5,880 matches
-
mă întreabă. În legătură cu repartiția pentru o garsonieră..., încep eu, fîstîcindu-mă. Alături! îmi arată scurt bărbatul din fața mea, indicînd ușa alăturată cu degetul mic al mîinii stîngi. Bat la ușa indicată, apoi intru. Cei doi bărbați dinăuntru aleargă între birou și dulapurile metalice, răscolind dosare, alegînd hîrtii, ocolindu-se cu abilitate cînd ar trebui să se ciocnească. Unul e scund, cu părul negru și des, cu privirea ascunsă sub tufele sprîncenelor și cu maxilarele puternic reliefate. Celălalt e mai înalt, grăsuț, moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o expresie prin care pare să-i spună: "descurcă-te". Blondul blajin se ridică în picioare și-mi indică unul din cele două scaune, de lîngă ușă. Vă rog să luați loc, tovarășe inginer! Mulțumesc, stau în picioare. Blondul deschide dulapul din spatele său, începînd să caute, în timp ce brunetul cu maxilarele proeminente se face mic în scaun, privind cu falsă atenție hîrtia ce-o are pe birou. "Ceva nu-i în ordine!", îmi zic, trecînd în revistă tot ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pleca acasă... Anunțul mai este repetat de cîteva ori, apoi difuzorul tace. Domnul Luchian, care luase mașina de calcul sub braț, se întoarce la birou. Nu mai duc mașina la contabilitate, că nu-i mai prind, zice băgînd mașina în dulapul din spatele său, pe care îl încuie și-l sigilează. Ești obosit tare? mă întreabă el, apoi își rotește privirea peste ceilalți. Închipuie-ți, rîde Graur, de vreme ce n-a dormit acasă... Hai să mergem, devine Graur serios, oprindu-i pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ajuns deja la presiunea maximă, iar acum separatorul merge pe minim. Bună seara, tovarășe Vlădeanu! îmi răspunde la salut tehnicianul de serviciu. N-ați plecat? Acum. Am trecut să las cheia de la clădire. Tehnicianul ia cheia și-o pune în dulap, agățînd-o într-un cui liber, sub care scrie cu pixul: SEPARATOR. "Aici se încheie munca mea și a celorlalți la separator", mă înfior eu, fericit că s-a isprăvit cu bine. Îl salut pe tehnician, mai arunc o privire spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușa și intru. Cînd aprind lumina, văd pe jos, lîngă ușă, un bilet. Îl las acolo să mai aștepte. Cred că-i vreun bilet lăsat după ora două, cînd eram căutat de Don Șef. Pun agenda și documentația tehnică în dulap, încui bine dulapul, scot apoi cutia cu crenguța de magnolie din buzunarul de la piept al scurtei, o despachetez și mă umplu de fericire privind florile. Mă așez pe scaun, pun cutia pe birou în fața mea, o privesc lung, în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cînd aprind lumina, văd pe jos, lîngă ușă, un bilet. Îl las acolo să mai aștepte. Cred că-i vreun bilet lăsat după ora două, cînd eram căutat de Don Șef. Pun agenda și documentația tehnică în dulap, încui bine dulapul, scot apoi cutia cu crenguța de magnolie din buzunarul de la piept al scurtei, o despachetez și mă umplu de fericire privind florile. Mă așez pe scaun, pun cutia pe birou în fața mea, o privesc lung, în timp ce mă joc cu radiera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
grafiile de influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență engleză: chelnăr, volley, rummy ș. a. - termenii derivați ad hoc din franceză: acablantă (copleșitoare), a braia (a urla), sumbrare (scufundare), armoirul (dulapul), baillând (căscând), puisez (extrag), lancinant (pătrunzător), vale tailla(servitorimea) ș. a. Notele de subsol sunt menite să ajute înțelegerea prin contextualizări, dezambiguizări, trimiteri la lucrări de specialitate, traduceri ale sintagmelor franceze intercalate în originalele românești, identificări ale persoanelor menționate ș.a. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile tale, așezate de tine: rochia sac și cea betterave, cu un ac cu gămălie în ea, pus de tine. Cred în tine, Monica, dar uneori nu mai cred în mine, deși sunt hotărâtă să rezist cu toate puterile și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chestiunea procesului nostru; nu am avut inima să-ți scriu, dar m’am gândit la tine cu dragoste adâncă. Am fost și supărată și răcită tare; mi-am pus ventuze și azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ventuze și azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu tonalități predominante de roșu închis, aceea care fusese deux pièces [, de la] Timișoara, și sacoul. Joi, nici nu știu ce-am mai făcut: piața, roșii și vinete, coafat; după masă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă îmbrac“. „Nu, nu-i nevoie, rămâneți așa.“ „N-am obiceiul să primesc străini, bărbați, ca și cum ar fi din familie.“ Atunci s-au postat în ușa dintre dormitor și sufragerie; și, cum ultimele zece scrisori de la tine erau în dulapul dinspre baie, mi le-am strecurat repede între cordon și chilot; pe urmă, foarte calmă, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Era un invalid de război, surd și chior, Adalbert Moscovitz. Au stat până la 2½. Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile tale, uitându-se în fiecare cutie, până și într-o cutie de chibrituri, l-am întrebat: „Aveți și un ordin de percheziție? Că așa par lucrurile“. Și el: „Una fără alta nu se poate“. A percheziționat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o cutie de chibrituri, l-am întrebat: „Aveți și un ordin de percheziție? Că așa par lucrurile“. Și el: „Una fără alta nu se poate“. A percheziționat două rafturi - din fericire, cutia de bijuterii era goală, apoi a închis dulapul, foarte dezamăgit. În raftul al treilea erau discurile, discurile voastre. N-a văzut nimic! Era sâmbătă. Și atunci, toată după-masa, toată noaptea - am încercat să dorm între 3 și 5, dar timp de cinci nopți n-am putut închide un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mele! I l-am dat lui Elinor să ți-l dea și mi l-a dat înapoi semnat... cred că am o copie pe aici pe undeva! Ia o înghițitură de șampanie, se răsucește pe scaun și caută într-un dulap elegant de lemn. — Uite-l! Îmi întinde o copie xerox a unui document. Evident, originalul se află la avocatul meu... Mă holbez la prima pagină, cu inima bubuind să-mi sară din piept. E un document bătut la mașină, intitulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
odată cum e așezată marfa și după ce-și făcu o cruce rostind un „Doamne ajută”, porniră la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea, învolburată aproape atingând dulapii podului. Nici șoseaua nu era mai bună, Costache care umbla de ani de zile pe acolo, înjura de mama focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau pînă la alegeri că vor repara drumurile și șoselele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un Volvo negru, pe la ora două, și îi aducea mâncare. A doua zi, după ce au venit, au venit șefii de la cazarmare. S. B.: Asta în '89 s-a întâmplat? M. M.: În '89, ascultați! Au veni șefii de la cazarmare cu: dulapuri de haine, mese tip club, scaune și le-au amenajat pentru ei, pentru că el, de exemplu, a întrebat: Unde-i dulapul, unde-mi pun hainele?" S. B.: Noi aveam valiză sub pat. M. M.: Așa e. Pentru o săptămână au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Asta în '89 s-a întâmplat? M. M.: În '89, ascultați! Au veni șefii de la cazarmare cu: dulapuri de haine, mese tip club, scaune și le-au amenajat pentru ei, pentru că el, de exemplu, a întrebat: Unde-i dulapul, unde-mi pun hainele?" S. B.: Noi aveam valiză sub pat. M. M.: Așa e. Pentru o săptămână au dotat două încăperi, știți cum? După ultimul răcnet. Alea acolo au rămas. Dar, pe perioada pregătirii n-a mișcat nimeni afară
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mai întrebat și nici n-am mai auzit. La doi ani de atunci, la un pescuit, m-am întâlnit cu Langu care și-a amintit: "Șefu', atunci când m-ați trimis să caut bani să ne cumpărăm de mâncare, în toate dulapurile alea am găsit numai bani roșii și verzi. Ce dracu, am rupt două baionete până am deschis partea de sus a unui fișet în care am găsit bani de 1 leu și de 3 lei". S. B.: Cei verzi erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fund și s-a întins pe una din cele 20 de bănci care așteaptă să fie puse în rânduială de ospăț. Și vântul suflă; pictorii pictează cu gândul la exilul de mâine și la cum să-și ascundă lucrurile prin dulapuri ca să u deranjeze privirile în cazul în care personajele principale ale agapei de mâine vor dori să vadă activitatea culturală a conacului, Consiliului, Prefecturii, orașului și județului Suceava și rezultatele nobile ale acestei activități atât de greu aprobate. Pauză. Unul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
orice pentru a se eschiva. Când vine ziua plății fie pleacă de acasă, fie se ascund, fie se prefac că sunt bolnavi. Încă de mică mergeam împreună cu tata să strângem chiriile și eu trebuia să cotrobăiesc pe sub paturi, prin dulapuri, pe după perdele ca să văd dacă nu se ascunde careva pe acolo sau să descopăr banii pe care nu de puține ori îi ascundeau ca să nu ne plătească. Și dacă într-adevăr constatam că nu au bani, le luam din casă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
posibil s) apar) teroriști În b)rci de cauciuc ce nu pot fi detectate de radar. În martie 1975, unii au intrat chiar În Țel Aviv și au sechestrat un hotel de pe falez). Au fost uciși oameni. John ține În dulapul din dormitor un Uzi. Nola râde de el. —Pan) ai ajunge la arm), am fi morți amândoi, zice ea. Nola râde cu poft). Femeie cu gesturi expresive - face un semn cu mâna, vrând parc) s) spun) „degeaba”. Uneori el face
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Nola râde cu poft). Femeie cu gesturi expresive - face un semn cu mâna, vrând parc) s) spun) „degeaba”. Uneori el face o simulare, iar eu cronometrez că s) v)d cât timp Îi trebuie s) sar) din pat, s) deschid) dulapul, s) ia armă, s-o armeze și s) se Întoarc). Înainte că el s) pun) un picior pe podea, ne-ar secera pe loc. Mississippi face parte din sistemul de alarm). Ea ar trebui s) latre, spune John. În momentul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
asemenea, cu membri ai familiilor Rothschild și Warburg și, Îmi imaginez, chiar cu membri ai dinastiilor Habsburg și Romanov. Aceste cunoștințe sunt rareori superficiale. Îți d) motive s) crezi c) știe unde se afl) sc)rile de serviciu, mansardele și dulapurile la fel de bine ca si saloanele și s)lile de consiliu. Ar fi greu pentru un parvenit care pretinde c) știe lume mult) s)-l surprind) cu un nou zvon. Zâmbește la o bârf) interesant); În general, poate ad)uga detalii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
când și de unde a apărut la noi. Înainte de refugiu, la Galați, o aveam deja în casă (într-o după-amiază de mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]