4,692 matches
-
ca finalitate construirea autorității în plan local deținerea controlului absolut asupra cuvântului, prin manevrarea abilă a mecanismelor discursive. Perceput de unii cercetători ca o dimensiune a limbajului publicitar 109, datorită componentei pragmatice accentuate, limbajul politic își dobândește individualitatea prin finalități discursive particulare, care îi imprimă o configurație aparte, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei utilizate. Finalitățile limbajului politic impun acestuia o serie de constrângeri: de ordin intern, vizând respectarea unui set de reguli sintactice și lexicale, și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intern, vizând respectarea unui set de reguli sintactice și lexicale, și de ordin extern, referitoare la epistemele ce caracterizează fiecare epocă istorică și care determină direcțiile tematice, valorile semantice ale lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea obiectivelor politice ale locutorului. Fenomenul permite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea obiectivelor politice ale locutorului. Fenomenul permite decelarea unor constante specifice limbajului politic, dincolo de variațiile subiective ale unuia sau altuia dintre locutori. În acest sens, R. Ghiglione indică următoarele trăsături specifice manifestărilor discursive din domeniul politicii 110
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea obiectivelor politice ale locutorului. Fenomenul permite decelarea unor constante specifice limbajului politic, dincolo de variațiile subiective ale unuia sau altuia dintre locutori. În acest sens, R. Ghiglione indică următoarele trăsături specifice manifestărilor discursive din domeniul politicii 110: * utilizarea unui vocabular și a unei sintaxe simple, răspunzând imperativului accesibilității mesajului politic, care se adresează unor categorii largi de public; * recursul la metafore, cu trimitere la domenii eterogene (istorie, război, mitologie, sport etc.), cu rol
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istorie, război, mitologie, sport etc.), cu rol în sensibilizarea aspectelor abstracte ale lumii politice; * folosirea verbelor modale și performative care evidențiază atât aspectul imperativ al limbajului, cât și caracterul său dinamic; * utilizarea cu predilecție a conectorilor de adițiune, conferind actelor discursive un caracter de coerență și de realitate, datorat acumulării; * intensificarea discursului prin jocuri de luare în stăpânire, asociind un deixis de locuție și un deixis de modalizare care intensifică efectele. Cercetarea limbajului politic din perspectivă semiotică, abordare dominată de perspectiva
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu ca o înșiruire de secvențe disparate, ci ca unități care se articulează în cadrul unui sistem-text. Semiotica pune la îndemâna cercetătorului atât o metodologie, cât și un metalimbaj, capabile să releve caracterul profund interacțional al comunicării politice și să expliciteze mecanismele discursive care conferă legitimitate actelor și actorilor politici. Limitarea demersului analitic la aspectele interne ale funcționalității limbajului politic, în accepțiunea structuralistă a "autarhiei textului", este eludată în cadrul abordării semiotice printr-un permanent du-te-vino între interiorul și exteriorul limbajului politic, prin raportare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic și receptori. În acest context, abordarea semiotică vizează descrierea articulațiilor și mecanismelor de funcționare specifice limbajului politic, în virtutea finalităților și funcțiilor corespunzătoare. Plecăm de la premisa că, fără a se limita la limbaj, politica nu poate fi concepută în afara actelor discursive, acestea din urmă fiindu-i constitutive. Acțiunea politică se încadrează în raporturile de influență socială, iar limbajul, prin fenomenul circulației discursurilor, este cel care permite constituirea spațiilor de discuție, de persuadare, de seducere, în care se elaborează gândirea și acțiunea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituirea spațiilor de discuție, de persuadare, de seducere, în care se elaborează gândirea și acțiunea politică. Esența politicii este acțiunea, iar limbajul este cel care motivează și orientează acțiunea, conferindu-i sens. Omul politic este obligat la o permanentă acoperire discursivă a actelor pe care le desfășoară în spațiul politic, atât pentru a-și asigura vizibilitatea, cât și pentru a oferi temeiuri acțiunilor sale. În calitate de mijloc de obținere/ legitimare a puterii politice, limbajul politic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și tematic, menite să optimizeze modul de utilizare a semnului verbal de către locutor. În virtutea postulatului că o comunicare eficientă impune adaptarea mijlocului de comunicare la parametrii contextuali ai situației de comunicare, actorul politic este obligat la ajustarea permanentă a manifestărilor discursive la profilul publicului receptor și la datele contextului. Un enunț politic perfect valabil într-o situație de comunicare dată devine nefericit într-un cadru de comunicare distinct, așa încât recursul la rețete discursive prefabricate nu garantează reușita actului de comunicare și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic este obligat la ajustarea permanentă a manifestărilor discursive la profilul publicului receptor și la datele contextului. Un enunț politic perfect valabil într-o situație de comunicare dată devine nefericit într-un cadru de comunicare distinct, așa încât recursul la rețete discursive prefabricate nu garantează reușita actului de comunicare și nici împlinirea dezideratelor politice. Perspectiva semiotică presupune o înțelegere unitară a celor trei niveluri de analiză (sintaxă, semantică și pragmatică), fiecare dintre acestea conducând la redimensionarea celorlalte două. În vreme ce sintaxa este pur
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de semnificație dintre expresii și obiecte sau concepte, regulile lor de evoluție, iar pragmatica surprinde relațiile psihologice și sociologice dintre participanții la actul de comunicare. Demersul semiotic urmărește stabilirea topografiei enunțării politice, a sistemelor enunțării, investigarea timpului istoric al manifestărilor discursive, a relațiilor dintre locurile și timpurile politice ale limbajului, cercetarea relațiilor dintre înscrierea la cuvânt și gradul de legitimitate al acesteia, dintre mecanismele discursive folosite și finalitățile vizate. Fiecare dintre aceste aspecte constituie cadru de obiectivare a analizei celorlalte, iar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare. Demersul semiotic urmărește stabilirea topografiei enunțării politice, a sistemelor enunțării, investigarea timpului istoric al manifestărilor discursive, a relațiilor dintre locurile și timpurile politice ale limbajului, cercetarea relațiilor dintre înscrierea la cuvânt și gradul de legitimitate al acesteia, dintre mecanismele discursive folosite și finalitățile vizate. Fiecare dintre aceste aspecte constituie cadru de obiectivare a analizei celorlalte, iar procesul permanent de descompunere/recompunere a limbajului-obiect, în vederea explicitării funcționalității discursive, asigură o perspectivă complexă asupra domeniului de cercetare. 2.2. Sintaxa limbajului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relațiilor dintre înscrierea la cuvânt și gradul de legitimitate al acesteia, dintre mecanismele discursive folosite și finalitățile vizate. Fiecare dintre aceste aspecte constituie cadru de obiectivare a analizei celorlalte, iar procesul permanent de descompunere/recompunere a limbajului-obiect, în vederea explicitării funcționalității discursive, asigură o perspectivă complexă asupra domeniului de cercetare. 2.2. Sintaxa limbajului politic Apreciată drept una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale semioticii, analiza sintactică vizează studiul relațiilor dintre semne și relevarea structurii logico-gramaticale. Heinrich F. Plett afirmă că, din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în vedere: identificarea unităților de conținut (topoi tematici, cuvinte- cheie); caracterizarea structurii de profunzime, prin definirea relațiilor logico-formale dintre unitățile de conținut; stabilirea ponderii diverselor raporturi sintactice (de coordonare, respectiv de subordonare), în vederea surprinderii modului specific de organizare a actului discursiv; precizarea gradului de coeziune și identificarea mecanismelor de realizare a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
surprinderii modului specific de organizare a actului discursiv; precizarea gradului de coeziune și identificarea mecanismelor de realizare a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suscitarea unor efecte particulare la nivel de receptare. Dintre transformările sintactice, omisiunile, elipsa, complexitatea, succesiunea semnelor verbale, raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și nominalizare, definitorii pentru limba de lemn, reflectă nivelarea gândirii și un stadiu primar de percepție a realității. La polul opus, complexitatea sintactică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nivelarea gândirii, ci și lipsa de substanță la nivelul conținuturilor. Topica limbajului politic, succesiunea semnelor verbale, reflectă focalizarea pe un element sau altul al referențialului politic, oferind informații cu privire la importanța pe care o dețin unitățile de conținut în economia manifestării discursive. Intercalarea structurilor parantetice, intens exploatată în limbajul politic, constituie un procedeu retoric de manipulare a interesului receptorului, cu rol de deplasare a atenției acestuia pe aspecte secundare, favorabile locutorului. În ciuda efectelor negative asupra coerenței unui act discursiv, utilizarea intensă a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în economia manifestării discursive. Intercalarea structurilor parantetice, intens exploatată în limbajul politic, constituie un procedeu retoric de manipulare a interesului receptorului, cu rol de deplasare a atenției acestuia pe aspecte secundare, favorabile locutorului. În ciuda efectelor negative asupra coerenței unui act discursiv, utilizarea intensă a parantezelor constituie prilej de afirmare a propriilor concepții politice, de eludare a temelor incomode, dar și de descalificare a actelor și discursurilor adversarilor politici. De asemenea, frazele arborescente, alcătuite prin acumulare, sunt un mijloc formal de mistificare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nelimitat de fraze. Această concepție evidențiază potențialul limbajului verbal care, punând la îndemâna vorbitorilor mijloace limitate, oferă posibilități de exprimare infinite 112. Investigarea relației dintre competență și performanță, altfel spus, între structura de profunzime și structura de suprafață ale unei manifestări discursive, presupune evidențierea raporturilor ierarhice care stau la baza acesteia. Prezența unei structuri de profunzime, a unui schelet logico-sintactic, este inerentă oricărui act discursiv, constituind premisa elaborării structurilor de suprafață, care mediază și opacizează în același timp accesul la nivelul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dintre competență și performanță, altfel spus, între structura de profunzime și structura de suprafață ale unei manifestări discursive, presupune evidențierea raporturilor ierarhice care stau la baza acesteia. Prezența unei structuri de profunzime, a unui schelet logico-sintactic, este inerentă oricărui act discursiv, constituind premisa elaborării structurilor de suprafață, care mediază și opacizează în același timp accesul la nivelul de adâncime. Dacă la nivelul structurii de profunzime, limbajele politice variază extrem de puțin, datorită obiectivului major care le guvernează legitimarea actelor politice, ele înregistrează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în același timp accesul la nivelul de adâncime. Dacă la nivelul structurii de profunzime, limbajele politice variază extrem de puțin, datorită obiectivului major care le guvernează legitimarea actelor politice, ele înregistrează variații în manifestările structurii de suprafață, determinate atât de competențele discursive ale locutorului, cât și de configurațiile contextuale particulare ale situațiilor de comunicare. Structura sintactico-logică a limbajului politic relevă temeiul invariant al acestuia și coeziunea secvențelor discursive, prin reorganizări și ierarhizări operate de regulile transformaționale, structura de adâncime fiind transformată în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
actelor politice, ele înregistrează variații în manifestările structurii de suprafață, determinate atât de competențele discursive ale locutorului, cât și de configurațiile contextuale particulare ale situațiilor de comunicare. Structura sintactico-logică a limbajului politic relevă temeiul invariant al acestuia și coeziunea secvențelor discursive, prin reorganizări și ierarhizări operate de regulile transformaționale, structura de adâncime fiind transformată în structură de suprafață. Fiecare act de comunicare antrenează reorganizarea constantelor de profunzime ale limbajului politic, potrivit contextului interacțional-situațional care le actualizează. Din această perspectivă, Petre Botezatu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suprafață. Fiecare act de comunicare antrenează reorganizarea constantelor de profunzime ale limbajului politic, potrivit contextului interacțional-situațional care le actualizează. Din această perspectivă, Petre Botezatu subliniază că orice abordare a sintaxei implică în același timp depășirea ei113: abordarea sintactică a actelor discursive din spațiul politic nu poate eluda aspectele semantice și pragmatice, obținându-se astfel o reprezentare superioară a gramaticii discursive. Atomizarea, operată de multiplicarea perspectivelor unilaterale de analiză, nu poate decât să afecteze înțelegerea complexității limbajului politic și a mecanismelor sale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Din această perspectivă, Petre Botezatu subliniază că orice abordare a sintaxei implică în același timp depășirea ei113: abordarea sintactică a actelor discursive din spațiul politic nu poate eluda aspectele semantice și pragmatice, obținându-se astfel o reprezentare superioară a gramaticii discursive. Atomizarea, operată de multiplicarea perspectivelor unilaterale de analiză, nu poate decât să afecteze înțelegerea complexității limbajului politic și a mecanismelor sale discursive. Dezvăluirea modului de organizare a semnelor verbale pe care o întreprinde sintaxa se dovedește deficitară fără complinirile abordării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din spațiul politic nu poate eluda aspectele semantice și pragmatice, obținându-se astfel o reprezentare superioară a gramaticii discursive. Atomizarea, operată de multiplicarea perspectivelor unilaterale de analiză, nu poate decât să afecteze înțelegerea complexității limbajului politic și a mecanismelor sale discursive. Dezvăluirea modului de organizare a semnelor verbale pe care o întreprinde sintaxa se dovedește deficitară fără complinirile abordării semantice și pragmatice. La nivelul organizării sintactice, limbajul politic trebuie să răspundă unor exigențe de coeziune, susținute la nivel discursiv prin prezența
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]