5,763 matches
-
Radio, dirijor Gheorghe Costin, solist Ladislau Csendes), în Antologia Muzicii Românești- CD 45, Muzica simfonica și de cameră, UCMR și Radio România, 2014 Dan Dediu, "Vitrine și vitralii - Dublu Concert pentru vioară, violoncel și orchestră, op.158" (Orchestră Națională Radio, dirijor Adrian Morar, Raduca Stratulat (vioară), Andreea Țimiraș (violoncel), în Antologia Muzicii Românești, SIMN 2015, UCMR și Radio România, 2015 Informațiile despre activitatea lui Dan Dediu sunt culese de pe site-ul CIMEC.ro, actualizate în 2003.
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
Mili Alekseievici Balakirev ( Милий Алексеевич Балакирев) (n. 2 ianuarie 1837 / 21 decembrie 1836, Nijni Novgorod, Rusia - d. 29 mai 1910 / 16 mai 1910, Sankt Petersburg, Rusia) a fost un pianist, dirijor și compozitor rus. Balakirev a fost unul din membrii fondatori ai așa-numitei „Asociații Balakirev”, cunoscută și sub numele de „Grupul celor Cinci”, din care făceau parte cei mai importanți muzicieni ai vremii: Alexandr Porfirievici Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Modest Petrovici
Mili Balakirev () [Corola-website/Science/307350_a_308679]
-
(n. 8 iulie 1929, Dobra - d. 23 noiembrie 2011) a fost un reputat dirijor român, care a activat între 1957 și 1998, la pupitrul Filarmonicii din Oradea. Fiu de țărani născut în localitatea Dobra, județul Hunedoara, se trage din Familia Rațiu din Turda, printre ai cărei iluștri membri se numără memorandistul Ioan Rațiu și
Miron Rațiu () [Corola-website/Science/308564_a_309893]
-
a interpretat muzică de Pascal Bentoiu, Dumitru Bughici, Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, George Enescu, Vasile Herman, Mihail Jora, Filip Lazăr, Dinu Lipatti, Marcel Mihailovici, Mihai Moldovan, Theodor Rogalski, Sigismund Toduță și Zeno Vancea. În afara Orchestrei Filarmonicii din Oradea, al cărui dirijor titular a fost timp de mai bine de 40 de ani, a concertat și a înregistrat cu majoritatea orchestrelor simfonice din România. De asemenea, a apărut și la pupitrul unor prestigioase ansambluri din Germania, Franța și Polonia. A predat vioară
Miron Rațiu () [Corola-website/Science/308564_a_309893]
-
(n. 13 decembrie 1843, București - d. 25 aprilie 1925, București) a fost un compozitor, pedagog și dirijor român. A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din
George Stephănescu () [Corola-website/Science/308717_a_310046]
-
un compozitor, pedagog și dirijor român. A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din București. A fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților"). A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima
George Stephănescu () [Corola-website/Science/308717_a_310046]
-
(n. 11 septembrie 1910, Cernăuți; d. 19 martie 1986, Timișoara) a fost un compozitor, dirijor de cor și profesor de muzică român. s-a născut la data de 11 septembrie 1910 în orașul Cernăuți. După absolvirea studiilor elementare la Liceul Aron Pumnul din Cernăuți, a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți și ale Consrevatorului
Mircea Hoinic () [Corola-website/Science/308749_a_310078]
-
mondial, fiind rănit pe frontul din Rusia. După război, a devenit profesor de Teoria muzicii și Solfegiu la Conservatorul de Muzică din Timișoara (1946). S-a căsătorit cu Galina Jurba (Hoinic) în anul 1947. Lucrează apoi ca violoncelist (1950-1960) și dirijor (1951-1972) al Orchestrei Filarmonicii „Banatul”. A fost ales ca membru al Uniunii Compozitorilor din România, înființând și conducând corul Filarmonicii „Banatul” (1951-1972) și corul de cameră Cantilena (1972-1978). Compozitorul Mircea Hoinic a încetat din viață la data de 19 martie
Mircea Hoinic () [Corola-website/Science/308749_a_310078]
-
(n. 22 februarie 1952, București) este un muzician român, dirijor, artist liric și regizor muzical, câștigător al unor premii și distincții internaționale și din țara sa. Este dirijorul Corului de Copii Radio, fondatorul și al Grupului Coral SOUND al Casei de Cultură a Studenților din București, iar din toamnă lui
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
(n. 22 februarie 1952, București) este un muzician român, dirijor, artist liric și regizor muzical, câștigător al unor premii și distincții internaționale și din țara sa. Este dirijorul Corului de Copii Radio, fondatorul și al Grupului Coral SOUND al Casei de Cultură a Studenților din București, iar din toamnă lui 2011 până în vara lui 2014 a fost dirijorul Corului Național de Cameră „Madrigal”. De asemenea, este și președintele
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
unor premii și distincții internaționale și din țara sa. Este dirijorul Corului de Copii Radio, fondatorul și al Grupului Coral SOUND al Casei de Cultură a Studenților din București, iar din toamnă lui 2011 până în vara lui 2014 a fost dirijorul Corului Național de Cameră „Madrigal”. De asemenea, este și președintele Fundației Culturale SOUND. Din 1988 și până în prezent este dirijor al Corului de Copii Radio, cu activitate permanentă. Din 1994 este dirijorul Corului SOUND, cu aceeași activitate neîntreruptă. Între 2011
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
SOUND al Casei de Cultură a Studenților din București, iar din toamnă lui 2011 până în vara lui 2014 a fost dirijorul Corului Național de Cameră „Madrigal”. De asemenea, este și președintele Fundației Culturale SOUND. Din 1988 și până în prezent este dirijor al Corului de Copii Radio, cu activitate permanentă. Din 1994 este dirijorul Corului SOUND, cu aceeași activitate neîntreruptă. Între 2011 și 2014 a preluat baghetă Corului Național de Cameră „Madrigal”. În februarie-mai 2000 a asigurat producțiile artistice ale Corului Academic
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
lui 2011 până în vara lui 2014 a fost dirijorul Corului Național de Cameră „Madrigal”. De asemenea, este și președintele Fundației Culturale SOUND. Din 1988 și până în prezent este dirijor al Corului de Copii Radio, cu activitate permanentă. Din 1994 este dirijorul Corului SOUND, cu aceeași activitate neîntreruptă. Între 2011 și 2014 a preluat baghetă Corului Național de Cameră „Madrigal”. În februarie-mai 2000 a asigurat producțiile artistice ale Corului Academic al Societății Române de Radiodifuziune. Între anii 1996-1997 a activat că maestru
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
la Olimpiada Corala Mondială de la Graz, Austria, împreună cu SOUND. 2005 - în cadrul celei de- XI-a ediții a Concursului Internațional de Muzică Sacra de la Preveză, Grecia, a participat alături de corul SOUND și a fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun dirijor al Festivalului și cu Medalia de aur; în luna noiembrie a aceluiași an, în calitate de director artistic, organizează, cu sprijinul Primăriei sectorului 2 al Capitalei și al Centrului Cultural « Mihai Eminescu », Festivalul Coral Internațional « Muzică Balcanilor », o manifestare semnalată în Buletinul
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
Național pentru România. Între 2000 și 2006, la invitația Asociației Cantascuola din regiunea Piemonte, Italia, participă la proiectul CORI DI GIUNIO cu un Curs de măiestre corala pentru formațiile corale de copii din regiunea Piemonte reprezentate de cca. 25 de dirijori de cor. Stagiile se finalizează cu un concert al corurilor reunite (între 200 și 250 de copii) și un recital al cursanților adulți. În iulie 1999, participă la al V-lea Simpozion Mondial de Muzică Corala organizat de Federația Internațională
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
Prima Olimpiada Corala Mondială organizată în iulie 2000 la Linz-Austria, obține Medalia de argint la secțiunea Cor mixt cameral și Medalia de aur la Folclor „a cappella”. În 2005 câștiga Medalia de aur și Premiul Special pentru cel mai bun dirijor al Concursului Coral Internațional de la Preveza-Grecia. Obține cu Corul de Copii Radio, Premiul I „Summa cum laude” la Festivalul European de Muzică pentru Tineret de la Neerpelt, Belgia, în 1996. În 1993 primește Medalia Jubiliara „Madrigal a XXX-a aniversare” și
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
deosebită o acordă participării Corului de Copii Radio la peste 40 de manifestări internaționale: festivaluri, turnee artistice, turnee umanitare și proiecte de cooperare culturală în aproape toate țările Europei, SUA, Canada și Japonia. Activitatea Corului de Copii Radio și a dirijorului este permanent consemnata în aricole în diverse ziare și reviste, emisiuni, interviuri și corespondențe radiofonice, transmisii și emisiuni de televiziune. Între 1974-1988 participa la toate manifestările artistice, turnee, festivaluri naționale și internaționale ale Corului Național de Cameră „Madrigal” condus de
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
, cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici (n. Jovan Ivanović în 1845, Timișoara - d. 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”. Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe surse
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
clarinet sub îndrumarea lui Alois Riedl. Se dovedește a fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său și este încurajat să studieze muzica la Iași, unde se va afla sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior, va fi numit dirijor al mai multor formații de muzică militară. Ivanovici rămâne aproape întreaga viață în Galați, ajungând în gradul de ofițer. Interesul pe care îl manifestă pentru muzicile militare culminează cu numirea lui în funcția de inspector general al muzicilor militare din
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici și sărbători. Corul Ștabului Oștirii se desființează din ordinul domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu însă activitatea corală este continuată sub denumirea de Așezământul Horal, instituiție creată în 1865, unde Arhimandritul Visarion era director, compozitor, dirijor al cântărilor și orânduitor de muzică bisericească. Notele originale pe care a lucrat Arhimandritul Visarion nu se mai păstrează; mai târziu găsim o „Colecție de cântări pentru una sau mai multe voci” aranjate și compuse de acesta, alcătuită din următoarele
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
corul Mitropolitan fiind foarte scurtă (1884?-1885). Dintr-o cerere adresată Mitropolitului reiese că starea de sănătate și solicitările multiple de la Mitropolie l-au determinat să revină la Biserica Sărindar. Până la venirea lui Gheorghe Cucu în 1912 - când postul de dirijor la Mitropolie rămăsese vacant prin decesul lui N. Bănulescu - nu mai cunoaștem alți dirijori afară de Arhim. Visarion (1836-1865), Atanasie Verzeanu (1865-1876), Ioan Bunescu (1884-1885) și Nicolae Bănulescu (1876-1912). Este o perioadă de formare a unui repertoriu adecvat, de cristalizare a
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
starea de sănătate și solicitările multiple de la Mitropolie l-au determinat să revină la Biserica Sărindar. Până la venirea lui Gheorghe Cucu în 1912 - când postul de dirijor la Mitropolie rămăsese vacant prin decesul lui N. Bănulescu - nu mai cunoaștem alți dirijori afară de Arhim. Visarion (1836-1865), Atanasie Verzeanu (1865-1876), Ioan Bunescu (1884-1885) și Nicolae Bănulescu (1876-1912). Este o perioadă de formare a unui repertoriu adecvat, de cristalizare a unei sonorități „mixte” fără să vorbim însă de cor mixt în accepțiunea de astăzi
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
de copii la alto și sopran va persista până la 1895 când G. Musicescu rupe „zăgazurile” instituției sinodale bisericești și introduce femeile la vocile de alto și sopran. Considerăm aceasta un lucru benefic pentru că vocile în schimbare ale copiilor făceau ca dirijorii să muncească enorm cu aceștia pentru însușirea unui repertoriu, ca apoi, la scurt timp, să se dispenseze de serviciile lor, aceștia „pierzându-și” vocea de sopran prin modificarea naturală a vocii. De la Gheorghe Cucu la Nicolae Lungu(1912-1947) O perioadă
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
personalitate incontestabilă a muzicii corale laice și bisericești. În perioada 1 octombrie 1912 - 1 aprilie 1913, Gheorghe Cucu va suplini la pupitrul corului Mitropoliei pe N. Bănulescu aflat în concediu de boală, iar din 1 decembrie 1914 va fi numit dirijor prim, funcție pe care o va ocupa până la sfârșitul vieții(1932). Din Arhiva Arhiepiscopiei Bucureștilor aflăm că Gheorghe Cucu se plânge - prin 1930 - de „tratamentul” oferit de Administrația sectorului economic care întârzia îndeplinirea „formelor pentru plata salariilor coriștilor”. Funcționarul economic
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
iar „lefurile coriștilor diferă după calitatea vocii lor, iar numărul e variabil, fie prin concedierea, fie prin retragerea sau achiziționarea unor voci bune”. În încheiere se roagă să nu mai fie „șicanat, hărțuit și suspectat” ca să poată continua activitatea de dirijor și compozitor, căci doar liniștea i-a oferit răgazul să fie autorul atâtor lucrări precum și a celebrului „Imn patriarhal”, o piesă muzicală de referință în uz până în zilele noastre. Într-o cerere - datată 25 ianuarie 1931 - adresată Întâiului Stătător al
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]