4,738 matches
-
datoria. Am avut o nouă dispută cu papà, deoarece am plecat cu Wright 71, aviatorul, și i-am trimis o scrisoare spunându-i câteva lucruri pe care nu voia să le audă, dar acum totul s-a liniștit. M-am distrat foarte bine în pădure împușcând cerbi și am avut și vreme bună. Am văzut fotografiile pe care i le-ai trimis Ceciliei și cred că, într-adevăr, prințesa Murat arată foarte vulgar și că Georges pare foarte plictisit. Cum te
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
această sală se află un colț mai retras unde este instalat un strung, pentru că deține acest bun meșteșug, e strungar, e meseria lui manuală. Orice prinț al Prusiei are una. Îmi spune că strunjește deseori piese de lemn, ca să se distreze, iarna, și că atunci lumea se adună în fața uneia dintre ferestrele care dau spre piață ca să-l vadă lucrând. Râde în timp ce-mi povestește asta. Eu mă gândesc la Berlinul patriarhal, burghez și de treabă care mai supraviețuiește în
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ale dimineții, sau s-au îndopat cu distonocalm, să nu facă infarct. Așa că am rămas noi înde noi, veseli și fericiți ca pe o corabie a nebunilor în care fie ce-o fi, nu încăpea nicio îndoială că ne vom distra pe cinste. Cu niște surâsuri până la urechi, ei ne-au tălmăcit titlurile care se lăfăiau deja pe ecrane cu litere de-o șchioapă, promițându-ne că azi o să fie "o zi mare". În dicționare "o zi mare" înseamnă măreață, glorioasă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pe viu în secțiunea Blush, frica în Camera Groazei și momente de distracție maximă pot fi trăite în Planetarium. Blush de la Madame Tussauds este o atracție interactivă care duce vizitatorii în spatele ușilor închise, chiar acolo unde vedetele serbează și se distrează pe cinste iar pe vizitatori îi pune chiar în inima acțiunii cu ajutorul unor actori ce se străduiesc să reproducă cât mai bine astfel de momente. Turiștii pot afla ultimile zvonuri și bârfe din lumea mondenă, pot să-i șoptească
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Brînză Ştefania () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107371]
-
Cluburile londoneze se închid la 3 noaptea. Zoom! Artă? Ne băteam ca chiorii între câini, cu jeleu aruncat în public, peste picturi și haine de firmă, peste depresii și performance cu tentă de absurd ne-absurd... ... Și de ce m-am distrat la happening-urile londoneze cu miros de muci verzi și gelatinați, de polistiren și piele goală aruncată în vată, în simboluri șamanice și deconstrucție de speed-artă în joacă? În fond, bătaia cu câini umani e doar artă conceptuală. Feel the
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
tratat altfel. Nu spun că n-ați avea dreptate dacă ați gândi astfel despre mine. Însă nu pot să fiu ipocrit: toate știrile astea cu politicieni care au coborât mârlănia la nivelul bâtelor și al pumnilor trântiți în figură mă distrează teribil. Nu mă îngrijorează, mă distrează. Iar asta pentru că nu-mi pot imagina România altfel. N-am fost nicicând învățat s-o văd în alt mod și nu reușesc nici acum. Bălăcăreala continuă, pumnii împărțiți cu nemiluita, scuipatul în fața adversarului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ați avea dreptate dacă ați gândi astfel despre mine. Însă nu pot să fiu ipocrit: toate știrile astea cu politicieni care au coborât mârlănia la nivelul bâtelor și al pumnilor trântiți în figură mă distrează teribil. Nu mă îngrijorează, mă distrează. Iar asta pentru că nu-mi pot imagina România altfel. N-am fost nicicând învățat s-o văd în alt mod și nu reușesc nici acum. Bălăcăreala continuă, pumnii împărțiți cu nemiluita, scuipatul în fața adversarului, înjurăturile pitorești, grobianismul, mitocănia extremă - toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dacă n-ar fi așa, am suferi. Ne-ar fi greu. Ne-am obișnuit cu atmosfera asta și n-am putea suporta să trăim fără ea prea mult timp. Și-atunci, de ce să ne prefacem că suntem gravi? Să ne distrăm cum numai noi știm s-o facem. Deschideți televizoarele, apăsați butonul de la telecomandă până când găsiți o știre despre o altă bătaie între politicieni. Urmăriți-vă reacția: v-ați întristat? Ei, aș! Ați izbucnit în râs, firește. I-am așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
sec. al XIX-lea, Iași, Editura Junimea, 1979). În afară de asta, ce lifestyle history s-ar putea scrie doar citind paginile de publicitate ale ziarelor de demult! Ce preocupați de sănătate și frumusețe erau cucoanele și boierii noștri, ce fel se distrau la petreceri, ce vinuri consumau, cu ce parfumuri Înmiresmau saloanele! „Au sosit Mătăsării și Catifele de Lyon, Confecțiune de Catife Postav și Astrachan, Manșoane și Capușoane, Materii de Mobile și Covoare, Lampe de Berlin, Serviciuri de Cristal și porcelan, Pănzării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
la care se mânca, apoi banchetul la care se beau cupe de vin. "Banchetul băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul troian Eneas este primul care s-a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
confuzați despre ce să credem, cum erau și românii cu care vorbeam. Unde era, așadar, populația severă și terifiantă pe care o așteptam? Chiar când muzica disco s-a oprit, puteam auzi grupurile care continuau să bea și să se distreze până dimineața. Dar, când m-am dus la toaletă, noaptea, pe întuneric, o mână m-a prins și un tânăr mi-a șoptit că ar dori să vorbească deschis cu mine, dar că se temea. Preconcepțiile mele despre România comunistă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pot uita, de exemplu, că a apărut în spectacolul TV dedicat lui Ceaușescu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, alături de Adrian Păunescu și, parcă, Mircea Vintilă. Erau doar trei inși pe ecran și elogiau sincer sau doar pupincurau. Mă distrează bănuiala că Pittiș își bătea joc de ce recita acolo. Nu e amuzant deloc, fiindcă acel stil de propagandă a stricat pe mulți. Rockerii bătrâni de la noi au zis că, după ce-au văzut Rolling Stones la București, pot să moară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Se poate spune, la peste jumătate de veac de la istorica înregistrare a lui Elvis în studiourile Sun din Memphis, că rock-and-roll-ul a furnizat ingredientul subtil, cele 21 de grame nevăzute, așa încât schimbarea s-a făcut cu aerul că omenirea se distrează doar. Copii teribili, performerii rockului erau încurajați, reprimați, lăudați sau pedepsiți. Când au văzut că pot face bani de pe urma lor, i-au înconjurat contabilii, curvele, politicienii, borfașii, prietenii. Chestiune de timp ca mecanismele pieții de consum să bage pe gât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cele două filme despre care vreau să vorbesc, iar proiecțiile au început cu Bunica-i șefa! (Georgia Rule) și au continuat cu Ora de vârf 3 (Rush Hour 3). Însă voi începe cu al doilea film, la care m-am distrat foarte bine și care mi s-a părut, așa superficial cum e, mult mai sincer.Mi-era dor de Chris Tucker, chiar dacă cei șase ani de absență de pe marile ecrane se pare că și i-a petrecut mâncând. Seamănă acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
reprezentante de marcă ale unor generații diferite Cât privește al doilea film, Georgia Rule, în care joacă și Jane Fonda, partea faină e că a intrat pe ecranele de la noi în același timp cu filmul lui Cristian Mungiu. (M-am distrat după conferința de presă de la lansarea lui 4,3,2 în România, auzind un reporter TV întrebându-l pe Cristian Mungiu dacă are o „relație personală“ cu Jane Fonda - pentru cine a ajuns mai târziu în țară: actrița l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
ar fi, la origine, o strategie de substituție imaginară, care satisface locutorul și alocutorul masculini: "Apropoul obscen este destinat inițial femeii și poate fi echivalat cu o încercare de seducție. Dacă un bărbat aflat într-o societate de bărbați se distrează debitând sau ascultând apropouri obscene, atunci el se transpune pe calea imaginației în situația inițială care nu poate fi dusă la îndeplinire din pricina impedimentelor de ordin social. Cel care râde ascultând un apropo obscen o face ca și cum ar fi martorul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
era pagina umoristică, o citeam și râdeam de inepțiile transmise pe post de sfaturi. Mă amuzau savantlâcurile de genul „cum se face rața cu portocale flambată? nimic mai simplu: gătiți rața cu portocale ca de obicei, apoi o flambați“. Mă distrau și truismele ridicate la rang de supremă înțelepciune culinară, de pildă „când tocați verdeață nu cumva să vă tăiați degetele!“. Sfaturile pentru gospodine au devenit așadar un pretext pentru amuzament, un zăcământ de umor inepuizabil și ușor de exploatat: e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
de cartier dispar, cele de lux au ocupat, prin chirii monstruoase, vechi spații de locuit, discrepanțele între SDF (fără domiciliu fix) și SDF (fără dificultăți financiare) sunt uriașe. „Mă doare undeva, lista asta e răzbunarea noastră. Ce-o să ne mai distrăm... “ sau, zice Jean-Marc în alt interviu, „trebuie să-i dăm țării ăsteia o etică“. Contracandidații au în spate partide serioase, dar asta nu-l interesează pe Jean-Marc. El stă pe bulevardul SaintGermain pe un scăunel, lângă un chioșc de ziare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
câțiva comentatori iresponsabili, nici generația tânără nu poate fi etichetată, la fel de iresponsabil, ca o turmă decerebrată, avidă de senzații tari. Iar dacă tânărul de azi nu are bani, și nu prea are, dacă nu are timp, fiindcă lucrează ori se distrează, cu atât mai prețios mi se pare acest public cât se poate de concret de la „Gaudeamus“. Un public, în treacăt fie zis, pe care cu toții l-am văzut (făcând parte din el), dar care a fost ignorat total, în relatările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ecou. Se pot face mai multe speculații și se pot găsi mai multe răspunsuri. Unul dintre acestea constă în calitatea regizorului și a actorilor, care este excelentă. Urmărim nenumărate filme care răspund dorințelor noastre: de a evada, de a ne distra și așa mai departe. Însă există un lucru unic pe care îl pot face filmele - și anume acela de a spune adevărul. Și acesta este genul de film în care a realiza adevărul, a spune tot adevărul se dovedește imposibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
a citit în presă portretul și m-a sunat: „Deci mă compari cu dl Pickwick! Mi-ar fi plăcut să spui: când îl văd intrând pe Ionesco mi se pare că-l văd intrând pe Shakespeare!“, „Exagerezi nițel...“. Ne-am distrat mult împreună. Am petrecut seri extraordinare. La „Cupole“, împreună cu Claude Mauriac. Sau la un revelion, împreună cu o actriță faimoasă care nu auzise de Ionesco până nu s-a jucat la Comedia Franceză. Noi am jucat Ionesco la o cafenea-teatru, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de pământ. Nu mi-au plăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de pământ. Nu mi-au plăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
autodeclaratul „președinte jucător“, cel care a sedus o mare parte din populația României? Păi, așa, jurnalistic spus, îi plac femeile frumoase. E și cam petrecăreț. Mai bea câte una mică... sau mai multe. Îi place să danseze și să se distreze. E cam neserios pentru un președinte, dar dacă așa a vrut poporul... Adică dacă nu l-a vrut pe Adrian Năstase, care s-a dovedit mult mai serios. Asta se spune ori de câte ori e vorba de viața particulară a lui Traian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
care „acest“ Philip Roth mă trimite și care îmi trezește amintirea și imaginația fără scrupule. „Iar eu voi delira de fericire. Vi-l amintiți pe Gulliver în Brobdingnag? Cum slujnicele îl puneau să se plimbe pe sfârcurile lor ca să se distreze?“ Dar noroc că volumul Sânul e tare mic și se citește în câteva ore, iar dacă nu ai chef să zburzi prea mult cu fantezia, treci la următorul volum. Eu, după ce am făcut câteva însemnări, am trecut la Pata umană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]