4,870 matches
-
consistență a lui Oreste și a Electrei, de caracterul monocord al lui Xerxes, de nedefinirea lui Eteocle (p. 181). Deși se despart adesea în aprecierile asupra lui Eschil, cele două comentatoare împărtășesc opinia defavorabilă lui Euripide. Alice Voinescu crede că elanul idealismului umanizator, după ce și-a atins culmea la Eschil și Sofocle, pare a se fi obosit : acest avânt află în naturalismul tragediei lui Euripide o deviere ; aci tragicul se identifică iar cu suferința, puterea lui creatoare se pierde în porniri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
extrem de intuitiv al unui geograf. Ion Gugiuman a făcut și prima analiză remarcabilă consacrată grădinăritului introdus de bulgari într-o arie moldoveană (regiunea Hușiloră, apreciată de Dimitrie Gusti și publicată în nr. 1-3 din 1939 al revistei Sociologie Românească. „Ținutul Elan - Horincea” (1939) debutează cu reprezentarea ținutului în discuție pe Harta lui Cantemir. Face comparația între reprezentarea lui Cantemir și cea de pe hărțile topografice, găsind că diferențele nu sunt foarte mari, reliefând eforturile și gradul de cunoaștere ale lui Cantemir și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ceia ce pot cumpăra din târgurile sătești vecine lor: Leova, Răducăneni, Crasna, Fălciu, Drânceni, sau din orașele către care au drumuri mai bune și mai fără dealuri, Vasluiul, pentru locuitorii satelor din bazinul Crasnei și Bârladul, pentru cele din basinul Elanului. Așa de exemplu Vutcanii și satele din jurul lui se află economicește mai strâns legate de Bârlad și Vaslui decât de Huși, cu toate că depărtarea dintre el și aceste trei orașe este cam aceiași. În spre partea nordică a acestei zone se
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
turci, sporirea aceasta a bulgarilor la Huși și regiunile vecine, de la Nord și Sud, devine și mai accentuată. Dovadă avem faptul că în „Condica Liuzilor”de la 1803, satele de lângă Huși, Novacii și Cârligații, ca și Murgenii, de din jos de pe Elan, aveau mulți bulgari, iar drept completare, în „Recensământul bulgarilor din Bugeac, alcătuit în luna Octomvrie anul 1811”, satele Peicanii și Popenii, tot de pe Elan, sunt trecute ca având, primul 98 și al doilea 21 locuitori Bulgari. Tot privitor la sporirea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Liuzilor”de la 1803, satele de lângă Huși, Novacii și Cârligații, ca și Murgenii, de din jos de pe Elan, aveau mulți bulgari, iar drept completare, în „Recensământul bulgarilor din Bugeac, alcătuit în luna Octomvrie anul 1811”, satele Peicanii și Popenii, tot de pe Elan, sunt trecute ca având, primul 98 și al doilea 21 locuitori Bulgari. Tot privitor la sporirea elementului bulgăresc la Huși, în acest timp, avem și informația din 1806, prin care aflăm că Episcopul Meletie a adus și așezat pe moșiile
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de migrațiune bulgărească. Deocamdată însă, ne mulțumim a atrage atenția cititorului, că dialectul cu turcisme există și din cauza că între bulgarii veniți aici, mulți erau bulgari numai cu numele, ca limbă și origine fiind Găgăuți, rude cu cei de la Tupilații Elanului. O dovadă bună despre aceasta, este că până azi avem încă o mulțime de familii bulgărești, cu nume evident găgăuțe: Gargalâc, Ciolpan, Turcu, Găgăuță, Calmuc, etc. Stabilirea diverselor pâlcuri de bulgari în cadrul orașului, s-a făcut aproximativ în ordinea venirii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ca un târg ca Leova ori Fălciu, să aibă atâta zarzavat și legume cât are Iașul, bunăoară. Și atunci, împinși de nevoi, grădinarii hușeni, din Lunca Prutului, pornesc cu căruțele de zarzavaturi, izolați sau în tovărășii, spre târgurile din stepa Elanului sau mai ales spre Est, către interiorul Basarabiei, Murgenii, Urdeștii, Vutcanii, Nisporenii, Nemțenii, Ciuciulenii, Hăuceștii, Cimișlia, Iargara, Comrat, Baimaclia, etc., etc., sunt locuri, drumuri și piețe, foarte binecuvântate de dânși. În anii cu vreme proastă și târguri slabe, ei îngrămădesc
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
sunt și altele de citit într-un ziar." Admiratoarea lui Heidegger tocmai freca o tigaie. Se repede în sufragerie, ia ziarul și începe să șteargă furioasă cu el fundul unsuros al tigăii: Uite ce rămâne de citit!" Și, din același elan, aruncă ziarul în cutia de gunoi. Drace, oare Dasein-ul e cel ce inspiră astfel de conduite extreme? Negru. I se aduce prânzul. Icre negre și pâine de secară. Refuză să mănânce, vrea să crape. Surprinsă, tânăra infirmieră ia înapoi platoul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ea insistă: "Nu ți-am spus, Celălalt Georges a murit." I se ascund morțile ca s-o facă să uite moartea. Treptat, schimbarea de temperatură induse o schimbare de comportament erotic. Gata cu hârjonelile pe nisipul cald, care veneau după elanurile spontane. De fiecare dată, trebuiau mai întâi să aranjeze cuibul, să întindă pătura, să se învelească, să închidă toate deschizăturile care ar fi putut lăsa să pătrundă frigul, iar Nastia punea în toate astea o îndemânare de bună gospodină. La
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Uniunea Sovietică, atunci cine să meargă? Vremurile aveau nevoie de puritate pentru a o lua de la capăt. La ieșirea dintr-un lung coșmar, secolul, îmbătat de răbufnirile primăvăratice care străbăteau printre înghețuri și grindină, stârnea visuri frumoase și îndemna spre elanuri tinerești. Margareta se regăsea aici cu totul firesc. Cu trăsăturile ei pure și privirea arzătoare sub sprâncenele groase, împreunate, întruchipa ideea de tinerețe. Nu doar o întruchipa, dar parcă o absorbise cu totul; îi rămăsese exact atâta materialitate cât să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la o întâlnire a foștilor combatanți, anticipaseră festivitatea cu duști de vodcă și cântece. Se nimerea bine. Leningradul trebuie să-l vezi pe stomacul gol și, dacă e cu putință, surmenat sau sleit de febră; erau cu toții zdrobiți de oboseală. Elanul nobil și tragic al orașului născut la încrucișarea rațiunii, lumină a spiritului, cu un fenomen climateric, ceața, li s-a înfățișat astfel în întreaga lui frenezie conținută. Sub brumele dimineții, se ghicea sufletul neîmpăcat al locurilor. Campusul era animat de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a înlătura tot ce ar putea să se opună difuzării acesteia. În domeniul artelor, în 1937, la München, "Marea Expoziție a Artei Germane" este organizată de regim ca o reacție împotriva "Artei degenerate", altfel spus, arta sănătoasă și plină de elan vital a reprezentanților germanismului triumfător se opune morbidității estetice "cosmopolite" și "iudeo-bolșevice" reprezentată în concepția conducătorilor celui de al III-lea Reichde dadaism, suprarealism, expresionism și de arta abstractă. Rezultatul nu este cel scontat, căci afluxul vitalizator la "acest adevărat
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cuprinde o aspirație nemăsurată către o altfel de viață, către una hiperbolică. În Adormirea Maicii Domnului de Tiziano simpla răsturnare a capului și ochii măriți exprimă atracția nețărmurită către cerul deschis. Michelangelo în al său Adam vede în brațul întins elanul către înainte și mărturisește întreaga infinitate a lumii. O artă care evocă în noi sentimente rudimentare ne coboară, ca să zic așa, pe scara evoluției. Dimpotrivă, sentimentul de admirație ne înalță. Trebuie să admirăm tot ceea ce e frumos, în viață, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Golf și despre națiunea războinică au fost toate extrase din media care, în sondajele lor de opinie, în reportajele știrilor de noapte, precum și în talk-show-uri, demonstrau că Războiul din Golf era foarte cunoscut de popor, iar națiunea trecea prin adevărate elanuri de patriotism, cît și prin iraționala isterie pe care am pomenit-o. Dar imaginea aceasta putea fi foarte falsă prin faptul că ea copia însăși imaginea pe are o confecționaseră mijloacele de comunicare. Majoritatea oamenilor cu care am vorbit, începînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Baudrillard însă nu se folosește de acești termeni, ca atare reflecțiile sale sînt doar remarci care trădează o imaginație apocaliptică latentă, care însă nu este niciodată pe deplin eliberată. Într-un anume sens, cartea America a lui Baudrillard reprezintă un elan nebunesc al imaginației sale semiologice scăpate de sub control. Turistul francez reduce totul la semne, nereușind însă să vadă suportul lor material, efectele, structura socială în care sînt cuprinse aceste semne sau istoria producătoare de semne și de structură. Reducțiile sale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Lupta este aprigă, dar la începutul secolului al XIV-lea cetatea lui Dumnezeu se afla în toată splendoarea ei. Gândirea creștină domină în Scolastică și în Divina Comedie; universitățile au pășit în toate părțile Europei; catedralele mărețe ne vorbesc despre elanul popoarelor în renașterea creștină; arta erupe prin noile sale energii; feudalismul cedează în favoarea libertăților orășenești; corporațiile meșteșugărești revendică demnitatea muncii; republicile italiene deschid ruta mărilor progresului și civilizațiilor. 23. Revolta luterană Și iată că, în a doua jumătate a secolului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
îmbrățișează cu gândirea tot universul, în timp ce întreg universul ignoră sufletul și pe sine însuși. „Dă-mi sufletele și îți las restul“ - să devină și strigătul nostru, acela care răsuna din sufletul arzător al primului martir Ștefan. Observați-l bine în elanurile sale, în limbajul său, în iertarea sa supremă dată călăilor săi, totdeauna stăpânit de gândul la sufletele lor gata să se piardă. „Asemenea dumnezeiescului ei Autor - scria cardinalul Newman - Biserica meditează, muncește și trudește pentru sufletul fiecăruia, se ocupă și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mult prin simțimintele tutulor românilor; el era impus prin cerințele opiniunii publice atât de tare, încât ne-a trebuit multă putere de voință, mai ales nouă din guvern, cari, din cauza pozițiunii noastre suntem ținuți a fi mai reci pentru ca să moderăm elanul națiunii și să întârziem transformarea lui în fapt. Astăzi însă dv. știți că nu am mai putut rezista. Camera, în fața circumstanțelor existente și ținând socoteală de faptele interioare, a luat inițiativa și a propus acest proiect de lege la care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Iuliu Maniu era surprinzător de redus, numai tenacitatea lui calmă, repetarea aceleiași acuzații aveau un efect surprinzător. Iuliu Maniu vorbea banal și monoton, nu spunea nimic deosebit, dar impunea printr-o superioritate care nu se putea defini. Vorbea rece, fără elan, redus în ce privește cultura literară, fatal, mijloacele lui oratorice erau reduse. Nu înflăcăra și nu cucerea, dar paradoxal impunea. Nimeni nu poate spune că a citit o singură pagină din discursurile lui Iuliu Maniu, care să depășească o foarte redusă mediocritate
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
avea idei, dar impunea. S-ar putea spune că Iuliu Maniu a fost un fenomen politic al României. Pînă la el, Țara Românească n-a cunoscut un om politic care, lipsit de cultură, de idei, de talent, de elocință, de elan, de căldură, de entuziasm, să ajungă a fi omul politic de cel mai mare prestigiu al epocii sale. În timpul vacanței parlamentare din vara anului 1928, care a fost foarte agitată, național-țărăniștii au "lucrat". Au ținut o mare întrunire la Alba-Iulia
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cele două părți ale frontului, "la drôle de guerre". Aliații au asistat nepăsători la a patra împărțire a Poloniei. Ocazia de a ataca Germania, cînd grosul trupelor ei făceau război la est, a fost, în mod cinic, ignorată și tot elanul verbal dispăruse în fața liniei Siegfried, care devenise simbolul neputinței Aliaților de a respecta garanțiile, pe care le oferise în mod solemn. Fără această lașitate, Germania hitleristă ar fi fost învinsă încă din anul 1939 și omenirea n-ar mai fi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că știa de la mareșalul Keitel, care fusese la București și care participase la întrevederea dintre Hitler și Antonescu, că Hitler nu i-a cerut să intre cu trupele în luptă, ci pur și simplu, Antonescu se oferise, singur, într-un elan impulsiv, de a răzbuna umilințele suferite de țara sa din partea Rusiei. Fără îndoială, cîteva trăsături ale caracterului său dau explicație acestui gest nesocotit: orgoliu, ambiție, curaj împins pînă la temeritate, voință dominatoare, adesea imprudentă și iubire de patrie. Generalul Antonescu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
iasă înainte tăind în unghi drept distanța dintre stradă și trotuar. Dar, pentru a ajunge pe trotuar, avea două alternative: să treacă prin șanț, ori să sară peste el. A ales a doua variantă. În momentul în care-și făcea elan pentru a sări, piciorul i-a alunecat pe o piatră colțuroasă, s-a dezechilibrat și a căzut ca un ghemotoc, doborâtă de efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
primim nici noi în clasă, deoarece întotdeauna întârzie. Sunteți de acord?? Daaaaaa...! a răspuns clasa în cor. Dar cum vom face, că n-avem cheie? Mergem și ținem de ușă. Ținem de ușă. Uraaaaaaaa!!!!! Peste douăzeci de copii, într-un elan eroic-revoluționar, se presau unii într-alții ca sardelele într-o cutie de conserve, cu o asemenea forță încât cei care erau lipiți de ușă se sufocau, nu alta. Opinteala asta a durat câteva momente bune. În clasă nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-a ridicat de la locul lui și s-a apropiat de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]