4,787 matches
-
își respectă blazonul și nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de câteva ore cu trenul personal, ce merge fără grabă, cu multe opriri în haltele și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări acasă, să mediteze și să-și contureze forma finală a volumului nedefinitivat. În vagonul necompartimentat, cu bănci îmbătrânite, incomode și murdare, soarele pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful ce
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fermecător Midi, al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și sensibil al patriei sale îndepărtate". Fratelui lui Eugen viitor avocat strălucit la Iași îi pusese prenumele Alfons. Mărturisire patetică: grație acestui Daudet familiar, memorialistul considera că patria sa spirituală includea deopotrivă țara natală, "cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama". Mențiune duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în casă, și mama, și tata, și frații mei; ca și cum Provența n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
inima Cetăței. Acum, arcul acesta, a cărui boltă zugruma adesea circulația (care de altfel n-a avut mai niciodată la Iași aspectul unui torent uman), nu mai există decât în amintirea contimporanilor lui. Pe acolo unde se întindea umbra lui familiară, strada coboară grăbit spre gară, largă și plină de lumină; și nici un semn nu arată celor care pleacă, și cu atât mai puțin celor ce vin, locul pietrelor care nu mai sunt și al formelor care au dispărut. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut primii ani de școală secundară. Mai trecusem, e drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare și de a evoca anii senini ai copilăriei mele; dar niciodată, în ocaziunile acestea, n-am putut vedea mai mult, în tăcutul capăt de stradă înfundat, decât cele câteva case și grădini pline de umbră, a căror înfățișare nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atât pentru a-i aminti origina, cât și pentru a-i caracteriza starea materială. Galeria, unde ne duceam noi se întindea, circular, deasupra lojilor. Fiind îndeobște slab iluminată, spectatorii pe care-i adăpostea se bucurau de o umbră favorabilă și familiară, grație căreia rămâneau, pentru cei de jos, aproape invizibili. Din cauza aceasta, persoane de bună condițiune, doamne și domnișoare din societate, veneau în grupuri la galerie, ca la o partidă de plăcere, ca într-o escapadă, pentru a se amuza liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ei. Și atunci, toate lucrurile acestea laolaltă, pietate, credință, poezie creștină, grandilocvența orgiei, puritatea vocilor de copii, impresionanta cordialitate a vocilor mulțimei, și altele încă, precum amintirea străbunilor și mirosul de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
celui următor, case, în genere mari, încăpătoare, construite în linii simple, cu ornamente puține, reflectând, fără nici o afectație și fără nici o pompă, viața pe care o adăposteau. Unele dintre acestea erau de o frumusețe remarcabilă; toate însă aveau înfățișarea caldă, familiară, atrăgătoare, în mijlocul grădinilor umbroase în care se găseau. Căci chiar când nu înfățișau realizări artistice mai de seamă, casele aceste dovedeau totuși o grijă pentru armonie și proporții, un fel anumit de a le adapta la mediu, la condiții, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ei îl formează "răvașul" acesta. Dacă Missir s-a dus sau nu la Cujbă, și ce a mai urmat după asta, n-are nici o importanță. Cele opt versuri scurte și joviale exprimă așa de bine, cu simplicitatea și aerul lor familiar, spiritul și personalitatea lui Caragiale, încât e lesne de înțeles de ce s-au păstrat așa de clar și de sigur în amintirea celor ce au cunoscut pe cei doi prieteni, ca și în acelor care, fără să-i fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lumea care populează acel fantastic, delicios domeniu, care e trecutul meu... De la colegii mei de școală și de la contimporanii copilăriei mele, până la cei din urmă companioni în lunga călătorie care e viața mea; de la figurile care au format mediul meu familiar, până la cercul larg al relațiilor mele sociale... Răscolind însă vrafurile de lucruri vechi, unde mi s-a întâmplat să caut adesea mărturii și lămuriri pentru unele îndoieli ale mele, am găsit câteva asemenea încercări, asemenea reconstituiri de figuri de altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate de vânt, aduse de el. "De ce n-o fi dormind păsărica aceasta?" se-ntrebă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându- ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire compozițională inspirată. Un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pentru trecerea frauduloasă a graniței și acuzată în același timp de spionaj Mama și unchiul Gustav Ceea ce a salvat-o a fost faptul că povestind la tribunal cum a trecut granița mituind grănicerii și în urma informaților obținute din cercetarea situației familiare, tribunalul a grațiat-o. Ajunsă în Steierdorfanina mama i-a regăsit pe fratele Gustav cu familia sa, care sosise deja din Germania și pe sora ei Rosa, singura din familie care rămăsese aici cu părinții și familia ei. Mătușa Rosa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de acest țărm, iar melancoliile mele elenice sînt numai un stil de a mă apropia de lucrurile din jur și de a le iubi. În fond, de ce să mă mire că am neapărata nevoie să mă simt Înconjurat de lucruri familiare ca să mă pot referi la fericire? Toate aceste detalii Îmi aparțin ca o fosforescență a sensibilității, fac, Într-un fel, parte din mine. Și cu toate că nu voi fi, probabil, niciodată atît de Înțelept Încît să Înțeleg pînă la capăt religia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se amuzau pe seama asta. Când se apropiau de un grup, toți se uitau la ei curioși văzându-i atât de des împreună. Bârfitorii nu țineau cont că sunt colegi de serviciu dar orgoliul lor nu se simțea rănit. Erau foarte familiari și foarte intimi ca să- i mai deranzeje bârfa lumii și nu se mai uitau la cei care nu făceau decât să arunce cu pietre, ca apoi să își ascundă mână în dos să nu fie văzută. Un singur lucru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai este capabil să împresoare pământul cu lumina sa până la marginea întinderilor sale,. Inainte de a ajunge în apartamentul nou în care se mutase după ce îl născuse pe Alin, Carlina îl apucă de mânuță pe Nicky cu un gest familiar și plin de afecțiune, gest pe care îl făcea foarte des atunci când se aflau împreună. Era cea mai mare bucurie a lui să stea cu maică-sa după ce fusese adus de la bunici, unde crescuse aproape patru ani de zile. Apartamentul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cărora trebuie la un moment dat să le punem punct pentru a putea merge mai departe. A.O. Scott : E o poveste cu multe elemente specifice, care țin de România de acum, și în același timp e o poveste foarte familiară oriunde : tendința de a trage o băută cu prietenii... Alex. Leo Șerban : Boys’ Night Out... A.O. Scott : Exact, boys’ night out și responsabilitatea de adult. Dar ceea ce mi se pare extrem de interesant la acest film - lucru pe care l-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
când cei doi împreună cu familiile lor mergeau la templu pentru a aduce ofrande zeilor cu prilejul acestui fapt. în linii mari același ritual îl întâlnim și la babilonieni, ca dealtfel și la canaaniți și fenicieni unde nu depășește sfera privată familiară, fiind privit ca un simplu act civil fără implicații religioase. în bazinul Mediteranei la greci și la români, făgăduința și jurământul celor doi tineri înaintea căsătoriei avea conotații familiare, regăsindu-se ideea încheierii unui contract simplu, între cei doi fără
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dealtfel și la canaaniți și fenicieni unde nu depășește sfera privată familiară, fiind privit ca un simplu act civil fără implicații religioase. în bazinul Mediteranei la greci și la români, făgăduința și jurământul celor doi tineri înaintea căsătoriei avea conotații familiare, regăsindu-se ideea încheierii unui contract simplu, între cei doi fără ingerințe din partea puterii religioase. Tot astfel și la poporul mozaic această instituție a logodnei privită mai mult ca o înțelegere familiară, însă se săvârșea și actul cultic al binecuvântării
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
jurământul celor doi tineri înaintea căsătoriei avea conotații familiare, regăsindu-se ideea încheierii unui contract simplu, între cei doi fără ingerințe din partea puterii religioase. Tot astfel și la poporul mozaic această instituție a logodnei privită mai mult ca o înțelegere familiară, însă se săvârșea și actul cultic al binecuvântării peste cei doi. în schimb creștinismul acorda acestei făgăduințe o importanță deosebită, ea realizându-se în cadrul cultului, separat de taină căsătoriei, fără a se cunoaște însă elementele primare constitutive ale acestei ierurgii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că-i adevărat. Eu și Livia, cînd ne revedem după-amiaza, stăm o oră numai să ne spunem ce s-a întîmplat peste zi. Mai ales ea, care are un gust deosebit pentru amănuntele neimportante. Numele doctorilor din spital mi-s familiare, parcă-i știu de cînd lumea, cunosc cine pe cine iubește, cine pe cine sapă, ori ce pacientă a stat mai mult în cabinetul doctorului cutare. Și dintr-o dată, în clipele mele de singurătate, cînd vorbesc cu mine însumi, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Line Cristian, D-na Ioana Christesco, Ioana Catherine. Pe când participa la ședințele cenaclului „Sburătorul“, bu letinele din Viața literară îi semnalau prezența sub numele T[iti] Lovinescu; de altfel, în Agendele lui E. Lovinescu este pomenită numai cu acest apelativ familiar, Titi. O altă variantă onomastică este cea pe care o folosea pentru a semna unele articole didactice: Ecaterina Bălăcioiu ex Lovinescu. După divorțul pronunțat în 1934, semnătura ei oficială a devenit E. Bălăcioiu. Însă numele cu care se va recomanda
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-l privesc pe Tarquin cu alți ochi. Îmi ia ceva timp până o conving pe Caroline să renunțe la pălăria verde de fetru și să-și pună alta, neagră șic, cloche. În drum spre camera lui Suze, aud niște glasuri familiare venind din hol, de jos. Toată lumea știe asta. Febra aftoasă a fost cauzată de porumbeii călători. — Ei, aș, de porumbei! Adică vrei să-mi spui că epidemia aia uriașă, care a șters de pe fața pământului cirezi întregi de vite din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de Tweed. Călătoria asta mă emoționează din ce în ce mai tare, cu fiecare clipă care trece. Nu mi-am văzut părinții de când au venit la mine în vizită la New York, în urmă cu patru luni. Și chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă cuprinde un sentiment plăcut de ușurare. Uite-l pe Luke. Unde naiba o fi fost până acum? — Luke! În sfârșit! zic înaintând spre el, apoi inspir adânc, fericită, în clipa în care văd lângă el un bărbat cu chip familiar și chelie, între două vârste, care îmi surâde din toată inima. Michael! Îmi arunc brațele de gâtul lui și-l îmbrățișez strâns. Cred că Michael Ellis e unul dintre oamenii la care țin cel mai mult din lume. Lucrează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc în cele din urmă rochia și culeg în treacăt și o etolă asortată, cu franjuri. Mă răsucesc pe călcâie - și o văd din nou. E Danny. Ce naiba face la Barneys? Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]