KorAP: Find »[drukola/base=ezita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...237 >

5,918 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

cu ce te ocupi. E totuna cu a minți. - Mamă, sunt banii câștigați de mine! - Minciuna se plătește. Cu un efort destul de mare, își îndesă banii într-un buzunar al jeanșilor, bine ascuns de burta care se revărsa peste el. Ezită pentru o clipă. - Bine, îți dau 10 dolari înapoi. Dacă îmi zici ceva. - Ce să-ți zic? - Să-mi zici dacă l-ai văzut pe tatăl tău cu Tiffany Loam. - Nu știu. Cine e aia? - Hai că știi. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
recunoaște ceva din spusele Magicianului care le-ar putea fi de folos. Se așeză apoi din nou pe scaun, trăgându-se mai aproape de Rhyme. - Hai să ne întoarcem puțin, Rhyme. Spune-ne ce s-a întâmplat. La modul general. Criminalistul ezită puțin, insistând cu privirea pe reportofon. Apoi începu să rememoreze evenimentele în ordinea în care și le amintea. Apariția Magicianului, apoi faptul că acesta recunoscuse furtul uniformei de poliție și uciderea agentului, apoi ce îi spusese despre cadavrul lui Larry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
un singur lucru, spuse Rhyme. Nu are de gând să părăsească orașul. Îi place prea mult ce face. Singurul lucru din viața mea, singurul lucru care a însemnat ceva vreodată pentru mine a fost iluzionismul, magia. - Mulțumesc, domnule. Mulțumesc. Gardianul ezită o clipă la auzul acestor cuvinte politicoase în timp ce-i deschidea ușa sălii de interogatoriu a Cavoului din Manhattan omului care le rostise, Andrew Constable. Deținutul zâmbi ca un preot în fața enoriașilor care tocmai își plătiseră dările către biserică. Mâinile îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aveam paisprezece ani pe atunci. Ce zi a fost aia! Mi-a spus că îmi va da viziunea pentru a fi mare! În ziua în care împlineam cincisprezece ani, am fugit de acasă pentru a călători cu el. Vocea îi ezită preț de o clipă, apoi tăcu. Continuă: - Se poate ca domnul Weir să mă fi bătut, să fi țipat la mine și să îmi fi făcut viața un adevărat iad câteodată, dar a văzut ce era înăuntrul meu. I-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
făcea acum ar fi avut vreodată efect... va putea oare chiar să apese cu degetele pe clape? În timp ce lua în calcul această posibilitate, observă că Sachs îi privea fața în lumina slabă. - Ai auzit de examenul pentru gradul de sergent? Ezită. Apoi spuse: - Da. Evitase cu scrupulozitate să aducă în discuție subiectul în seara aceea; dacă Sachs se pregătea să discute despre ceva, atunci așa și făcea. Până în momentul în care subiectul înceta să mai existe. - Știi ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Bell: - Ai cerut să fie transportat un prizonier, domnule detectiv? Bell aprobă din colțul încăperii. - E acolo. Am „mirandizat-o”. Femeia privi în colțul camerei, spre silueta aplecată a Karei și spuse: - Am înțeles, spuse ea, o duc la secție. Apoi ezită. - Dar, mai întâi, am o întrebare. - O întrebare? rosti Rhyme, încruntându-se. - Ce vrei să spui, agent? întrebă Bell. Ignorându-l pe detectiv, polițista îl abordă direct pe Kadesky. - Ați putea să îmi arătați un act de identitate, domnule? - Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
evadezi și să te schimbi? - Patruzeci de secunde. - Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei demonstrații, este, presupun, spuse cinic Kadesky, să obții o audiție? Kara ezită, iar Rhyme îi aruncă tinerei o privire insinuantă. - Nu, ideea e că asta a fosti audiția. Eu vreau un post. Kadesky o studie cu atenție. - Ăsta a fost un singur număr. Mai știi și altele? - Destule. - Câte deghizări ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Și ce s-a întâmplat? - Ți-am spus că voi face tot ce pot. Așa am și făcut. Adică, hai să fim serioși, în niciun caz nu aș fi permis să fii suspendată. Nu-mi pot permite să te pierd. Ezită și privi la teancul de dosare. - Ca să nu mai spun ce coșmar ar fi fost să mă lupt cu PBA la proces sau la arbitraj. Ar fi ieșit urât. Se gândi: Da, domnule, așa ar fi fost. Urât de tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

ceva de băut. N-am primit nici un fel de mulțumiri, de fapt și de drept. Nici măcar un mormăit de data asta. Am încercat să nu mă enervez: bucuria constă în a da, și tot tacâmul. Dar m-a făcut să ezit o clipă - fie pentru că mă gândeam serios să-i cert, fie pentru că făcea parte din efortul meu de a amâna plecarea, nu-mi dau seama exact. Sunt gata să cred orice despre subconștientul meu de ceva vreme încoace: m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
să fie aflat? Nu prea părea probabil; proximitatea lui Ben și Sally mă ținea la curent în mod rezonabil cu vorbirea modernă și, în orice caz, nu ar fi avut nici un fel de logică în calitate de răspuns la complimentul meu. Am ezitat, reticent la ideea de a recunoaște că nu aveam habar despre ce vorbește și a mă înfățișa din nou sub imaginea-clișeu a unui judecător („Ia spune-mi, avocat învățat, ce anume este acest CUPUG?“). —Poftim? —L-am luat de la QVC

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mi-am scos stiloul din buzunarul de la piept, apoi, înainte de a mă gândi prea bine și a sfârși prin a nu scrie nimic, am scris: „Sper doar să te faci bine curând“ la marginea de jos a paginii dinăuntru. Am ezitat întrebându-mă cum ar trebui s-o semnez: „Prietenul tău de la casă?“, „Domnul Baghetă?“, dar, total incapabil să iau o decizie, am lăsat-o nesemnată, sperând că voi putea, în orice caz, să i-o dau personal. Am strecurat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
minunată- foarte diferită de cea înflorată pe care Judy și-o însușise; aceasta era modernă, isteață și amuzantă și mi-o imaginam pe Stacey râzând în timp ce se uita la ea, cu ochii ei extraordinari strălucind de plăcere. Și nici nu ezitasem să o semnez de data asta, adăugând curajos sub textul tipărit: Cele mai calde urări pentru o însănătoșire grabnică de la prietenul tău „cupug“ - Charles Thornton. Tânărul Chipstead - eroul lui Stacey, mi-am amintit eu cu regret - mă privea ușor suspicios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
o mână înmănușată. —Ah! O așteptați pe Stacey, domnule? Îmi venea să-l lovesc, dar am fost reținut de bunul-simț și de nevoia instinctivă de a păstra deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag în loc de asta. Am ezitat o clipă înainte să-i răspund, dar am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un costum negru cu dungulițe gri subțiri, un costum negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la vreo serată. Stacey în rochie de seară lungă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ca să-i arăt că făcusem intenționat gluma - doar pentru cazul în care nu și-ar fi dat seama ce spun. M-am ridicat și m-am mișcat în jurul biroului ca să-i dau de înțeles că întrevederea se terminase, apoi am ezitat la ușă când am văzut-o cum se chinuie să se extragă din scaun. — Ai nevoie de... — Nu, nu, e bine. S-a uitat înspre mine și am observat că se făcuse roșie ca focul din cauza efortului de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
am deschis ușa dinspre micul hol de la capătul scărilor ce duceau la pivnița noastră și am luat-o în jos încet, în ciuda creșterii evidente a volumului zgomotului. Nu încăpea îndoială că sursa zgomotului era undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-mi fi dat seama. Ce simțeam? E imposibil de știut: chiar când înduram avalanșa de senzații și de emoții mă abțineam și încercam să-mi judec propriile reacții, dar nu aveau nici o logică. Tot ce știu e că n-am ezitat nici o clipă să mă ghemuiesc lângă el și să-i iau mâna. O mână atât de bine cunoscută mie și în același timp atât de străină, cu unghii murdare și un strat subțire de jeg. Mă privea și nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

asta? Și parcă pentru a o face să înțeleagă lucrul ăsta, Russell îi întoarse fața spre el, o privi în ochi și-i spuse: — Leigh, scumpa mea, te iubesc foarte mult. — Și eu te iubesc, răspunse Leigh automat, fără să ezite, deși oricine altcineva — chiar și un străin — s-ar fi îndoit de sinceritatea declarației ei. Ce-ar trebui să faci când un om pe care îl apreciezi și îl respecți foarte mult, cineva care ar vrea să te cunoască mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
să plângă. — Nu, Izzie, nu plânge. Glumeam, îți jur! Îmi place că mi-ai spus în felul ăsta. N-ar fi fost același lucru la telefon, se grăbi ea să adauge în timp ce lacrimile începură să șiroiască pe obrajii surorii ei. Ezită o clipă din cauza lui Kevin, după care, aducându-și aminte că practic e ca și fratele ei, Emmy își scoase bluza de pe ea și-și puse noul tricou pe care scria CEA MAI BUNĂ MĂTUȘĂ DIN LUME. — Uite, zise ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
secunde erau deja dezbrăcați. Au făcut dragoste sălbatic, cu o dorință aprigă, ceea ce Leigh rareori făcuse până atunci. Deși se juca cu părul ei, îi cuprindea fața cu palmele, îi săruta vârful nasului, o mângâia pe spate — el n-a ezitat să-i imobilizeze mânile deasupra capului într-un mod aproape brutal. După aceea, Jesse a tras-o aproape de el, încă întinși peste pătură, plimbându-și ușor degetele peste umerii ei până ce Leigh a simțit că o trec fiori prin brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de familii Maxted nu fuseseră În stare să se hotărască ce anume să Împacheteze În cinci minute. — Patrick... Jim ezită să intre În camera lui Patrick fără să bată la ușă. Salteaua fusese răsturnată pe podea, iar perdelele fluturau la ferestrele deschise. Dar aeromodelul lui Patrick, construit cu mai multă grijă decît al lui, Încă mai atîrna din tavan. Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se afla jos, pe fundul piscinei, scotocind printre rămășițele de caschete de baie și ochelari de soare. Japonezii Îl urmăriră pe Jim care ezita În iarba Înaltă și amestecau În orezul fiert, În care pluteau cîteva bucăți de pește. Nu Încercară să-și ia puștile, dar Jim știa că nu trebuia să fugă de ei. Merse prin iarbă pînă la piscină și se așeză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Jim fusese educat tot timpul astfel Încît să evite să Întîlnească oameni ca Basie, dar războiul schimbase totul. — Dar ce-i cu tatăl tău, Jim? Întrebă Basie. De ce nu ești acasă, cu mama ta? SÎnt aici, În Shanghai? — Da... Jim ezită. Întreaga sa experiență din săptămînile anterioare Îi spunea să nu se Încreadă În nimeni, poate doar cu excepția japonezilor. — SÎnt În Shanghai - dar sînt pe vasul Idzumo. — Pe Idzumo? Frank sări din scaunul lui de pînză. Apucă o cutie de tablă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]