4,964 matches
-
pe rampa lui "River Clyde" au fost împușcați de mitraliorii din cetatea Seddülbahir. Din primii 200 de soldați care au debarcat, doar 21 au mai ajuns pe plajă. Ca și la Anzac, apărătorii otomani erau prea puțini pentru a opri debarcarea, dar au produs numeroase pierderi și au limitat atacul la zonele de lângă țărm. Până în dimineața zilei de 25 aprilie 1915, rămași fără muniții și înarmați doar cu baionetele împotriva atacatorilor de pe versanții ce se înălțau de pe plajă către înălțimile Çunukbahir
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
ne ia locul”. Toți soldații din regiment au fost fie uciși în luptă, fie răniți. În semn de respect, numărul 57 nu mai este atribuit unui alt regiment din armata turcă. La Plaja „W”, denumită de acum înainte „punctul de debarcare Lancashire”, cei din Lancashire au reușit să-i domine pe apărători în ciuda pierderii a 600 de oameni din 1000. Batalioanele care au debarcat la plaja „V” au pierdut circa 70% din efective. În rândul celor din Lancahire, s-au acordat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au reușit să-i domine pe apărători în ciuda pierderii a 600 de oameni din 1000. Batalioanele care au debarcat la plaja „V” au pierdut circa 70% din efective. În rândul celor din Lancahire, s-au acordat șase Cruci Victoria pentru debarcarea de pe plaja „W”. Alte șase au fost acordate infanteriștilor și marinarilor de la plaja „V” și alte trei a doua zi pentru cei ce au luptat să iasă de pe plajă. Cinci plutoane otomane de infanterie conduse de sergentul Yahya s-au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pentru cei ce au luptat să iasă de pe plajă. Cinci plutoane otomane de infanterie conduse de sergentul Yahya s-au distins respingând atacuri de pe poziția lor din vârful dealului, apărătorii oprindu-se în cele din urmă la lăsarea întunericului. După debarcări, rămăseseră atât de puțini oameni între pușcașii din Dublin și Munster încât au fost amalgamați sub numele de „The Dubsters”. Un singur ofițer din pușcașii din Dublin a supraviețuit debarcării, în timp ce din cei 1012 dublinezi care au debarcat, doar 11
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
oprindu-se în cele din urmă la lăsarea întunericului. După debarcări, rămăseseră atât de puțini oameni între pușcașii din Dublin și Munster încât au fost amalgamați sub numele de „The Dubsters”. Un singur ofițer din pușcașii din Dublin a supraviețuit debarcării, în timp ce din cei 1012 dublinezi care au debarcat, doar 11 au supraviețuit nevătămați campaniei din Gallipoli. După debarcări, Aliații au făcut prea puțin pentru a exploata situația și, în afară de câteva înaintări limitate spre interiorul continentului ale câtorva grupuri de oameni
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
din Dublin și Munster încât au fost amalgamați sub numele de „The Dubsters”. Un singur ofițer din pușcașii din Dublin a supraviețuit debarcării, în timp ce din cei 1012 dublinezi care au debarcat, doar 11 au supraviețuit nevătămați campaniei din Gallipoli. După debarcări, Aliații au făcut prea puțin pentru a exploata situația și, în afară de câteva înaintări limitate spre interiorul continentului ale câtorva grupuri de oameni, majoritatea trupelor au rămas pe plaje sau în apropierea lor. Atacul Aliaților a pierdut din intensitate și otomanii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și în etapa de planificare au fost folosite pentru operațiuni aeriene de recunoaștere, deși acestea aveau în cele din urmă să se dovedească insuficiente pentru a îndeplini necesitățile de informații ale Aliaților și să compenseze lipsa de hărți adecvate. După debarcări, avioanele aliate au efectuat operațiuni de recunoaștere fotografică, au asistat tirul naval, au raportat mișcările de trupe ale otomanilor și au efectuat câteva bombardamente ofensive. Submarinul australian HMAS "AE2" sub comanda locotenent-comandorului Henry Stoker a reusit să pătrundă în strâmtoare
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
tunurile acesteia nu îl aveau în raza de acțiune, și "AE2" a fost eliberat. La scurt timp după ce a fost readus la apă, periscopul său i-a fost reperat de un cuirasat turcesc, care trăgea peste peninsulă către punctele de debarcare ale Aliaților; vasul a oprit focul și s-a retras. "AE2" a înaintat către Marea Marmara; la orele 08:30 Stoker a hotărât să așeze vasul pe fundul apei și să aștepte înnoptarea înainte de a continua. Pe la orele 21:00
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
08:30 Stoker a hotărât să așeze vasul pe fundul apei și să aștepte înnoptarea înainte de a continua. Pe la orele 21:00, "AE2" a ieșit la suprafață să-și încarce bateriile și a trimis un raport prin radio flotei. Deși Debarcarea de la Capul Helles mergea bine, debarcarea din golful Anzac nu era la fel de reușită, iar comandantul Corpului de Armate Australiene și Neozeelandeze, general-locotenent Sir William Birdwood se gândea să-și reîmbarce trupele. Vestea succesului submarinului australian a fost unul dintre factorii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
așeze vasul pe fundul apei și să aștepte înnoptarea înainte de a continua. Pe la orele 21:00, "AE2" a ieșit la suprafață să-și încarce bateriile și a trimis un raport prin radio flotei. Deși Debarcarea de la Capul Helles mergea bine, debarcarea din golful Anzac nu era la fel de reușită, iar comandantul Corpului de Armate Australiene și Neozeelandeze, general-locotenent Sir William Birdwood se gândea să-și reîmbarce trupele. Vestea succesului submarinului australian a fost unul dintre factorii care l-au determinat pe Birdwood
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
ale lui Hamilton de la început devenind 15, în timp ce numărul celor șase divizii otomane inițiale crescuse la 16. Sub comanda lui Godley, Aliații plănuiau să debarce alte două divizii de infanterie din Corpul IX, la Suvla, 8 km nord de Anzac, debarcare ce trebuia să fie urmată de o înaintare către Sari Bair dinspre nord-vest. La Anzac, era nevoie de o ofensivă împotriva crestei Sari Bair înaintând printr-un teren accidentat și slab apărat, la nord de perimetrul Anzac. Aceasta urma să
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de la joasă altitudine asupra rezervelor otomane în timp ce erau aduse pe câmpul de luptă; ele au efectuat și operațiuni anti-navale în golful Saros, unde un avion maritim de pe HMS "Ben-my-Chree" a scufundat un remorcher otoman cu o torpilă lansată din aer. Debarcarea din golful Suvla a avut loc în noaptea de 6 august și s-a confruntat cu o opoziție redusă; dar comandantul britanic, general-locotenent Frederick Stopford, își limitase obiectivele inițiale și nu a reușit să-și promoveze cererile de înaintare, cucerind
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
două batalioane de pe înălțimi. Din cei 760 de oameni din Batalionul neozeelandez Wellington care ajunseseră pe vârf, 711 au murit sau au fost răniți. Cum forțele turcești recuceriseră terenul, cea mai bună șansă de victorie a Aliaților s-a pierdut. Debarcarea de la Suvla a fost întărită prin sosirea Diviziei 10 Irlandeze la 7 august, a Diviziei 53 Galeze, care a început să debarce la 8 august, a Deviziei 54 East-Angliane sosită în seara de 10 august, și cavaleria „yeomanry”, descălecată, din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pe toate palierele. Geografia s-a dovedit și ea a fi un factor important. În timp ce forțele Aliaților dețineau hărți și informații imprecise și nu au putut profita de teren, comandanții otomani au reușiti să utilizeze terenul înalt din preajma plajelor de debarcare pentru a poziționa fortificații bine amplasate care au limitat capacitatea forțelor Aliate de a pătrunde spre interior, restrângându-le aria de acțiune la plaje înguste. Necesitățile campaniei rămân subiect de dezbatere, și au urmat multe mustrări și acuze, care au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
crescândă de disperare, și britanicii s-au menținut în ofensivă în Orientul Mijlociu tot restul războiului. Lecțiile campaniei au avut un impact important asupra dezvoltării planificărilor de operațiuni amfibii, și au fost studiate de strategi înainte de operațiuni ample, cum ar fi debarcările din Normandia din 1944 și cele din Războiul Falklandului din 1982. Campania a influențat și operațiunile amfibii ale Marinei SUA din Războiul din Pacific, și continuă să influențeze doctrina militară americană a operațiunilor amfibii. Conform unor autori ca Theodore Gatchel
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
că analiza campaniei înaintea celui de al Doilea Război Mondial a dus la „o credință în rândul majorității forțelor armate din lume” că asalturile amfibii nu pot avea succes împotriva unor fortificații moderne, și că această percepție a continuat până la debarcările din Normandia din iunie 1944 în ciuda mai multor exemple de succes de operațiuni amfibii din cursul războiului, cum ar fi cele din Italia, și de la Tarawa și din Insulele Gilbert din Pacific.< Hart susține supoziția lui Weighley, scriind că deși
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de planificarea operațiunilor Aliaților în perioada interbelică, situația războiului după 1940 a făcut să fie luate în calcul și asemenea operațiuni. El argumentează și că, în ciuda succeselor inițiale din Africa de Nord și din Italia, abia după Normandia a dispărut preconcepția împotriva debarcărilor. Amintirea campaniei din Gallipoli a cântărit mult și asupra australienilor în etapele de planificare a campaniei din Peninsula Huon de la sfârșitul lui 1943. În septembrie 1943, forțele australiene au efectuat prima debarcare amfibie cu adversar după Gallipoli, când au debarcat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Italia, abia după Normandia a dispărut preconcepția împotriva debarcărilor. Amintirea campaniei din Gallipoli a cântărit mult și asupra australienilor în etapele de planificare a campaniei din Peninsula Huon de la sfârșitul lui 1943. În septembrie 1943, forțele australiene au efectuat prima debarcare amfibie cu adversar după Gallipoli, când au debarcat la Finschhafen în Noua Guinee. Debarcarea a fost îngreunată de erori de navigare și trupele au debarcat pe plajele greșite, dar antrenamentul lor ținuse cont de lecțiile de la Gallipoli, mai ales de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cântărit mult și asupra australienilor în etapele de planificare a campaniei din Peninsula Huon de la sfârșitul lui 1943. În septembrie 1943, forțele australiene au efectuat prima debarcare amfibie cu adversar după Gallipoli, când au debarcat la Finschhafen în Noua Guinee. Debarcarea a fost îngreunată de erori de navigare și trupele au debarcat pe plajele greșite, dar antrenamentul lor ținuse cont de lecțiile de la Gallipoli, mai ales de nevoia de a păstra ritmul, și s-au reorganizat rapid și au înaintat spre
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
îngreunată de erori de navigare și trupele au debarcat pe plajele greșite, dar antrenamentul lor ținuse cont de lecțiile de la Gallipoli, mai ales de nevoia de a păstra ritmul, și s-au reorganizat rapid și au înaintat spre interior. Eșecul debarcărilor a avut repercusiuni politice importante în Regatul Unit, care declanșase bătălia. Fisher a demisionat în mai după un conflict cu Churchill pe tema campaniei. Criza care a urmat după ce conservatorii au aflat că Churchill va rămâne l-a obligat pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în națiuni independente. S-a susținut că această campanie s-a dovedit importantă în apariția unei identități australiene unice în urma războiului, strâns legată de conceptualizarea populară a calităților soldaților care au luptat în campanie, întrupate de noțiunea de „spirit Anzac”. Debarcarea din 25 aprilie este comemorată an de an în ambele țări ca „Ziua Anzac”. Primul astfel de eveniment s-a celebrat oficial în 1916, la bisericile din Melbourne, Brisbane și Londra, înainte de a fi recunoscut oficial ca sărbătoare națională în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de la comandă pentru că a pălmuit un soldat într-un spital de campanie. Acest incident, împreună cu tendința sa de a vorbi liber în fața presei, au dus la o serie de tensiuni cu comandamentul armatei americane și la eliminarea generalului Patton de la debarcarea în Normandia. Ulterior, el îl imploră pe fostul său subordonat, generalul Omar Bradley (Karl Malden), să-i dea comanda unei armate înainte de sfârșitul războiului. I se dă comanda Armatei a III-a și se distinge prin eliberarea rapidă a nordului
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
, cunoscută și ca Debarcările din Normandia, a fost asaltul și operațiunile amfibii din timpul Operațiunii Overlord declanșată de Aliații occidentali pentru deschiderea celui de-al doilea front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ziua Z inițială pentru declanșarea operațiunii (5 iunie) a fost
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
pentru deschiderea celui de-al doilea front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ziua Z inițială pentru declanșarea operațiunii (5 iunie) a fost amânată cu 24 de ore, pentru 6 iunie 1944. Atacul inițial a avut două faze: o debarcarea a parașutiștilor americani și britanici (printre ei se afla și un batalion canadian) la scurtă vreme după miezul nopții și o debarcare amfibie a infanteriștilor și diviziilor blindate aliate pe plajele Franței, care a fost declanșată la ora 06:30
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
a fost amânată cu 24 de ore, pentru 6 iunie 1944. Atacul inițial a avut două faze: o debarcarea a parașutiștilor americani și britanici (printre ei se afla și un batalion canadian) la scurtă vreme după miezul nopții și o debarcare amfibie a infanteriștilor și diviziilor blindate aliate pe plajele Franței, care a fost declanșată la ora 06:30. Operațiunea a presupus transpotarea a numeroși soldați și a unei uriașe cantități de materiale din Anglia și Țara Galilor cu ajutorul avioanelor de mare
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]