6,479 matches
-
întrebările care au preocupat-o dintotdeauna pe aceasta, și formularea de concluzii discutabile uneori, sau poate chiar eronate credem că reprezintă un lucru normal, pe de o parte, el înscriindu-se în etaple unui firesc proces de cunoaștere, care în desăvârșirea sa implică și parcurgerea unor experiențe al căror rezultat contravine adevărului sau realității. De altfel, Stephen Hawking își ia măsurile de precauție în această privință, fapt pentru care el pare să nu nege în mod explicit existența Creatorului, ci doar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
manifestărilor spirituale, capabil să transpună în imagini vizuale expresivitatea interioară a individualității auctoriale. Printr-o sinteză a tuturor compartimentelor conștiinței creatoare, perspectiva estetică definește conceptul creației artistice asemenea unui proces specific de realizare a operei de artă, cuprinzând atât etapele desăvârșirii interioare, în mintea și spiritul artistului, cât și cele ale concretizării ei exterioare (materiale). În acest fel, creația artistică reunește atât sensurile referitoare la ipostazele mecanismelor creatoare, cât și cele privitoare la opera de artă în sine. Diversitatea definițiilor termenului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Astfel prezentat, actul creației este determinat în concepția psihanalizei de o criză interioară, de un impuls spiritual a cărui manifestare fie apare spontan, fie se lasă așteptată îndelung de către artist, trecând ulterior printr-o succesiune de etape ce culminează cu desăvârșirea exterioară a lucrării. În tot acest timp, creatorul resimte o gamă largă de trăiri, de incertitudine, dorință, curiozitate, mulțumire, exaltare, nesiguranță, frică, disperare sau rușine, putând ajunge chiar și la impulsul cel mai puțin firesc al realizării operei, care este
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
obiectului artistic, iar cel de-al doilea, al redării sale exterioare, prin mijloacele artistice potrivite. Această delimitare temporală reflectă faptul că, prin viziunea și expresia artistică, iau formă definită gândurile cele mai profunde ale celui înzestrat cu darul creației, actul desăvârșirii operei de artă funcționând ca o sumă de condiții subiective și obiective, prin intermediul cărora aceasta este extrasă din "interiorul" artistului "în afara" acestuia și redată lumii (publicului)169. Transpunând aceste criterii în planul creației artistice, afirmăm ideea unei echivalențe între structura
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a raportului dintre cele două dimensiuni divină și umană. În mod concret, actul inspirației este ilustrat printr-o rază ce se îndreptă către fruntea evanghelistului, acțiune care în planul simbolisticii semnifică prezența lui Dumnezeu și gestul unei consimțiri privitoare la desăvârșirea operei 211. Aceeași modalitate de parcurgere a unui traseu hierofanic prestabilit se regăsește și în cunoscuta icoană ce-l înfățișează pe Sfântul Evanghelist Luca pictând-o pe Fecioara Maria, ca și în pictura pe temă religioasă Inspirația Sfântului Matei, realizată
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dintâi a artistului ce realizează opera, prin contactul direct cu materialul și informația revelate pe cale divină, cea de a doua, a operei de artă realizate ca urmare a descoperirii modelului inspirat, aceasta trecând din planul anonimatului valoric în cel al desăvârșirii formale și conceptuale, și nu în ultimul rând, cea de a treia, a privitorului intrat în dialog vizual și spiritual cu opera de artă, care i se înfățișează ca un produs sublim al conlucrării creatoare dintre om și divinitate. Ne
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
simplu scop în sine, ci un important mijloc de transcendere 219. În acest context, pornind de la argumentul că arta este o formă de căutare și revelare a comuniunii spirituale între cer și pământ, sacrul deține valoarea unui reper fundamental al desăvârșirii creației, devenind o condiție sine qua non a operei de artă perfecte. *** Prin totalitatea ideilor și aspectelor prezentate în acest capitol introductiv am încercat să conturăm o posibilă definiție a sacrului. Statutul de artist vizual ne-a dat curajul să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ar putea să apară din plasarea momentului reprezentării la mijlocul distanței dintre alte două momente importante. Ne putem imagina pentru aceasta, exemplul clasic al oricărei opere de artă, în care momentul reprezentării artistice propriu-zise nu este decât un punct intermediar al desăvârșirii procesului creator. În acest caz, reprezentarea artistică leagă în timp momentul creației ideatice de momentul expunerii sale publice sau al receptării ei exterioare, la nivelul contemplatorului. În fine, cel de-al treilea caz percepe reprezentarea ca finalitate a unui șir
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nu excludem din această explicație nici însemnătatea pe care se poate să o fi avut însuși actul realizării acestor imagini, manifestare prin care devenea posibilă surprinderea vizuală a realității, mai ales în condițiile pioneratului creator al acelor perioade lipsite cu desăvârșire de modele de reprezentare. În acest sens, picturile rupestre evidențiază o serie de tehnici artistice (consacrate ulterior) executate prin suflare, amprentare, incizare, desen sau pictură, utilizând diferiți pigmenți și lianți, ce denotă inventivitatea nativă a acestor primi creatori. Mai mult
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de factură fantastică (tauri
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spirituale superioare 474. Nu întâmplător ne-am oprit și noi asupra categoriei de artă tradițională. După cum scria istoricul de artă și antropologul Titus Burckhardt, tradiția 475 este cea care oferă modelele sacre pe care arta trebuie să le urmeze în desăvârșirea sa, garantând validitatea spirituală a formelor artistice create. Conform opiniei sale, tradiția deține o putere secretă, care este comunicată întregii civilizații, și care, influențând inclusiv acele forme de artă ce, aparent, nu au nici o tangență cu sacrul, creează stilul artistic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și sacralitate, ca și în elaborarea acestei cărți. Pentru evidențierea unei imagini cât mai veridice, am prezentat aceste probleme în interacțiunea lor cu ideile de experiență religioasă și inspirație divină, pe care le-am expus asemenea unor importanți factori ai desăvârșirii actului creator artistic. Privitor la deosebitul fenomen al inspirației, acesta a fost prezentat asemenea unui impuls spiritual propriu atât creației artistice, cât și experienței religioase, reliefând prin aceasta o parte din sensurile subtile ale relațiilor dintre creație și sacralitate, dintre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și a sulițelor moldovene. Parcă abia acum vedeau în ce capcană strâmtă au intrat aici, între dealuri, păduri, râpi, mlaștină, copaci și potrivnici iviți de pretutindeni. Pierzându-și dintr-o dată nădejdea în victoria pe care, până atunci, o crezuse cu desăvârșire a lui, Soliman Pașa a sunat ruperea luptei și grabnica retragere spre miazăzi. Așa cum se întâmplă adesea cu marile trufii totul s-a năruit dintr-o dată. Nici un otoman nu mai știa pe ce lume se află. Lepădau armele și căutau
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
un unume personaj sau un grup de personaje (de pildă, toate persoanele dintr-un rol) se aliniază pe o anumită axă. În ceea ce mă privește, această aliniere nu trebuie să fie neapărat foarte clară, dar nici nu poate lipsi cu desăvîrșire. Faptul că într-un roman din secolul al XVII-lea femeile nu iau atitudine clară nici pentru nici contra războiului poate fi considerat important: el semnifică ceva legat de (non)poziția lor socială. Chiar și opoziția binară, care este o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unor corespondențe nu implică sugerarea unei identități absolute. O altă obiecție față de postularea omologiei cu "viața reală" este aceea că, în cazul unor anumite tipuri de texte narative de exemplu, cel fantastic, absurd ori experimental o asemenea omologie lipsește cu desăvîrșire; de fapt, aceste texte se caracterizează prin modul în care ele neagă ori distorsionează logica realității. Această obiecție poate fi și ea privită din două unghiuri de vedere. Negarea, distorsiunea ori, cum este adeseori numită astăzi, "deconstrucția" unei linii narative
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă atât odaia cât și masa erau gratuite, focul ardea în sobă trosnind și mă simțeam cu desăvârșire singur și fericit de tinerețea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui Minai Novicov, care mă simpatiza. El citea presa literară și în general toată presa și fără să-l cunosc mă chemase la el prin iunie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
4/16 septembrie, consulul englez Blutte raporta din București girantului ambasadei britanice la Constantinopol, John Henry Mandeville, că s-a întors "de câteva zile de la Văleni în această capitală: [sunt] fericit să vă comunic că holera morbus a încetat cu desăvârșire, nemaiînregis-trîndu-se nici un caz de la începutul lunii. [Molima] persistă însă, sub control, în cele mai vestice părți ale principatului, în special la Craiova, unde ultimul număr zilnic de cazuri fatale s-a ridicat la 16. Tribunalele și instituțiile publice [din București
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un cadavru. Asta contrastează cu hipotermia foarte pronunțată a bolnavilor de holeră și a celor în agonie, hipotermie indicată de termometru"342. Cu aceasta se încheie relatarea doctorului Barasch, iar epidemia din Oltenia de la 1849 dispare, la rândul ei, cu desăvârșire. În ceea ce privește traseul intercontinental al epidemiei din 1848, izvorâtă din Rusia, ca și din Imperiul Otoman, unde holera fusese introdusă, pe căile obișnuite, din Orientul Apropiat, ea l-a urmat îndeaproape pe cel din 1831, răspîndindu-se din Principate și Galiția în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se însănătoșiseră, 17 549 muriseră, iar 8 128 încă se aflau sub tratament. S-a îmbolnăvit 3% din totalul populației, iar letalitatea a fost de 36%. Punctul culminant al epidemiei era însă depășit. Către iarnă, molima s-a stins cu desăvîrșire 475. VI. Ultima epidemie din secolul al XIX-lea 1. Alarma din 1884 În următoarele două decenii, holera nu s-a mai ivit în ținuturile românești de dincoace și de dincolo de Carpați. Cea de-a cincea pandemie, a cărei evoluție
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
puțin timp, că comunicațiunile între țările civilizate nu se mai pot opri în timpul de astăzi, cum s-au oprit în timpurile trecute, că o țară ca a noastră nu se poate închide ermetic, că cordoanele militare nu pot împiedica cu desăvârșire trecerile frauduloase ale contrabandiștilor și chiar ale călătorilor ordinari"491. Este impresionantă simpla înșiruire, pe mai multe pagini, din Raportul general despre igiena publică și despre serviciul sanitar ale Regatului României pe anul 1892, redactat de Iacob Felix, a dispozițiilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de băut, ca vehicul al germenilor, dar totodată s-a putut stabili că transportul infecției s-a produs prin alimente, încălțăminte, veșminte sau rufe contaminate și chiar prin mâinile murdare. Până la sfârșitul lui octombrie, când molima s-a stins cu desăvârșire, au fost înregistrate în cele 15 județe afectate 1 494 de îmbolnăviri, cu 872 de decese, letalitatea fiind deci de 58,3%. Aproape o treime din totalul cazurilor pe țară s-a ivit în orașul Brăila, unde din cei 469
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
manie. Discipolii îi pretindeau totodată să rămână credincios esteticii sale. Jonas, care trudea din greu și îndelung pentru a avea din când în când un fel de străfulgerare, în care realitatea i se arată dintr-o dată într-o lumină cu desăvârșire nouă, nu poseda decât o foarte vagă idee despre propria lui estetică. Discipolii săi, dimpotrivă, aveau mai multe, contradictorii și categorice, și, în această privință, nu era de glumit cu ei. Jonas ar mai fi dorit uneori să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tablou, și Jonas se gândea că nici plictiseala nu-i de lepădat, de vreme ce poți să scapi de ea printr-o muncă îndârjită. Producția lui Jonas, dimpotrivă, scădea pe măsură ce prietenii lui deveneau mai interesanți. Chiar în puținele ceasuri când era cu desăvârșire singur, se simțea prea obosit pentru ca să mai încerce să câștige timpul pierdut în ajun. Și în acele ore se mulțumea să viseze la o nouă organizare, care să împace plăcerile prieteniei cu virtuțile plictiselii. Îi vorbi despre toate acestea Louisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca și cum trupurile s-ar fi încordat din cap până în picioare, cu toți mușchii și cu toți nervii, spre a da glas acelui strigăt neîntrerupt și istovitor prin care vorbea, în sfârșit, în fiecare dintre ei, o ființă ce tăcuse cu desăvârșire până atunci. Și, în timp ce țipătul continua, femeile începură să cadă una câte una. Căpetenia neagră îngenunchea lângă fiecare, strângându-le repede și convulsiv tâmplele, cu mâinile lui mari și negre. Ele se ridicau, clătinându-se, porneau din nou să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]