7,566 matches
-
dori absolut nimic) dar îi limitează accesul la plăcerile omului simplu și de aici se naște microbul lui actoricesc, ce-l îndeamnă la expedițiile în travesti. Însă, textul pune și incitante probleme de încadrare teoretică, ilustrând o formă de pseudo fantastic. Asistăm la o simplă înscenare, dar ea ne ajută să înțelegem felul în care cineva, pus față în față cu o situație aparent inexplicabilă, poate ajunge să se creadă în plin fantastic. Abu Hasan experimentează o întrebare teoretică: ,,Ce ar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tovarășii lui de bârfe). Ceea ce surprinde, fiind vorba de un basm, este absența fabulosului, motivația exclusiv realistă a faptelor, dar mecanismele exoticului sunt atât de bine mânuite încât suplinesc această lipsă. Chiar dacă Abu Hasan trăiește o aventură de-a dreptul fantastică, fondată pe clasica ambiguitate dintre realitatea fenomenală și cea onirică, ezitare ce degenerează, firesc, în nebunie, percepții evenimentelor nu este la fel de ambiguă și pentru cititor, căruia i se îngăduie să observe și ceea ce se petrece în culise. Cititorul, spre deosebire de personaj
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
asupra consecințelor suspendării elementelor convenționale ale montării teatrale, situație comparabilă cu cea a unui basm, care, fără de formula introductivă, ar putea trece ușor drept o narațiune realistă. Ni se îngăduie accesul la mecanismele generative ale unei povești, care, deși pare fantastică, nu este decât istoria unui spectacol teatral. Mesajul încifrat al acestei povești a fiului de negustor, dincolo de valențele propriu zis moralizatoare ale textului, ar fi acela că teatrul nu este o joacă oarecare, ci marele joc al regilor. 2.4
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
La hanul lui Mânjoală, La conac și În vreme de război. Sensibil îndepărtate ca structură prozaistică de specia ,,basmului nuvelistic’’ gen Abu-Hasan, aceste scrieri tind, unele doar într-o mică măsură, altele integral către un realism epic intrinsec, în care fantasticul de sorginte magic-folclorică este solicitat doar a releva dimensiunea insondabilului și maleficului ,,satanism’’ care se insinuează în psihologia omului, marcându-i, desea decisiv, comportamentul, și, totodată, destinul. Intră în acțiune aici, probabil, cea mai de seamă componentă a fantasticului caragialian
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care fantasticul de sorginte magic-folclorică este solicitat doar a releva dimensiunea insondabilului și maleficului ,,satanism’’ care se insinuează în psihologia omului, marcându-i, desea decisiv, comportamentul, și, totodată, destinul. Intră în acțiune aici, probabil, cea mai de seamă componentă a fantasticului caragialian. Este vorba de ceea ce critica a denumit satanismul viziunii epic-fantastice din proza marelui scriitor, ale cărei cele mai pregnante definiții le datorăm, fără îndoială lui Pompiliu Constantinescu. 2.4.1. Calul dracului Dintre ,,basmele’’ prezentate în lista de mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
eroina unei aventuri ieșite din comun. Nici măcar ivirea într-un târziu a ultimului trecător, care o smulge din toropeala de dinaintea somnului, nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul moment. Cu cât fantasticul se accentuează mai deplin, cu atât elementul realist face cumpănă dreaptă cu fantasticitatea; în special limbajul cerșetoarei este de-o oralitate atât de autentică, la începutul, ca și la sfârșitul povestirii; oamenii care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea sunt mai din abundență, decât rustic-românești, numai că implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori de alt gen. Motivația artistică a alternării planului ,,real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în emiterea ,,semnalelor’’ expresiv-licențioase, de o simetrie și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
strategic; incită orgoliul lui Prichindel în așa măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent ce se află, crede că tot ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului păcălit de bătrâna vrăjitoare, aflată, din această pricină, sub pedeapsa divinității, este magistral restituită speciei nuvelistice. Ne regăsim în plin basm nuvelistic, lucru tipic pentru arta caragialiană de a submina din unghi ironic imaginarul prodigios-feeric. Devenită
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
imaginea tinerei fiice de împărat dornică a-și trăi, fie și pentru o clipă, fericirea propriei tinereți. Clarul de lună, notat progresiv, ,,se urcase luna cam de două sulițe... Luna sclipea deasupra de tot...’’, oferă o serie de numeroase viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Baba s-a pus piuă, și strigă lui Prichindel: - Haide, hopa! - Țin’-te bine, babo !’’ Admiratorul lui Shakespeare și-a construit în acest mod propriul vis al unei nopți de vară într o plastică mișcare ce aparține feeriei, și nu fantasticului spaimei: Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
același timp net superior lui Machiavelli ca povestitor; ceea ce îi asigură un handicap confortabil este forța ilustrativă, a dialogului, care permite conturarea caracterelor. Și în domeniul prozei sale Caragiale se dovedește a fi un fin cunoscător al naturii umane, folosind ,,fantasticul pentru a avertiza că lumea erosului este mereu alta decât cea închipuită, misterioasă și ambiguă, având îndreptată o privire ironică spre cei care vor săprescrie legi fixe de comportament’’. Aportul de recreare, în totalitatea lui, desfășurat de scriitor are drept
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vază cu care erau în vizită. Kir Ianulea, ,,om cu hristoitie’’, a făcut-o atunci în fața tuturor ,,mai îndrăcită decât talpa iadului’’ și a fost cât pe aici să își dezvăluie adevărata identitate. Satanismul ca element de potențare din perspectiva fantastică a comportamentului personajelor vădește aceeași priză la cotidian. Episodul ,,tranzacției’’ ‚ dintre kir Ianulea și Negoiță încântă și derutează, în același timp, prin joviala stare de spirit a eroilor. Nearătând în nici un fel că l-ar înspăimânta sau măcar surprinde adevărata
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întreaga speță femeiască se contopește aici cu ideea că unicul leac al îndrăcirii este chiar intervenția diavolului. Împrejurarea că pentru aplicarea acestui ,,tratament’’, în cele din urmă, este ales un bărbat, indică convergența de sensuri ce gravitează în jurul temei realist fantastice a nuvelei. Cea dintâi ,,victimă’’ a drăcescului pact dintre kir Ianulea și Negoiță este recrutată din mediul mahalagesc bucureștean. Faptul nu este întâmplător pentru că, se va vedea îndată, când vom face cunoștință și cu celelalte ,,victime’’, naratorul propune o adevărată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
imposibil a mai distinge care anume din ,,vocile’’ celor două ,,regnuri’’ vorbește. Mai extins decât cele anterioare, cel de-al treilea și ultimul episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce anume constă ,,boala
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
maxim. Fiecare din cele trei narațiuni oferă universuri epice stringent ,,nuvelistice’’ refractare la orice fel de imixtiune, în plan narativ, a soluțiilor fatal convenționante și canonizante propuse de prototipul mitic popular. În asemenea condiții, satanismul, ca element de declanșare a fantasticului, nu mai beneficiază de o poziție pre-textuală, în ordine narativă ori conflictuală, și cu atât mai puțin în ceea ce privește tipologia personajelor. De data asta, este vorba mai degrabă de un anume duh satanic ce se insinuează în starea de spirit, în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
poziție pre-textuală, în ordine narativă ori conflictuală, și cu atât mai puțin în ceea ce privește tipologia personajelor. De data asta, este vorba mai degrabă de un anume duh satanic ce se insinuează în starea de spirit, în conștiința personajului. Evoluția viziunii asupra fantasticului de la simplu la complex în proza caragialiană așa cum a fost numită, atinge un anumit punct final, ușor de identificat în structurile care aparțin unei anumite scrieri care, astfel, se constituie în ,,summa’’ întregului ansamblu. Această poziție privilegiată este cea care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
formularea implicită a judecății de valoare. Această adoptare a modului de lucru pe care a fost cunoscut încă de la început vizează dorința de sistematizare a materiei, consecința firească a dorinței de identificare a seriei de ,,substructuri’’ proprii marii, atotcuprinzătoarei structuri fantastice din opera lui Caragiale. Un alt context de abordare cere însă La hanul lui Mânjoală, oprire analitică asupra acestei capodopere dezvăluind bogăția și complexitatea ei. În aceasta trebuie subliniat rolul fundamental pe care personajul Caragiale îl joacă în nuvelă, deși
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dar este de scurtă durată, și între o văduvă care îi propune o plimbare în Italia, unde o va însoți; reîntorcându-se după câteva luni, își prelungește nostalgia după posibila aventură cu ,,drăcușorul’’, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată, întemeiată numai pe convenționalul simplu, până la admirabila La hanul lui Mânjoală, trecem dintr-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată, întemeiată numai pe convenționalul simplu, până la admirabila La hanul lui Mânjoală, trecem dintr-o dată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat; însă și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai pregnante. Acest sentiment, și anume că în spatele misterului se ascunde un cifru neștiut nici măcar de povestitor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată, întemeiată numai pe convenționalul simplu, până la admirabila La hanul lui Mânjoală, trecem dintr-o dată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat; însă și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai pregnante. Acest sentiment, și anume că în spatele misterului se ascunde un cifru neștiut nici măcar de povestitor, dar care are credința că cifrul există, este cel mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
hangițele sadoveniene, însă povestitorul moldovean a asimilat superficial și comod lecția marelui maestru. Motivul abordat este tot al magicului erotic, dar într-o compoziție cu o artă atât de savantă încât iluzia realului pare perfect plauzibilă. Aspirația autorilor de artă fantastică de a înregimenta neverosimilul verosimilului este atinsă de Caragiale în această capodoperă rezistentă oricărei concurențe. Caragiale și-a însușit atât de bine ,,arta de a vorbi în doi peri’’ astfel încât, la lectura superficială La hanul lui Mânjoală nu-și dezvoltă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în tonuri vag nostalgice. Personajul aflat sub stăpânirea unor emoții ieșite din comun, paroxistice, se dovedește incapabil a mai evalua împrejurările în care se află cu luciditate; rațiunea refuză a mai disocia între aparența și esența lucrurilor. Întreaga tehnică a fantasticului rezidă din acceptarea acestei derutante confuzii. Atât de contaminată de către elementul supranatural este esența întâmplării de viață, încât personajul ,,vede’’ și, mai ales, ,,simte’’ cu întreaga sa ființă că îl domină o anumită forță inaccesibilă cunoașterii firești. Tânărul personaj cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace satanice. Parcursul drumului prin viscol al călărețului, pornit spre viitorul socru, după ce
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
superlative de care se bucură din partea criticii: ,,Localizarea este pregătită cu un simț al culorilor și accentelor care minunează la fiecare pas sobrietatea rafinată a narațiunii’’ (Paul Zarifopol); ,,în admirabila La hanul lui Mânjoală trece dintr-odată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, dar și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai vădite’’ (Pompiliu Constantinescu); narațiunea se vădește a fi memorabilă și prin acel tip de vrajă care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu un simț al culorilor și accentelor care minunează la fiecare pas sobrietatea rafinată a narațiunii’’ (Paul Zarifopol); ,,în admirabila La hanul lui Mânjoală trece dintr-odată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, dar și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai vădite’’ (Pompiliu Constantinescu); narațiunea se vădește a fi memorabilă și prin acel tip de vrajă care ,,se exercită cu un joc de perfidie batjocoritoare’’ (Mihai Petroveanu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]