4,693 matches
-
lesne încadrate în funcția conativă sau de apel (Bühler). în legătură cu mesajul poetic, E. Coșeriu preia de la predecesorii săi două idei: aceea a izolării mesajului, a concentrării în mesaj și ideea relațională. Lingvistul vorbește despre un mănunchi de funcții de evocare grupate în jurul funcției referențiale. Este vorba de relații ale semnului lingvistic: (1) cu alte semne: un raport material (rime, ritm...) și de conținut (ex.: chauve-souris înseamnă liliac în limbajul uzual, dar, cu ajutorul funcțiilor de evocare actualizate în mesajul poetic
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mănunchi de funcții de evocare grupate în jurul funcției referențiale. Este vorba de relații ale semnului lingvistic: (1) cu alte semne: un raport material (rime, ritm...) și de conținut (ex.: chauve-souris înseamnă liliac în limbajul uzual, dar, cu ajutorul funcțiilor de evocare actualizate în mesajul poetic, el poate trimite și la imaginea unui șoarece pleșuv); cu sisteme întregi de semne (un semn din limbajul marinarilor evocă mediul marinăresc doar dacă este utilizat în afara acestui mediu); (2) cu alte texte; (3) cu cunoștințele
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
avem despre lucruri (ex.: nume din mitologie). Aceste relații sunt permanente și generează funcții permanente actualizate doar în mesajul poetic. Concluzia este că limbajul poetic reprezintă „plenitudinea funcțională a limbajului”, fiind superior celorlalte tipuri de limbaje, private de funcțiile de evocare. Eugen Coșeriu contrazice astfel teoria conform căreia limbajul poetic ar reprezenta o deviere stilistică. în timp ce Jakobson acorda o atenție deosebită „figurilor de sunet” având la bază paronomasiile, Coșeriu propune noi instrumente lingvistice pentru analiza textului literar, în special a prozei
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
conform căreia limbajul poetic ar reprezenta o deviere stilistică. în timp ce Jakobson acorda o atenție deosebită „figurilor de sunet” având la bază paronomasiile, Coșeriu propune noi instrumente lingvistice pentru analiza textului literar, în special a prozei analiza pe baza funcțiilor de evocare. Pornind de la un text simplu, lipsit de obișnuitele ornamente ale expresiei, dovedește că acesta este valoros tocmai datorită relațiilor actualizate de semnul lingvistic în context. „Dincolo de orice clasificări însă, funcția esențială a limbii rămâne cea de comunicare, ei adăugându-i
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
arheolog din viitor venit pe Terra nelocuită și descoperind o mașinărie cu eticheta "Singer", pe care se grăbește s-o claseze în rândul instrumentelor muzicale, când de fapt e vorba de o mașină de cusut marca Singer (Stefan Wul, 1958). Evocarea unei evoluții a limbajului trece așadar fie prin referirea la un timp viitor, ca în Mellonta Tauta, fie prin descrierea consecințelor unui cataclism, ca în Niourk sau Quinzinzili, fie prin întâlnirea unei limbi cu un comportament bizar, de exemplu cu
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
alte călătoare, printre care se află, poate, Mélané sau chiar Talitha. Cele două au numeroase puncte în comun. Poate că sunt mamă și fiică, de vreme ce, prin punte, se călătorește și prin timp? Sau amintirea încețoșează memoria îndrăgostită a lui Egon? Evocarea melancoliei, banală în sine, este întinerită și parcă recreată în acest nou cadru spațio-temporal. 3. Clonele în lumile imaginare ale SF-ului Clonarea este o ramură a manipulărilor genetice moderne. Această tehnică și-a făcut totuși intrarea în literatură printr-
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ci al unei Elli, iar fetele de cel puțin șapte ani, așa-numitele "mosta" se întreabă dacă nu cumva băieții sunt doar niște "mosta ratate". Fascinația pentru diferențierea (sau non-diferențierea) sexuală este evidentă încă din primele texte. Se continuă prin evocarea ființelor artificiale femeile sau sirenele din La Maison au bord de la mer / Casa de la malul mării create din "materie artorganică" (Vonarburg, 2000). • Femeile scriitoare și politicul / politica? Cele două autoare pe care tocmai le-am evocat au un punct comun
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre romane sunt de menționat în special Tornada (1980), frescă plină de dramatism a Timișoarei interbelice, și În afara gloriei (1994), primul volum al unei calde și ample evocări a lui Eftimie Murgu și a timpului său. Deși privesc epoci diferite, romanele au în comun dorința autorului de a reînvia specificul unor vremuri apuse, convocând mijloace variate, de la documentul inedit până la fantezia aprinsă. Dacă primul roman are în centru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
de limbaj. Spectrul acestor tulburări, totdeauna de cauză neurologică, este deosebit de larg, pornind de la imposibilitatea oricărei comunicări, până la micile dereglări de alegere a cuvintelor potrivite sau de exprimare corectă a acestora. În mod curent, alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului vorbit sau scris este cunoscută sub denumirea de afazie (Pendefunda et al., 1992). Dacă despre vorbire se poate spune că este doar un act motor, ce modulează sunetele și le articulează sub forma cuvintelor, limbajul se prezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
într-un context gramatical, atât în scris, cât și oral, totul în condițiile unei activități cerebrale concentrate în jurul unei idei ce trebuie exprimată. Sub aspect etiologic, leziunile cerebrale sunt la originea tuturor cauzelor ce determină incapacitatea de înțelegere sau de evocare a sunetelor, precum și asamblarea lor în cuvinte. Deși reeducarea tulburărilor de vorbire și de limbaj s-a conturat ca o specialitate cu statut aparte, logopedia, cunoașterea formelor clinice sub care acestea se manifestă nu este deloc lipsită de interes pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mai curând categoriei gânditorilor „cu intuiții geniale și cu darul creației verbale cuceritoare”, cum au fost Pascal, Nietzsche, Kierkegaard ș.a. Două cărți publicate de Ș. după 1989 aparțin genului memorialistic. În O viață-n bucăți (1992), rememorare autobiografică, dar și evocare a unor ambianțe, peisaje, climate de epocă, fiecare reconstituire e însoțită de reflecții, comentarii, digresiuni, discursul având particularitățile unui eseu saturat de intelectualitate. Apar nu doar notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
A.M. Comșa. Proza revistei e reprezentată de Mihail Sadoveanu, care publică aici textele care vor fi adunate ulterior în Țara de dincolo de negură sau în Povestiri de la Bradul Strâmb, I. Al. Brătescu-Voinești, Al. Lupeanu-Melin, D. Botez ș.a. Cu mai multe evocări sunt prezenți Hugo von Rezori (Cernăuți), Sextil Pușcariu și Ion Breazu (Al.Odobescu). Se traduce din literatura lui Jack London, Rabindranath Tagore, Pierre Loti, N. Baicov, H. Rider-Haggard, Ernest Hemingway (O zi la păstrăvi), Marțial (în transpunerea lui Șt. Bezdechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286124_a_287453]
-
amintiri ce descriu amănunțit perioada detenției la Seghedin, colegi de suferință fiindu-i cei care cred cu tărie în împlinirea visului Unirii, ca Ioan Lupaș sau Octavian Goga. Așternută pe hârtie la o distanță considerabilă în timp față de desfășurarea evenimentelor, evocarea se caracterizează printr-un ton obiectiv, lipsit de resentimente. Foarte respectat în cercurile patrioților români ardeleni, S. a adoptat în articolele sale un ton mobilizator, nepretențios, cu ecou în rândurile oamenilor de rând. SCRIERI: O ședință comunală, Brașov, 1907; Conferința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
vor întâmpina dificultăți legate de abilitățile de citire, scriere și calcul sau de vorbire și limbaj, abilități sociale puțin dezvoltate, dificultăți de ordin emoțional și comportamental. Implicațiile asupra procesului de învățare pot fi rezumate astfel: dificultăți în receptarea, înțelegerea și evocarea instrucțiunilor primite de la educator, precum și în identificarea aspectelor relevante ale unei sarcini, capacitate mnezică redusă în ceea ce privește cunoștințele și abilitățile recent dobândite, lipsă de organizare, capacitate limitată de concentrare, lipsă de încredere și lentoare în abordarea unor noi sarcini, nevoia de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
drum” (Piatra Neamț), 1927, 3-4; Doctorul Ygrec [I. Glicsman], A murit B. Luca, DMN, 1931, 8733; Podoleanu, 60 scriitori, 175-178; G. Păun, „Creditorii”, „Fapta”, 1945, 270; Ion Pas, Carte despre vremuri multe, București, 1963, 181-182; Encycl. jud., XIV, 426; Sașa Pană, Evocări, RCM, 1972, 277; Marius Mircu, Filantropia, RCM, 1972, 285; Dicționarul personalităților doljene, Craiova, 1999, 124. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
care se strecoară și unele cu caracter cultural. Apar și traduceri propriu-zise (cum ar fi Ispita de Clara Chrobok-Richter, semnată de A. Codreanu), ca și recenzii la cărți străine (surprinzătoare este aceea la Focul de H. Barbusse). De reținut, o evocare a lui Victor Anestin referitoare la intrarea trupelor germane în București (Ceasuri de groază. În așteptare). Pe tot parcursul apariției publicației, un comentator de teatru consecvent se dovedește T.A., adică Tudor Arghezi, care are și câteva intervenții teoretice (Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
de fond ce marchează judecata asupra junimismului politic. Acesta din urmă va rămâne, până la capăt, suspect ideologic, dată fiind natura problematică a angajamentelor publice și conturul criticii sociale. Definit drept variantă a conservatorismului, junimismul este relegat în zona purgatoriului intelectual. Evocarea sa este, invariabil, una în cadrul căreia nuanțele și delimitările ocupă un loc special. Ostilitatea împotriva „progresului“ este un detaliu care nu poate fi ignorat de o exegeză care amendează vulgata partinică.<footnote id=”1”Textul lui Z. Ornea, Junimea și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și patriotismului luminos un punct de spri jin și un reper spre care pot reveni. Fără a fi pro fetică, educația junimistă este vizionară, instruind asu pra utilității spiritului critic și lucidității, atunci când fanatismul și exaltarea par să fie dominante. Evocarea sa este o celebrare a libertății și a moderației. * Odată identificată această vocație libertară a pedagogiei junimiste, interogarea corpului de texte doctrinare devine posibilă prin depășirea recursului la tipul de paradigmă de interpretare întemeiat pe opoziția dintre „reacțiune“ și „progres
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
originea lor, dar și un efect general de permisivitate care se manifestă asupra întregii activități a organismului. În timpul acestei activități una din acțiunile subiectului poate fi însoțită de o diminuare a stimulării pulsionale. Ceilalți întăritori prezenți vor avea tendința de evocare a acesteia la o nouă interacțiune cu stimularea pulsională. Pentru Hull, o reducere a tensiunii intervine în întărirea primară. Întărirea secundară este cea care poate explica înlănțuirea răspunsurilor subiectului, a actelor succesie care îi permit atingerea unui scop. De exemplu
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
spune un scriitor al vremurilor sale, Cristos, Avraam și Orfeu și altele asemănătoare. Ba mai mult chiar, că deși împăratul era păgân, intenționa să edifice un templu lui Cristos; informația ar putea constitui un obiectiv dinainte stabilit, raportat în narațiune. Evocarea tendinței împăratului Tiberiu (14-37 p.Chr.), de a propune Senatului recunoașterea lui Cristos ca divinitate, subliniază efortul autorului de a demonstra în comportamentul lui Alexandru Sever o anumită toleranță religioasă. Astfel, a poruncit să fie inscripționată pe frontispiciul palatului imperial
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anterioare privind curriculumul, păstrând însă elementele lor pozitive și consolidate în practică, în primul rând prin chiar trăsăturile lui specifice (Slattery, 2006, pp. 6-9): • eclectismul actual (variate stiluri, multiplicitate, interdisciplinaritate), • raportarea la context, la mediul real, dezechilibrul în evoluția continuă, • evocarea a multiple abordări și cercetări pentru diferite teme ale realității, • utilizarea complexității, a incertitudinii, a valorilor mobilizatoare, a valorilor estetice variate, a valorilor date de perspectivele așteptate, a modurilor de participare și angajare, • cuprinderea varietății experiențelor existențiale în situații și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu veleități artistice, asemănător întrucâtva lui Traian Demetrescu. Iarăși diferit, sub toate aspectele, este romanul Orașul (1978), striat de masive componente livrești, eseistice și funcționând după tehnicile parodiei și ale caricaturii. Autoarea întrebuințează procedee precum citarea și parafrazarea de versuri, evocarea unor situații din alte opere literare și, în general, din sfera culturii, face apel la pagini de jurnal, la adresarea către cititor, la pastișarea unor atitudini narative din literatura secolului al XIX-lea. Incursiunile operate în istoria literaturii și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
la adresa ta etc., nu poți să nu te retragi, până la urmă, Într-o stare de autocompătimire sau chiar de silă față de tine Însuți. Μ Când gândirea este dominată de emoție, ea slăbește În argumentare logică, dar câștigă În forță de evocare. Când emoția este dominată de rațiune, ea câștigă În coerență, dar scade În expresivitate. Μ - Cum ai putut să te Îndrăgostești de o asemenea fată: și pistruiată, și răsfățată? - Dacă ai vedea-o cu ochii mei... Μ Nehotărâtul În iubire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
loc la Dublin Într-o zi etc. Și, de aceea, În timpul cursurilor, mi se Întâmplă În mod frecvent să fac referire la Joyce fără să clipesc. Mai mult, așa cum vom vedea mai departe din analiza raporturilor de forță care subîntind evocarea lecturilor noastre, sunt În situația de a putea evoca fără rușine nonlectura mea din Joyce. Într-adevăr, biblioteca mea de intelectual, ca orice bibliotecă, este făcută din lacune și spații albe, ceea ce În realitate nu are deloc importanță, căci este
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]