43,048 matches
-
și reaplicat primelor două volume ale tetralogiei), o cheie de lectură a acestor scrieri trebuie căutată în direcții inovatoare de interpretare: teoria fractalilor, teoria haosului, discursurile indeterminării, complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în știință, cât și în umanistică, discursurile cauzalității, legii, ordinii sau obiectivității, deopotrivă pe plan ontologic-cognitiv și pe plan artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale mecanicii, pozitivismului, determinismului, reducționismului până la raportul dintre ordine și turbulență, rețea și feedback, autoorganizare și
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
stimulente. "Ceva asemănător, scrie Eugen Negrici în postfață, ne-a fost dat să descoperim la Antim Ivireanul, la care lunga ședere în intimitatea cărților sfinte i-a remodelat gîndirea și limbajul pînă în pragul unei metamorfoze". însă elaborarea unui atare discurs implică o dificultate solemnă precum un canon. Poetul nostru cată a se contopi cu textul său psalmic, a se preschimba, ca-n taina euharistică, în sînge și trup scriptic. Rugăciunea sa cu o valență publică posedă grație, suplețe, un avînt
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
comprimat. Întrucât cele două nuclee de tensiune epică și dramatică (moartea Mariei și tentativele de reabilitare ale lui Moise) sunt suficiente pentru a ține toată țesătura și simbolistica romanului. Autorul alunecă uneori într-un exces figurativ, proiectând figuri, fapte și discursuri irelevante ce complică arhitectura oricum arborescentă din F. În debutul cărții, un antrenor de fotbal omoară cu mașina o babă, o duce la miliție, unde însă e bătut pe umeri și încurajat (ar fi vorba despre un răufăcător travestit în
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
mult mai solide decât motivația textului de suspendare elaborat de ridicolul personaj numit Iorgovan. Altminteri, pesedeii se vor afla într-o situație groaznică. Coșmarul complotiștilor e că un Traian Băsescu lăsat să zburde trei luni prin țară, dezlănțuit într-un discurs de tip populist, ar putea să-și spulbere cu ușurință adversarii. Așa după cum pesedeii își "amintesc" tot felul de lucruri despre Traian Băsescu, și acesta s-ar putea să-și amintească, oportun, despre miracolul financiar al "bursierului" Geoană, care în
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
în orice moment, să-ți șifonezi costumul Armani și să-ți înnoroiezi pantofii Bally?! -, politicienii români s-au izolat într-o nacelă de unde găinățează abundent peste capetele unei mulțimi pe care o disprețuiesc profund. Faptul că Traian Băsescu își bazează discursul exact pe suportul popular, le dă politicienilor de cabinet vertijuri vecine cu nebunia. Traian Băsescu nu poate fi anihilat, așa cum o încearcă mult prea palidul domn Cristian Diaconescu, prin încercări iresponsabile de a crea conflicte diplomatice cu Ucraina. Degeaba sare
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
concluzii să fie sprijinite. Punctul de vedere e spart și multiplicat, apar unghiuri diferite de mărturie, depoziție, confidență subiectivă. Adevărul, cu majusculă, nu mai există, iar minciuna cea mai ordinară se poate modula subtil și persuasiv. Cu ea se construiesc discursuri coerente, convingătoare, seducătoare. Moise și Ică sunt marii manipulatori, alături de mai micii ticăloși din Pătârlagele, Celce, Cicerone Stoica, Dimie; în timp ce Maria și Horia Dunărințu reprezintă personajele luminoase și tragice. Însă nimeni nu poate fi așezat cu deplină certitudine într-o
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
o Dilema de la sfîrșitul anilor '90, un comentariu apărut imediat după dispariția cărturarului. Aflăm motivul pentru care, dincolo de "nevoia noastră filistină de solemnitate", se naște refuzul tacit al oricărei intervenții oratorice de circumstanță. A nu transforma pierderea unui prieten în discurs de protocol este încă o lecție pe care C. Noica știuse să o insufle discipolilor. Acestei cuviincioase discreții i se poate răspunde acum, după zece ani, cu un recviem sui generis, cu o rugăciune Pentru cei fără nume scrisă chiar
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
ei. Iată o mostră de claritate și concizie a exprimării: "Rețeta formal-structurală a Alexandrei Târziu este cea a fabulei, dorită a se sustrage canonului prin revelarea unui uman aruncat în paradigma ridicolului colportat de regnul animal și vegetal, dezvoltînd un discurs patetizat, ale cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate, contradicții în termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
principial. Răzvan Vasilescu face un rol reușit de nevertebrată politică, iar Gheorghe Dinică, deși nu stă mult în cadru, e necurăția întruchipată, parcă s-a născut cu țigara Bucegi în colțul buzelor, gata aprinsă. Cu toate acestea, scenariul este slab, discursul șarjat lasă să se vadă tot mecanismul poveștii, mi se explică inutil atunci cînd sare în ochi că ticăloșii sunt ticăloși. Grotescul nu mai trebuie îngroșat, riscă altfel să transforme filmul în autoparodie. Încercarea de a realiza o frescă a
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
gen, vertebrată de o firavă tendință către care se scurg mai toate demonstrațiile, având, dincolo de bibliografia consistentă, o pasiune cam revolută a peisajului și a investigației sociale. Adică mai nimic nu ne scoate din zona atât de bine știută a discursului majoritar narativ și a analizelor îndreptate fără excepție înspre coincidențele semnificative. Toate datele, toate notele de la finalul cărții și toate contextualizările operate de Buican ne conduc către un romance al interpretării, și nu către unul al faptelor. Scopul e, după
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
cu sau fără efecte vizibile - o anecdotică savuroasă. Și întotdeauna autentică. Pentru că, provenind dintr-o solidă bază documentară, ea se dovedește nu neapărat credibilă, cât variată. Avem, prin simpla lor consemnare, o gamă îndeajuns de extinsă și de proaspătă de discursuri necontrafăcute asupra unei individualități. Cu tot ce implică ea, bineînțeles de la măruntele ticuri la operă. Iar când aceste rătăciri printre cancanuri sunt iminente, polivalența lor nu e altceva decât o calitate. Ne aflăm, deodată, în fața unui foarte pasionant dosar de
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
cele cu lanurile de grîu sau secară vălurind, ca și cele cu despărțirea bărbătească dintre Leonidas și soția sa. Ca să nu mai vorbim de coloana sonoră care aduce, pe alocuri, ca două picături de apă cu cea a Lisei Gerrard. Discursul reginei în fața senatului Spartei seamănă și el cu cel al surorii lui Commodus în fața romanilor adunați la Colloseum, adică la circ și este la fel de fals, înțelegînd prin asta și prost interpretat. Filmul captează atenția prin scenele de luptă excelent coregrafiate
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
pe computer scufundă filmul într-o atmosferă noir, suprarealistă pe care o strică doar dialogurile excesiv patriotice ca și o remarcă ironică a lui Leonidas referitoare la "schimburile culturale", adică confruntările corp la corp, replică care vine parcă din alt discurs. Filmul a stîrnit un scandal monstru în lumea islamică, cu care sunt identificați perșii lui Xerses. Văzut din această perspectivă, filmul ar pune în scenă o ciocnire între civilizații, - "the clash of civilisations" face obiectul unei teorii a istoricului Samuel
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
de a ucide. Și într-adevăr, așa cum remarcă și Leonidas, profesia de bază a spartanilor este războiul, iar demonstrația este pe măsură. Dacă scoatem filmul de sub o certă amprentă ideologică, dacă facem abstracție de o serie de episoade penibile și discursuri bune de senatul României, totuși să nu uităm că fiecare țară își are proștii ei - rămîne un film de acțiune reușit pe coordonatele graficii lui Frank Miller, un BD cinematic fără subtilitățile lui Tarantino din Pulp Fiction, dar cu o
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța lăuntrică a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând cu tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te pot izgoni/ cum nici tu pe mine/ doar tresărim palizi
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
căutând să surprindă specificul locului, cu oamenii și viața sa, cu dilemele identităților naționale și culturale, cu problemele legate de multiculturalism, de felul în care civilizația colonizaților a fost folosită în favoarea colonizatorilor sau de felul în care s-a construit discursul ficțional pentru a justifica dominația colonială. Ceea ce se respinge ferm în aceste teorii este distincția Occident/Orient, conform căreia vesticii ar fi "superiori" prin tehnica lor mai avansată, prin administrația și armata mai bine puse la punct, prin cultură și
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
rău-intenționați". Considerațiile lui Memmi trebuie relaționate cu teoria lui Edward Said (Orientalism, 1978, p. 71-72) despre conceptele de "Orient" și "Orientalism". Ele sunt văzute ca un stereotip construit de occidentali pentru a domina, restructura și avea autoritate asupra colonizaților, un discurs imaginar și real în același timp, care creează, definește și solidifică poziția occidentalilor. Confruntați cu alterități identitare, vesticii au două opțiuni: fie să ignore diferențele și să accepte alteritatea, interpretând-o din perspectiva propriilor valori culturale; fie să prefere securitatea
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
-și întrebări și căutând să rezolve ambiguitățile. Uneori delicat și subtil, alteori agresiv și zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar suprapunerile și ambiguitățile, unde, așa cum observă Ngugi wa Thiongo
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
fă, în noaptea asta cu mine?"(Cu focul) În puține vorbe, rânduri cum sunt acestea fluidizează un gen aparte de oralitate, o narațiune dificil de urmărit în care viața și textul nu rămân paralele (récit-ul francez), întrepătrunde câteva forme de discurs & so on. Iar, în subsidiar, vine direct dintr-o experiență existențială a copilăriei, situată undeva în preajma halucinației. Dacă un partizan neatent al autoficțiunilor de orice fel ar avea temeiuri să le valideze ca atare, am serioase îndoieli că vreun teoretician
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
utilizând aluzii străvezii și făcând jocuri de cuvinte puerile, cu numele unor vedete ale zilei. Prin urmare, nu gesticulația anti reprezintă cheia evoluției/ involuției lui Marius Ianuș, ci nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă în discurs. Ceva din carnea vieții, din sudoarea și sângele ei, se pierde inevitabil la transferul în coala tipografică; dar Ianuș era, printre poeții afirmați după Revoluție, un exemplar rarisim al seriei. Cel la care, dincolo de text, găseai adevărul fierbinte al unei
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
simt ori de cîte ori duc mîna pe față, se naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
jos. Ce nume? De fapt cred că este un nume foarte interesant și ales cu grijă, poate cel care ți l a dat a vizat omul important care vei deveni peste timp. Va a fost adus la realitate de micul discurs care i s-a părut unul elaborat și a răspuns cu oarecare demnitate de bărbat: Să Înțeleg că acesta este un compliment? Constat că ești nu numai foarte frumoasă, că...arăți bine dar știi să și vorbești frumos!, spuse Va
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oraș, spuse el. Adjunctul guvernatorului militar, un sergent și o fată pe bicicletă. Nu ne deranjează moartea fetei, adăugă el. Francezii au tot dreptul să-și ucidă franțuzoaicele. Era limpede că-și pregătise textul dinainte, dar ironia era exagerată, iar discursul lui amintea de un actor amator - întreaga scenă părea ireală ca un spectacol de pantomimă. — Știți foarte bine de ce vă aflați aici, continuă el, bine hrăniți și în condiții de confort, în timp ce oamenii noștri muncesc și luptă. Ei, acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era, sub comunism, un mod de viață. Totul se rezolva „pe sub mână“ sau „cu mici atenții“. Or, teama de a recunoaște deschis culpa unei vieți marcate de gesturi neetice, executate benevol sau de nevoie, are o mare relevanță astăzi: dublul discurs și dublul standard au pătruns adânc în toate sferele societății. S-au generalizat. De fapt, au supraviețuit și s-au adaptat. În cei 20 de ani de capitalism primitiv, cetățenii României n-au internalizat valorile occidentale, astfel încât să atingă o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
România.“ Intuiția pare doar pe jumătate exprimată. Nu doar o epocă, ci o mare iluzie pare acum spulberată. Iluzia că statul român poate fi modernizat în mod ireversibil și sincronizat, după teoria lovinesciană, cu Occidentul. Defetismul și disperarea prezente în discursul unor intelectuali de primă mărime reprezintă, de fapt, verbalizarea unei stări de spirit generalizate. Activi și vocali într-o vreme, figuri importante, ca Gabriel Liiceanu de pildă, s-au retras complet din spațiul public. Cei mai mulți evită astăzi să mai adopte
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]