139,825 matches
-
evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
nu sunt credibile, probate. S-a trecut deci la interogatoriul inculpatului. El începe prin întrebarea frontală și decisivă: Tu ești regele iudeilor? Răspunsul lui Iisus este ambiguu, „Tu dicis” (în latină), ceea ce poate să însemne „Tu o zici” ori „Exact, da, eu o recunosc.” Dar textul grec permite o interpretare diferită, căci „Su legeis” ar putea semnifica și „Tu o zici”, și că Iisus dă atunci precizări asupra regalității sale. Raționalismul roman converge însă mai ales spre interpretarea „Tu - nu eu
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Roxana Covrig SPOR DE PEDEAPSĂ PENTRU ADRIAN NĂSTASE. Asta cer procurorii DNA, care au făcut recurs la decizia magistraților Tribunalului București, de a nu-i da un spor de pedeapsă lui Adrian Năstase în urma contopirii pedepselor din dosarele Trofeul Calității și Zambaccian. Procurorii DNA motivează că Adrian Năstase a arătat dispreț față de justiție și a fost perseverent în infracțiuni. DNA adaugă că fostul premier Adrian Năstase
DNA cere spor de pedeapsă pentru ADRIAN NĂSTASE by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/26719_a_28044]
-
caz cuvântul nu se poate traduce, trebuie citat ca atare), iar ireductibilitatea istorică se referă mai degrabă la acea incomprehensiune a noilor veniți pentru opere din vechime mai mult decât pentru texte din alte spații. Cred că aici se putea da un bun exemplu în răsturnarea înțelesurilor legate de practici uitate, de pildă interpretarea modernă a unor mituri ca al Antigonei (la Cocteau sau Anouilh), când contemporanii lui Sofocle vedeau în tragedie tocmai triumful obedienței față de tradiție, nu revolta împotriva ei
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
mi se pare cel mai insidios mod cu putință de a scrie. E furt și sinucidere, în egală măsură. O formă de prostituție. Sau, vorba olteanului, cea mai sigură cale de-a trage singur pământ peste tine. Dincolo de a spune da sau nu, preciza Călinescu, un critic educă. Ei bine, cei deciși să calce strâmb o fac pe posteritatea lor, ca să zic așa. Dar lucrurile nu se opresc aici. Nu doar cronicarii, ci întreaga cultură română o dezamăgește pe Marta Petreu
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
și în care permanența e asigurată de medicii de familie 3. Transformarea spitalelor în cabinete medicale de specialitate pentru medicii de familie. Pe de altă parte, întrebat dacă crede că medicii iau șpagă, Emil boc a răspuns: Nu vă pot da dovezi clare că medicii iau șpagă."
Emil Boc: Spitalele rămase vor fi mai bine dotate. Reforma nu e totală cu desfiinţarea a 67 de spitale () [Corola-journal/Journalistic/26767_a_28092]
-
Boc a susținut încă odată că majorarea cu 50% a salariilor a fost o greșeală, adăugând că atunci când economia va permite, majorarea va avea loc. "Am spus că a recunoaște greșeala e mai bine decât a persevera în ea. Retrospectiv, da, a fost o greșeală. Eu aș putea să fiu populist, demagog, și să dau o mărire de 50% a salariilor profesorilor, fără acoperire. Când economia permite, se vor majora salariile profesorilor și medicilor." De asemnea, Boc s-a arătat convins
Emil Boc: Nici în 2012 salariile nu pot fi majorate cu 50% la nicio categorie de bugetari. () [Corola-journal/Journalistic/26766_a_28091]
-
factorii implicați n-a cutezat pînă azi s-o confirme. În cadrul unui interviu postdecembrist, confruntat cu întrebarea „la obiect” („Ați contribuit, așadar, și dumneavoastră, cu activiștii din subordine, la întreținerea și dezvoltarea cultului personalității”), Cornel Burtică va recunoaște: „Sigur că da. Astea sunt culpe care nu pot fi șterse. ș...ț Dar să știți că, în ciuda a ceea ce simțeam și încercam să fac, nu puteam opri acest șuvoi al cultului personalității, care se transforma în calamitate națională.”ix Cu același prilej
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
personal în afară de haine și câteva cărți. Ca și la București, și-a găsit repede un loc în casă, punct de orientare sentimentală pentru emigrantul ce eram. Mărturie, totodată, a unei tinereți pe care nu mă decideam să o părăsesc. Țara da, nu însă și ea. Coroana mă ajuta. Coroana de însoțire. Ea venea de altundeva, din alt timp, din altă lume pe care Rică, în felul său, și el o părăsise. Coroana, la mii de kilometri, ne reunea. Rică mi-a
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
liniște, singurătate, despre măruntele fleacuri ale zilei care alcătuiesc o viață de om. Nu e o proză minimalistă, ci una de infinită scrutare a detaliilor din credința că ele ascund și tot ele pot revela un sens. Apare și războiul, da. Era acolo, nu putea fi ocolit. Dar el este un condiment cumva facultativ și marginal. Are rolul stării de criză potențatoare a relațiilor interumane profunde. În plus, situarea în natură: prezența ei în toate întâmplările existențiale, oricât de fugitive ori
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
nevindecabilă, atroce singurătate. Privirea scandinavă e legitimată și în intervenții ale personajului masculin, un scenarist abulic: „M-am apărat în cele din urmă cu ideea că suma detaliilor este cea care până la urmă face povestea, nu-i așa? Lucrurile mici, da, lucrurile mărunte, iată motto-ul meu” ș...ț „Ceea ce mă interesa erau detaliile perspectivei, ușoarele devieri care pot modifica total imaginea, și atunci nu pot să nu mă gândesc și la viață, nu pentru a fi neapărat profund, dar oare
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
să rămânem doar la suprafața lor. Era suficient de profund pentru noi”), dar sentimentul stăruitor rămâne cel al trecerii inutile și al amenințării dinăuntru: „Când privesc afară, pădurea se apropie, mai întunecată și mai deasă ca niciodată, până când mă împresoară, da, așa este, am avut dreptate, pădurea chiar se apropie, se apropie tot mai mult”. Dialogurile sunt suspendate, comunicarea nu se petrece până la capăt, înțelegerea e mereu parțială, spaima de a denatura spusele celuilalt denaturează la rândul ei: „mi-am dat
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
Mărunțelu...Asta-i bună, uite și pe Ibrahim cu căruțul lui... Dar ce e fraților, pe cine îngropați de v-ați adunat tot orașul? Cine e în coșciug? Că nu văd bine. Și în coada convoiului, uite-l pe Firuță... Da ce e Gică cu tine? Când ai avut timp să te îmbraci în negru, că adineaori te-am lăsat în curtea episcopiei cu băieții. Tu urma să pleci cu Guriță la el acasă să puneți la punct ultimele pregătiri pentru
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
procentul de "20-douăzeci și ceva la sută", să-i restituie acestuia cei 18.000 de euro plătiți ca diferență pentru vila din Predeal și să-i mai dea și bani în plus. La propunerea lui Scrieciu, Petcu ar fi răspuns: Da, trebuie să-mi fac socotelile, să văd", conform transcrierii prezentate de procurorul de ședință. În opinia acestuia, afirmația lui Petcu presupune acordul de principiu pe care sindicalistul și-l dă pentru comiterea unei noi fapte penale. În aceste condiții procurorul
Marius Petcu va afla în această după-amiză dacă va fi arestat. Vezi cum a decurs procesul () [Corola-journal/Journalistic/26843_a_28168]
-
meschină, prin care caută să adune nu omenie, ci aur. Și, mai mult, într-o asemenea existență de batjocură a celor care se cred în cîștig se insinuează nevăzut și implacabil blestemul: „- Ce-s eu? (se întreba femeia, n. n.) Nimic! Da’ pe mine nime nu mă blastămă, nime nu zice să mă bată Dumnezeu, pe c`nd pe dumneata tot satul te blastămă.” După o asemenea constatare, refuzul cîștigului din mîna celui blestemat e categoric: „Și-acum, să-i fi dat
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
și, deci, îi era ciudă că, din cînd în cînd, îi vedea iar gîndul acela.” Înaintează doar înscriindu-se într-un ritual al vieții, care pentru ea e mai mult munca fără rost, și în unul al intrării în moarte. Da, această intrare în moarte este extraordinar reprezentată în „novella” lui Ion Agârbiceanu. Este vorba de o ființă puternică ajunsă în situația de a se confrunta cu fatalitatea. Confruntarea e implacabilă, mută, cu rezonanțe nebănuite. Ca într-o mare tragedie. O
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
de la Metrorex, care a ajuns înspre anii 1990 la o viteză de construcție de 4 km pe an, ceea ce, la nivel mondial, poate fi considerat acceptabil, ținând cont că recordul îl deține Mexicul cu 5,5 km pe an. Putem da ca exemplu și tunelul feroviar Guadarrama din Spania, de 28 de km, construit în numai 5 ani. De asemenea, Canalul Mânecii, tunel feroviar submarin între Franța și Anglia, de aproape 50 de km, a fost construit în numai 7 ani. Metroul
Metroul din Drumul Taberei se construieşte cu aceeaşi viteză de acum 35 de ani şi de două ori mai încet decât în 1990. În acest ritm, lucrările la Canalul Mânecii ar fi durat un sfert de secol () [Corola-journal/Journalistic/26947_a_28272]
-
proporție de 100%. Pădurile din jurul Branului și împrejurimile Brașovului sunt pline de brazi uscați. Vină este împărțiă. La fel de vinovați sunt ciobanul, comerciantul, dar și cumpărătorii, care nu fac altceva decât să finanțeze distrugerea pădurilor. Brânzei de burduf i se poate da aroma de brad și prin păstrarea ei în ace de brad sau în rumeguș de brad, dar aceste tehnici de preparare nu dau așa de bine la cumpărători. Iată ce se întâmplă cu pădurile de brazi:
Tradiţia brânzei de burduf în scoarţă de brad ne lasă fără păduri - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/27014_a_28339]
-
înainte de intrarea mea în prăvălie s-au prelungit, ca să nu ducă la nimic, încă o jumătate bună de ceas. Mi-am adus aminte că în vremurile fericite (vreau să zic pe cînd eu eram cel ce cumpăra sau vindea) un da sau un nu hotărau mai repede lucrurile... Mi-am mai amintit că în urmă cu aproape douăzeci de ani, în același loc, pornind de la o ocazie similară (tărăgăneli în tratativele dintre tenacele Carletto 1 și un client și mai tenace
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
sunt remarci despre statutul cinematografiei, critici la, deja!, stilul populist sau lacrimogen de la Hollywood etc. La un moment dat Pessoa a încercat să înființeze case de produs filme, cluburi sau cinematografe. Cel mai avansat a fost proiectul Portugalia film L-da, pentru care ni s-a păstrat și schița unui hangar, sau încercări de a compune grafic ceea ce am numi azi un „logo” al respectivei firme. Proiectele de scenarii cinematografice erau concepute și cu intenția de a contracara propaganda salalaristă a
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
o supă, era însă Coltrane. Cînd te izbește în față așa ceva, la intrare, te cam zguduie. Simon fu zguduit. Așa cum îi e obiceiul, saxofonul tenor sucea și răsucea o veche temă. Abia puteai s-o recunoști, tema. Pe Coltrane însă, da, îl recunoșteai, l-ai fi recunoscut dintr-o mie, cu stilul lui de a întineri lucrurile înainte de a le omorî. Simon asculta siderat și, ascultînd, gîndi ceea ce gîndise întotdeauna: Iată ceea ce se cheamă un stil. Și eu? mai gîndi el
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
coborît, o altă ușă de împins și ajunseră. În sfîrșit! își zise Simon. Ar fi putut să-și spună simpatic loc! Să-și spună asta ca orice amator de jazz care descoperă un loc unde se cîntă muzica sa preferată. Da, ar fi putut să-și spună asta. Dar Simon nu era un amator oarecare, era unul dintre cei care fac jazzul, care lau făcut, care-l vor fi făcut. Așadar, ce și-a spus el sau, mai degrabă, ce-a
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
lui de a cînta cam răvășise tehnica pianistică în jazz. Gata, am terminat. Apoi a dezertat. Și a fost dat uitării. Mai ales că și deranja. Pe mine nu. Nimeni na știut ce s-a mai întîmplat cu el. Eu da. Am rămas prieteni. Așa că vă povestesc mai departe. * Există, în linii mari, două categorii de amatori de jazz, calmii și agitații. Inginerul pocnea din degete. Bătea de asemenea din picior. Și își hîțîna capul de sus în jos. Simon detesta
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
fără să se fi atins de pian îl îmbolnăvea. Voia să cînte. În același timp se simțea incapabil să-și imite imitatorul, să reajungă acum, pe loc, la nivelul acelui sclipitor tînăr jazzist. Sînt prea bătrîn, își zise el. Depășit, da. Depășit de un tînăr care asimilase tot ce se putea din felul lui de a cînta și care acum cînta mai bine ca el. Mai bine, mai bine, ce înseamnă asta, să cînți mai bine? se gîndi el. Nu, nu
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]