6,379 matches
-
domnea peste „plasele de prins vise“, chakre și fuste cu franjuri îmi stârnea imaginația. Mai ales pentru că puteai să tot adaugi reiki, cristale, guarana etc.; lista, atâta timp cât rămânea „spirituală“, putea continua la nesfârșit. Coincidențele și orice lucru straniu îmi dădeau fiori - orice îmi făcea viața mai interesantă de fapt. Am învățat să ghicesc în cărți de tarot și nu mă descurcam prea rău; îmi plăcea să cred că e pentru că aveam capacități paranormale, dar, de fapt, citisem cartea cu instrucțiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putut să jur că era. Mi se tot întâmplă asta, adică, tot pierd lucruri... Și eu pățeam la fel. De atâtea ori eram sigură că am diverse lucruri în geantă, apoi descopeream că nu le am. Am simțit un alt fior de conexiune cu acest Mitch. —Pot să găsesc numărul, a zis. Trebuie să fie undeva pe-acasă. Ce-ar fi să ți-l dau săptămâna viitoare? Aș putea să-ți dau numărul meu de telefon? Ai putea să mă suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar asta numai pentru că n-a pus niciodată câinii pe ei. N-ar mai fi zis-o așa de repede atunci. Și cum rămâne cu faptul că Leisl pomenise un nepoțel blond cu pălărie? N-avea toată lumea unul. Cu un fior de neliniște, am început să-mi fac griji pentru JJ. Dacă Leisl îmi transmisese un avertisment? Dacă se întâmpla ceva cu JJ? Teama mi-a tot dat târcoale, până când n-am mai avut de ales și am sunat să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
soț al lui Buni Maguire. Cum îl chema? Nu mi-l aminteam pentru că... —...nu l-ai cunoscut niciodată. A murit la scurt timp după ce te-ai născut, zice. Mi s-a făcut pielea de găină și m-a trecut un fior pe șira spinării. —Așa e. Oh, Doamne. L-a întâlnit pe Aidan? Acolo? Adică, unde-or fi ei? Leisl era încruntată și își ținea degetele apăsate pe tâmple. — Îmi pare rău, Anna, intră altcineva pe fir, o femeie. Îl pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mi s-a încrețit pielea. Oh, Doamne. Leisl trebuie să fi fost cu adevărat pe calea cea bună. —Și eu nu l-am cunoscut niciodată? A murit când m-am născut eu? —Două luni mai târziu. M-a trecut un fior. Cu siguranță Leisl n-o nimerise doar din întâmplare. Dar dacă vorbea cu adevărat cu spiritele, de ce nu apăruse Aidan...? — Ce se întâmplă? a întrebat mama, circumspectă. Nimic. —Ce se întâmplă? (Mai tare de data asta.) —NI-mic. Capitolul 22tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte sunete. O zăpăceală haotică, dar, fără îndoială, sunetul unei voci. Am surprins un cuvânt care ar fi putut fi „bărbați“, apoi un „oooooooh“ care îți dădea fiori. Nu-mi venea să cred. Se întâmpla, se întâmpla cu adevărat, oare eram pregătită pentru asta? Îmi zvâcneau tâmplele, îmi transpiraseră palmele și îmi ardea pielea capului. Aidan mă contactase. Tot ce trebuia să fac era să ascult destul de atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aplecat deasupra biroului meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis: —Anna, avem în sfârșit o confirmare asupra datei pentru prezentarea Formulei 12 din partea celor de la Devereaux. A zâmbit încântat și, deodată, simțind că mă trece un fior pe șira spinării, am știut ce avea să se întâmple. Înainte chiar ca el să rostească propoziția, am știut ce avea să spună. —Miercurea viitoare. 6 octombrie. Ora 9 dimineața. Am simțit că mi se taie picioarele. Miercuri 6 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce-ți pasă? Trebuie că ai mai mulți bani decât Dumnezeu. Tessie: Nu era vorba doar de bani. Era... șo pauză melancolicăț... era puțină distracție. N-a mai fost nici o vărsare de sânge cum se cuvine de secole... reîmpărțirea Dublinului, fiorul războaielor asupra teritoriului... tânjeam după asta... Eu: Ați vrea să fiți mentorul meu? Tessie (studiindu-mă): Promiți puțin. Dacă ai fi împușcat câinii atunci când te-au mușcat, aș fi fost interesată s-o fac. Eu: Am fost cât pe-aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Spusese „un băiețel blond cu o pălărie“ și cu „inițiala J“; descrierea i se potrivea micului Jack tot atât de mult pe cât i se potrivea lui JJ. Poate că Aidan încercase - prin intermediul lui Leisl - să îmi spună despre el? Am simțit un fior pe șira spinării și deodată mi s-a făcut pielea găinii. Așadar Leisl primise cu adevărat mesaje de la Aidan? Nu știam. Și bănuiam că n-aveam să știu niciodată. Și oricum ce mai conta acum? —Ce-ai făcut cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puii sacri își luaseră zborul. Pentru romani, acesta era un semn sigur că zeii nu aveau să-l apere pe împărat. Vitellius își aminti, înspăimântat, cuvintele rostite de Ausper chiar acolo, în tavernă, cu puțin timp în urmă. Îl trecură fiorii. Ausper știa toate luminile și umbrele Destinului. — Coroana a căzut de pe capul lui Galba, iar puii sacri au zburat? — Da. Hector se ridică, deschise ușa și privi spre cer, apoi se întoarse în grabă și se așeză la masă. — Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se gândi recunoscător la cuvintele de iubire pe care Velunda i le șoptise de atâtea ori. În clipa aceea, îi văzu chipul oglindit în apa fântânii. Zâmbea. Înmărmurit, Valerius nu îndrăzni să se miște. Trupul îi fu străbătut de un fior. Velunda era acolo, lângă el. „Rămâi“, se gândi, continuând să privească chipul reflectat în apă. „Rămâi.“ Panglica albă cu care își legase părul căzuse, iar ea și-l prinsese cu o mână, să nu atingă apa. Duse un deget la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
conținea numele luptătorilor, arma cu care luptau și adversarul. Începu să strige numele, unul după altul. Gladiatorii se îngrămădiră în jurul lui, ca să-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți un fior rece pe șira spinării. Skorpius înainta fără să privească pe nimeni, cu părul de culoarea paiului strâns în coadă și chipul inexpresiv. Purta o tunică scurtă. Gladiatorii îi făcură loc să treacă, iar funcționarul se grăbi să-i dea echipamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pregătită pentru a ucide. Își dădu seama că Flamma era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul îi ardea. Urletele mulțimii îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din zori, răspunse Marcus. Așa cum face întotdeauna înainte de luptă, a stat toată noaptea în picioare, în cămăruța lui, cu fața la perete. Nu știu ce rugăciuni spune el în timpul veghii. Dinspre arenă veni o pală de aer rece, umed. Valerius fu străbătut de un fior. — Mă întreb ce l-a apucat pe împărat de te-a pus să lupți cu Skorpius. — Un vis... A avut un vis, răspunse Valerius aranjându-și ocrea pe picior. I se păru că simte mireasma de verbină și lavandă a Velundei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi povesteam mamei despre un grup de colegi care au trecut prin gardul școlii în stradă „pe unde trec adolescenții” să-și cumpere ceva de la bufetul din apropiere, iar ea mi-a replicat „Și tu ești, deja, adolescent!” Ca un fior, realitatea m-a învăluit și m-a aruncat brusc prin poarta prin care îmi era frică să trec. Tot ceea ce auzisem despre ei, eu am asociat cu ceva rău, ieșit din tiparul siguranței. Îmi sunau în ureche toate relele de la
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o aprecieze cum se cuvenea... La început, privea fix, se uita la tot ce era în jurul său, simțind nevoia feroce de a lua totul și de a-l imprima înlăuntrul său, fiecare detaliu, fiecare tușă. Privea până era cuprins de fiori, până se întâlnea cu ceva de necrezut, aflat chiar acolo, în fața ochilor săi, care îl ținea prizonier. Închidea ochii să verifice dacă într-adevăr pătrunsese înlăuntrul său, așa cum spera - ca să vadă dacă peisajul din fața sa putea fi evocat oricând dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lapte de bivoliță din bidon, unde îl pusese lăptarul. „Căsătoria e în lucru.“ În timp ce aștepta un răspuns, se plimba în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul său plac, lăsând apoi mâna să-i cadă înapoi în poală. Noaptea se scurgea mai departe. Sub el, totul era tăcut. Și totuși Sampath stătea și privea. La un moment dat, simțise un fior de groază străbătându-i inima, dar nu-i căutase sursa, nu se gândea dinainte la ceea ce avea să se întâmple în ziua următoare, iar fiorul dispăru la fel de repede cum apăruse. Orele se scurgeau una după alta. Trecu de miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
totul era tăcut. Și totuși Sampath stătea și privea. La un moment dat, simțise un fior de groază străbătându-i inima, dar nu-i căutase sursa, nu se gândea dinainte la ceea ce avea să se întâmple în ziua următoare, iar fiorul dispăru la fel de repede cum apăruse. Orele se scurgeau una după alta. Trecu de miezul nopții. Era luni, ultima zi de aprilie, și în livadă totul era liniștit. Familia dormea și maimuțele stăteau tăcute în arborele de guava. Erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe o lumină, E pentru că acum e prima oară Când inima mi-e caldă și senină. Și dacă stelele în strălucirea lor Mă-ndeamnă ca privirea să le-o dăruiesc, E pentru că au învățat cuvântul dor Iar prin sclipirea lor fiorul îl cunosc. Și dacă luna blândă cu al ei mister Trimite surâzând o mângâiere, E pentru că în dărnicie, nor și cer, Încununează iubirea lumii în tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește, E pentru că
Şi dacă…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
să te întrebi dacă ești tu cel adevărat tot timpul, care face ca viața să-ți pară o șmecherie, un act, o glumă. Mă simt, mă simt mort. E un tip care stă pe lângă mine și din cauza căruia mă trec fiori. Și el e scriitor... Nu pot să dorm singur - asta-i clar. Am nevoie de contactul uman. Curând va trebui să-mi cumpăr așa ceva. Mă trezesc în zori și nu mai e nimic. Dar când mă trezesc noaptea, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria ei ființă - dar, când o atingi, te trec fiori de silă. Ah! Să nu o lași să mă atingă! Ține-o cât mai departe... Așa că am încuiat costumul la loc, înapoi în celulă, alături de ceilalți complici la crimă, bine închis peste noapte, departe de mine. * Dar lipsește ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de un fior. — Ce-ți mai face ștrumeleagu’? Se uită în jos. Încă verde, spuse cu vocea lui pițigăiată, imaterială, de grăsan. — Mai ai chestia aia pe care ai luat-o în Bali? Ce era? Sculament? — Sculament? făcu el. Sculament? Nu, amice. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum vrei să ți-o fac? Gol cum eram, aveam încă în poală portmoneul de forma unui prezervativ. Lăsasem deja patruzeci de parai la ușă. Cât costă luatul la labă? Ei, hai, tu cât socoți? Am spus, străbătut de un fior: — Cincizeci de broaște. — Ascultă-mă, îmi spuse She-She. De ce nu te îmbraci imediat, să te duci pe Seventh Avenue sau pe Forty-Second Street? Dacă tot vrei să cheltui cincizeci de dolari poate te ajută alea de acolo. Cincizeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]