7,752 matches
-
a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăț și de sărbătoare, în care își trimit daruri unii altora. 20. Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor Iudeilor din toate ținuturile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. 21. Le poruncea să prăznuiască în fiecare an ziua a patrusprezecea și a cincisprezecea a lunii Adar, 22. ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpînd de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
vremea lui, și rîsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5. aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6. căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7. ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
invidia, violen țele noastre? O variantă convenabilă ar fi reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pomenit niciodată, a reușit în timp foarte scurt, practic doar trei ani, să aducă în jurul vetrei din care izvorăște căldura rimei și a prozodiei oameni, așa cum am spus aflați în cele mai diverse medii profesionale sau la sute de kilometri depărtare, oameni care de altfel nu ar fi știut niciodată unii de alții. Iar acum participă împreună la un eveniment cultural pe care istoria literaturii, sperând că va fi dreaptă, nu-l va putea ignora. Creațiile lor, poezie sau proză, circulă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-l îndoaie sub apăsarea lor. Ferit dă galb, te strig și bat, să-ți intru, în odaie, că uite, am ajuns, târziu. Și alb... Cândva, aproape, colindul ... De-o să-ți colind aproape, cu buzele în tine, voi răscoli zăpada, din depărtări adusă și gângurind a doruri, cu litere puține, voi fi Esenin, altul. Trădat. De limba rusă, voi atârna cirilic troienele ți marine și-ți voi suna-n vioara cu pârtii, nesupusă, de-o sa-ți colind aproape. Cu buzele în tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
doruri, cu litere puține, voi fi Esenin, altul. Trădat. De limba rusă, voi atârna cirilic troienele ți marine și-ți voi suna-n vioara cu pârtii, nesupusă, de-o sa-ți colind aproape. Cu buzele în tine, voi răscoli zăpada, din depărtări adusă. Va fi alarmă-n faguri și roiuri de albine ne vor lipi: o piele din straturi alcaline, o aripă de cântec, un plutitor, o husă pe nava de plecare, in voluntar distrusă, de-o să-ți colind. Aproape cu buzele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și te văd prin tâmpla porții cum îți strângi căuș în palmă două vrăbii geruite-n pribegirea lor cea calmă eu voi cere să se schimbe să se uite neuitarea și să-ți pun în ochi corăbii să ne-aducă depărtarea o să-ți cumpăr flori din gheață și vernil pentru inele o să-ți dărui antipozii și cutii de acuarele azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cercuri calme, am pus săruturi mici la tine-n palme și stau lipit de sânii tăi...Cuminte. Voi încerca aceeași întrebare: la ce-i bun rostul care se petrece? De ce să suferim, când lină trece, din azi în mâine, vechea depărtare? Căutarea s-a sfârșit. Ea ne desprinde ca două frunze ce-și deplâng căderea, prin amintiri s-a risipit tăcerea și sunt doritul vis...Ce te cuprinde. lecturi universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca mărgele de-aș pleca din gări călare să te caut prin labirinturi ți-aș culege într-o clipă coșuri pline cu iacinturi și în cioburi de oglindă ochii mei prea plini cu tine ar ajunge să se plângă-n depărtarea care vine de-aș pleca pe strada mare unde teii dor sub pleoape promontorii reci de ploaie s-ar întrece să mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n mister s-adună-n inele în zbor spre efemer. Curg lacrimi de stele pe obrazul de vânt și poartă cu ele aducând pe pământ toate visele mele adunate-n cuvânt. Curg lacrimi de stele pe obrazul zării răspândind speranțele pe aripa depărtării și împlinind rugile adresate iubirii. Curg lacrimi de stele picături ce strălucesc, cad precum clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
speranțele pe aripa depărtării și împlinind rugile adresate iubirii. Curg lacrimi de stele picături ce strălucesc, cad precum clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-nrourate, Voiam ca sufletu’-n lumină să îmi cânte. Am vrut să iert ce a ierta e peste poate Și-n suflet s-a făcut lumină prin iertare, Dar umbrele-amintirii se adună toate, Atât aș vrea să le alung în depărtare! Am vrut să fiu ce-a exista e peste poate: Un vis aievea-ntr-o poveste de iubire, Care în taina nopții albul văl și-l scoate Și dăruindu-se te poartă-n nemurire. Am vrut și încă vrerea-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
viața-i loz în plic tras mereu ca necâștigător spune-mi fără mine spune că ți-e bine nu contează cât îmi e de dor doar atâta tot învață-mă să pot să trăiesc de-acuma fără tine La ceasul depărtărilor târzii când îngerii ne-au prevestit dezastre ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre Ce ți-am fost ce-ai fost nu mai are nume am șters și adresa unde ne am aflat ne-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt iubire tu n-ai să-mi mai fii îngerii ne-au prevestit dezastre Aprilie, ultima ninsoare Iubirea mea sunt vișinii în floaresărută-mă sub albul nesfârșit. îi scutură Aprilie, ninsoare... stârnește vântul seara-n asfințit. Doar greierii se-aud în depărtare pe două voci în cri-cri, amețit. Iubirea mea, sunt vișinii în floare sărută-mă sub albul nesfârșit. Iți amintesti? aproape întâmplare prezența ta, a mea... cât ne-am iubit! Ningea cu flori de vișin, ceruit privea tăcută luna zâmbitoare... Iubirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
el, atât cât se poate... Cum să intri în opera unui poet?... Poveste Zbaterea pescărușilor alungă norii vântul subțire mângâie marea sirenele aleargă în căutarea puilor, valurile obosite se îndreaptă spre țărm pentru a săruta nisipul umed și cald; în depărtare țipătul strident al zeilor ne face să simțim pământul tremurând... din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele străine și tăcute caută în liniștea disperată a tumultului negru ... așteaptă liniștirea apei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai ales, golul acela întrevăzut unde nu mai era nici lumină și nu apăruse încă nici întunericul? Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate ascuțite ca niște animale de pradă stau gata de atac ... așteaptă ... în depărtare licuricii transformă pământul în boltă stelară se aude firul ierbii căzânddeasupra potecii sclipitoare doi luceferi aruncă săgeți inima îmi bate cu putere în așteptare ... te recunoaște știe luceferii ce se apropie sunt ochii tăi. VIOLETTA PETRE M-am născut în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stănești jud.
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scriu și nimeni nu mă știe de râd sau plâng sau mai exist ... eu scriu cu suflet frânt și trist, ca un hoinar într-o pustie. Eu scriu adâncul meu de cântec, profund și cântărit cu tona, eu scriu din depărtări, ca Iona, ca el mă rog închis în pântec. Eu scriu alături de păcate, eu scriu din lumea de dezmăț, eu scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se răsfrânge Prin patul nopții stele se perindă Cu ochi cuprinși de vise ca o ceață Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă simt amețită din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă și se îndreaptă direct spre mine. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încep să gâfâie. În momentul în care sunt convinsă că am ajuns într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care se întinde brusc în fața mea. Pot vedea în depărtare masivele portaluri ale Orașului Interzis. — Aici unde vă aflați se numește Dealul Belvedere. Eunucul-șef Shim își pune mâinile în șold și inspiră adânc. E cel mai înalt loc din tot Pekingul. Vechii experți feng shui credeau că această zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zice ea liniștită. Buzele i se deschid precum petalele unei flori. Eu fac tot ce îmi cere familia mea. Așadar părinții tăi știu să citească firele pădurii. — Poftim? Viitorul cuiva. Nuharoo își întoarce capul de la mine și zâmbește gingaș în depărtare. — Yehonala, cum apreciezi tu șansele noastre? Tu te-ai născut dintr-o rudă imperială și ești frumoasă, îi zic. Nu sunt sigură în legătură cu șansa mea. Tata a fost taotai înainte să moară. Dacă familia mea n-ar avea mari datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea, unde atârnă o pictură înfățișând o familie de la țară. În colțul din dreapta sus e scris un minunat poem: Acoperișul de stuf în jos se povârnește, Colo, lângă pârâu, verde iarba crește. Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările pe care le hrănește o cușcă meșterește. Îmi place-al lor mezin fiu, care nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]