5,111 matches
-
civilizațiile umane, și îndreaptă lucrurile, ajutându-l pe om să intre în lumea îndoielii 63 și a cercetării, într-o lume a durerii de care Dumnezeu a dorit inițial să-l ferească. "Șarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: să nu mâncați roade din tot pomul care este în rai?...". Iar femeia a zis către șarpe: Noi putem mânca din
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
L. Iosif), Bacău, 1998; Închis... pentru inventar, Bacău, 1998; De viață, de moarte, de lume Of Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ediție bilingvă, traducere de Luciana Mosoia, Bacău, 2000; Și totuși... nu se mișcă, Bacău, 2002; Distracție de fiare, Iași, 2007; Ironia moderată, Iași, 2012. Traduceri: Tristan Tzara, Fuga, Bacău, 1996; Pierre Morency, Cuvinte hoinare în noapte, Bacău, 2000. A scris scenarii pentru teatru, articole de critică literară, foiletoane, gazetarie. *** "Am trăit aproape o viață, puțin, mult, prea mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ei zidesc icoanele, nu le pictează), dar și la Freamătul limbajelor, propunere scrisă făcută de Jean-François Malherbe. La acest poet singular, actele spiritului sunt actele vieții și poartă nume de cărți: Planete, Satiră duhurilor mele, O anume fericire, Distracție de fiare, Ironia moderată, La un pahar de neant etc. "Cât despre "domnii politicieni", dragă Vasile Proca, pușcăriabili-pușcăriași pe care-i apucă boala condeiului, zic să-i îngăduim să se producă, să muncească și ei, să vadă cum e, nu știi de unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
multe voci psalmii toamna în mahala, moartea miroase a busuioc, are în dar cămașa ta: bocet de vânt și o expresie uscată pe zilele fără oameni ...pădurea aleargă un zgomot viu: îl ademenește să-i simtă ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mare putere trebuie să facă ceea ce servește intereselor sale, așa că de ce ne-am lăsa îngrădiți sau constrânși? Susținătorii insistă că dreptul internațional este lăsând la o parte abilitatea de a ne manipula singurul lucru care îi separă pe oameni de fiare. Forța i-a înfrânt pe naziști, dar legea a fost cea care i-a condamnat și le-a executat liderii. Legea asigură baza pentru a-i face răspunzători pe criminalii de război, pentru a clarifica disputele fără violență și pentru
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
tot mai vie pe măsură ce urca spre cer [...] [apoi] a izbucnit din vârf o ciupercă gigantică [...] chiar mai vie decât coloana, fierbând și clocotind într-o furie albă de spumă cremoasă [...] ca o creatură pe punctul de a se smulge din fiarele care o imobilizau"7. În doar câteva secunde, miile de oameni de pe străzi și din grădinile din centrul orașului au fost pârjoliți de un val de căldură uscată. Mulți au fost uciși pe loc, alții se zvârcoleau pe jos urlând
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
iubirea și trupul ca pe o marfă, când mai scump, când mai ieftin, după sezon. Era conștientă că viața de întreținută o distruge, îi mărturisea cameristei:.. prostituția îți distruge sufletul, trupul, frumusețea... lumea se ferește de tine ca de o fiară, ești disprețuită ca o paria și ești înconjurată de oameni care mai mult îți iau decât îți dau și, într-o bună zi, mori ca un câine, după ce-ai nenorocit pe alții și te-ai nenorocit și pe tine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Fiară și victimă Democrația, cel mai prost sistem de guvernare, este considerată de specialiști cea mai perfectibilă formă de conducere politică fiindcă este mai aproape de realitatea umană imperfectă. Cea mai imperfectă! Un prost - un vot. Un geniu - un vot. De aceea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
confundă cu... politica. Probabil că primele manifestări politice datează din grotă. Ca formă de contaminare în oglindă a vieții reale, pentru a-l domina pe homo faber, cel care zidește cu gândul și cu mâinile. Vânatul era invocat prin desenarea fiarei pe pereții peșterii. Era primul mesaj magic, dar și politic, transmis în afara clanului. Nu era vorba de cultivarea frumosului ca atare, cum se va proceda în lumea laică mult mai târziu. Tot începând de pe-atunci, politicienii vor folosi semne
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Panța are 75 de ani. Deapănă repede prin omăt. - Cum prind oile, cum le prăpădesc, că oamenii le mai dau pe-afară. Și lupchii pică pe soare, nu se tem ghe noi. S-au întors lupchii mai rău ca altădată. Fiarele au sfâșiat vreo șaptezeci de oi astă-noapte și au venit vânătorii de la Alba să-i prindă. «Numa că nici lupchii nu-s proști...» Lelea Aurelia mă duce pe la mama ei, Valeria Moisiu, care are și ea, acolo, vreo 96 de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de transport», așa cum îi place să spună. Dar el nu vinde materii prime... Dimitrie Muscă este un campion al agriculturii actuale din România. Atunci când toți rătăciții din țara noastră puneau în practică insinuarea preceptului «economia României este un morman de fiare vechi», el i-a convins pe oamenii din Curtici să păstreze patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție, să-l dezvolte și să trăiască decent. Riguros ca un neamț, acest inginer a înnoit tehnologiile agricole și a cumpărat cele mai bune utilaje
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
marmură de Rușchița. Ducă-se-pe-Pustii a fost țintuit în ziduri. Alături, părintele Alexandru a ctitorit o bisericuță de iarnă, ca să nu se afume catedrala. Cu barba albă, la cei 54 de ani, părintele Alexandru nu are timp pentru mine: sudează neobosit fiare, taie scânduri. Pleacă la Iași, unde face casă pentru una din fiice. Cu palmele bătucite, oprește scânteile care țâșnesc din electrozi spre ochi. Nici pe el nu-l mai ating diavolii. Îl ajută trei ucenici, dar el face cât toți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
stârnească un scandal în presa franceză, pentru că imediat ar fi fost taxați drept fasciști. Critica vine însă mai voalat, ținta fiind totalitarismele în general: "Spectacol consternant, intelectualii noștri cei mai cunoscuți s-au cocoțat pe una sau alta din aceste fiare ale apocalipsului (n.r. lutheranismul, respectiv stalinismul) și, ocupați să peroreze în vânt, n-am auzit vaietele ce urcau din pământ. Occidentul a scăpat de ororile ideologiei, întrupate datorită străvechii lui culturi creștine care a constrâns ateismul să ia forma tolerabilă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
maiestroase de granat (un feliu de piatră stâncoasă roșie ori vânătă) sau de fier vărsat leagă comunicația aleilor (drumuri între copaci).“ În cabinetul de istorie naturală din Petersburg „se păstrează scheletul (adică oasele cu tel prinse între ele) a unei fiare numite mamut, neam de elefant (fildiși) urieș, stâns la vreo revoluție a pământului, despre care numai pe alocure se află oasele în pământ“. În curtea Academiei de arte „se vede un frumos monument colosal (urieș), afierosit cetățanului Minin și cneazului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și spiritualității specifice vânătorului. Vânătoarea ca mijloc de subzistență se prelungește în societățile de agricultori. Probabil că un anumit număr de vânători, care refuzau să participe activ la economia cultivatorilor, au fost folosiți ca apărători ai satelor; la început împotriva fiarelor sălbatice care îi hărțuiau pe sedentari și distrugeau ogoarele, iar mai târziu împotriva tâlharilor. Este, de asemenea, posibil ca primele organizații militare să se fi constituit pornind de la aceste grupuri de vânători - apărători ai satelor. Cum vom vedea îndată, războinicii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
femeile și fetele, și-i extenuează pe bărbați în munci grele. Locuitorii îi imploră pe zei și aceștia hotărăsc să creeze un uriaș, în stare să-1 înfrunte pe Ghilgameș. Acest semisălbatic, care primește numele de Enkidu, trăiește în pace cu fiarele; toți se adapă la același izvor. Ghilgameș află de existența lui, la început în vis și apoi din spusele unui vânător care îl zărise. El trimite o curtezană care să-1 seducă prin farmecele sale și să-1 aducă la Uruk. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceasta, moare ultimul faraon al lungii și glorioasei Dinastii a XVIIÎ-a. 52 fn principiu, căci el i-a păstrat pe Ra, Ma'at și Harakhti. 53 "Când tu te culci. Pământul este în întuneric, asemeni Morții." fn timpul nopții, fiarele sălbatice și șerpii mișună și atunci "lumea se cufundă în tăcere". Akhenaton evocă, în detalii de o surprinzătoare prospețime, miracolul zeilor, beatitudinea arborilor, florilor, păsărilor și peștilor. 54 "Tu ai creat Pământul. Când erai singur!" "Tu ai făcut cerul atât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
săgeți, e îmbrăcat în piei de animale și bântuie prin munți, domeniul său preferat. E asociat cu numeroase făpturi demonice. Literatura postvedică accentuează și mai mult caracterul malefic al zeului. Rudra locuiește în păduri și jungle; el e numit "Domnul fiarelor sălbatice" (Sat. Br., XII, 7,3,20) și îi ocrotește pe cei ce stau departe de societatea ariană, în timp ce zeii locuiesc la răsărit, Rudra sălășluiește la nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cunoșteau anotimpurile, nici domesticirea animalelor, nici agricultura; Prometeu i-a învățat 16 Numele său nu figurează în Homer. 17 Ceea ce anula binefacerile împărțelii; căci, obligați să devoreze carne crudă și în imposibilitate de a jertfi zeilor, oamenii reintrau în rândul fiarelor sălbatice. 18 în zadar își învățase Prometeu fratele să nu accepte nimic de la Zeus. Nătărăul de Epimeteu o primește pe Pandora și se căsătorește cu dânsa. La puțin timp după asta, ea deschide misterioasa cutie și toate relele se răspândesc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Doamnă a Munților și Stăpână a Sălbăticiunilor din preistoria mediteraneană a asimilat foarte devreme atributele și prestigiile Zeițelor Mame, dar fără a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice și mai specifice: patroană atât a vânătorilor cât și a fiarelor sălbatice, și a tinerelor fete. După Homer, profilul ei începe să se precizeze: Artemis guvernează sacralitatea vieții sălbatice care cunoaște fertilitatea și maternitatea, dar nu și dragostea și căsătoria. Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răspunde ceva?" (40: 2). În zadar încearcă Iov să se refugieze în tăcere: Am fost ușuratic, ce răspuns să-ți mai dau? Voi pune mâna pe gura mea" (40: 4). Într-un al doilea cuvânt, Iahve îi descrie pe larg fiara Behemot și monstrul Leviathan. Răspunzându-i, Iov arată că a înțeles sensul secret al lecției lui Iahve: însăși existența Universului este un miracol, modul de a fi al Creatorului desfide înțelegerea, țelul actelor sale rămâne de nepătruns. "Știu că poți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dacă poetul își prefigura destinul sau poemele acestea sunt doar expresia presiunii din perioada de după război, dar ele vorbesc despre un univers claustrant, lipsit de dumnezeire, de ideal, despre încătușare și decădere (Flautul descântat, Ogor pustiu, S-a culcat o fiară, Un plop uscat). Nu lipsește nici poemul de tip pamflet, cu bine cunoscutele mărci ale grotescului ("Și Dumneata a cărui gură pute/ Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci/ Hrănești cu vorbele stătute?", Și Dumneata?). În cazul lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului omului care pare a se scufunda în mizeria cotidiană și care trăiește neliniștea din preajma unor posibile schimbări. Celălalt îi aparține lui T. Neneev și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm care nu sugera doar monotonia unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers este scrâșnet de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea de ritm conturează o lume a torturii continue. Durerea, boala sunt părți componente ale existenței zilnice. Spațiul citadin devine unul infernal în care omul este condamnat să-și ispășească o pedeapsă neștiută. Repetiția obsedantă a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul de hârtie al cărții, dar totodată îl transgresează. Se aglomerează aici tot arsenalul deznădejdii (otrava, liniștea, ștreangul, somnul, hipnoza, bocetul) și aceasta nu este prezentată doar ca o stare în capcana căreia omul se lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește și la nivel olfactiv spațiul intim, camera se apropie, ca la Bacovia, de simbolul cimitirului, al sicriului: "Camerele albe (...)/ se cârpeau cu mătrăguni pe-alocuri,/ miroseau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]