moldoveni după veacul al XVII-lea. Lângă Miron Costin. Interpretări și comentarii trebuie așezat - în afara altora risipite prin reviste - un studiu din 1978, Raporturile lui Miron Costin cu domnitorul Ștefan Petriceicu. Au urmat cartea consacrată lui Grigore Ureche, investigație masivă
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
lui Grigore Ureche, investigație masivă cu multe încheieri greu de ignorat și cu sugestii pentru viitoare examinări, și lucrarea despre Radu Popescu, care semnalează concomitent extinderea curiozității cercetătorului dincoace de Milcov și modificarea principalelor unghiuri de abordare. Dedicată ultimului dintre „cronicarii munteni”, lui Radu Popescu - cel aspru judecat de G. Călinescu -, scriitor savant și profesionist al opoziției, pe cât de aprig în inimiciții, în protejarea intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
a paternității cronicii. Cu totul demnă de relevat este tentativa lui V. de a identifica în postelnicul Constantin Strâmbeanu pe autorul Istoriei Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717. O cercetare din 1989, prin care cercetătorul se întoarce la cronicarii moldoveni, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1709). Pseudo-Nicolae Costin, încearcă să lumineze starea unui text asupra căruia s-au aplecat mulți. Din nou o foarte atentă prefirare a tuturor datelor, o izbutită așezare în sistem și strădania de găsire - în persoana
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]