4,726 matches
-
cinstit vorbind, nici nu avea argumente pentru a lua apărarea cărții. Dat fiind că se pripise și Îi spusese Emmei despre articol, nu Își putea retrage promisiunea de a-l scrie; de aceea amâna compunerea lui, dar continua să se frământe. Amintirile lui Felix Moscheles despre Du Maurier, intitulate În Boemia cu Du Maurier și publicate la puțin timp după decesul artistului, conțineau subiecte numeroase de meditație. Auzise despre Moscheles, deși nu Îl Întâlnise niciodată: era un artist de succes moderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pe trotuar profit de o mică mulțime și vreau să fug, însă imediat (mă lovește) se face negru. In mașină sunt legată de portiere. Mă apucă îndată cu năbădăi. Ia prostiile astea de pe mâna mea. Nu prea cred. Pauză. Mă frământ. Promit să nu mă port aiurea. Sigur?! Sigur. Fie. Suntem în câmp. Cred că au trecut vreo două ore de când am coborât din tren. Și mai cred că ne îndreptăm spre munți. Îmi adun picioarele la piept îmbrățișându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dădea un farmec deosebit. Bună. Aștepți pe cineva? Nu. Nu te deranjează să stau cu tine, nu? întreb și mă așez. Nu prea sunt compania ideală astă seară. Nu te cred. Și deci? Simți nevoia să împărtășești cuiva ce te frământă? Se vede chiar așa de tare? Nu chiar. Nu prea am chef să vorbesc, nu mi-o lua în nume de rău. Cum vrei tu. Vine chelnerul și întreabă: Mai doriți ceva? Eu nu, spune. Poate domnișoara, în contul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să se îmbrace mireasă. Albă din ochi până-n picioare. Dar cine s-o ia? Lua-o-ar dracul. În alte zile se abătea pe la Deci. Surorile astea cică erau italience, Decilagata. Cea mică și grasă era sora mai mare, Adalgiza. Frământa cîte-un cuptor de plăcinte și nu mai era bună de nimic. Avea glas frumos. Venea lângă ea și sora mai mică, lunganca. Asta era mereu însuflețită, amazoancă, și îl cicălea să povestească despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și ducă la îndeplinire dulcea promisiune, măciuca flexibilă, cu mâner cauciucat, a IF-ului, expediindu- l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat de mine. Deocamdată nu avem decât trei membrii. Patru, dacă te decizi să ni te alături. Ne întâlnim o dată pe săptămână pentru sprijin moral. Intrigată, Alison își frământa mintea trecând în revistă diversele posibilități. —Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget ca să traseze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm firesc. Așa că de-acum mâinile își aminteau, ca și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final, iar ea deloc. Atrofia tuturor organelor prin nefolosire. Dar neputințele lor nu erau importante pentru nici unul din ei. Reușita era cea care îi preocupa și-i satisfăcea. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze, pulsația vie a cărnii în carne prinse lent putere, crescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca explicație în povestea lui Sindbad marinarul din O mie și una de nopți. în miturile din America de Nord Marea Țestoasă poartă în spinare Pământul. La indienii cheyenne Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care îl frământă Marele Spirit. Când povara devine prea grea, Țestoasa se mișcă și se întinde, provocând cutremure pe pământ. Vers din poemul lui T.S. Eliot The Four Quartets. în religia hindusă lingam este simbolul zeului Shiva, iar yoni cel al zeiței Shakti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
par că lasă-n urmă o voce suspinînd? Durere!... și-i profundă când România plânge Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormânt; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge În valea și Carpatul ce-i-romînesc pământ. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frământă Și spre un țărm sau stâncă se-mping a se opri: Așa durerea sparge o țară și s-avîntă Colo spre mănăstire la Putna a lovi. De printre munți, câmpie, din unghiuri depărtate, Din târguri, municipii, cotune, un popor De-același
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!.. Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul puternic după ea. Cîntarea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. {EminescuOpIV 112} Acel rege - o lume-n mîna-i -, schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire - Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de secoli cu vieți, gândiri o mie, Adormite și bătrăne s-adîncesc în vecinicie Și în urmă din isvoare timpi răcori și clari răsar. Dar pe-arcade negre nalte, ce molatec se-nmormăntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc și se frământă, Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc; Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite Și isbind cu repejune arcurile neclintite Gem, picioarele le scaldă la stâncosul lor monarc. {EminescuOpIV 134} Peste pod cu mii de coifuri trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De vânturi s-alungă prin nouri și-și strică Aripa de stînce, se clatin-în văi. Sub el vijelia cea neagră, turbată, Cu caii de fulger cutreer-nebuni Și bate în vânturi, pe nori răsturnată, Ea stîncile-ndoaie și grindină fată, Amestecă lumea, frământă furtuni. De-asupra-i pe bolta albastră, senină, Cald soare lucește și îmblă cu drag. Pe-a muntelui streșnă de stânci în ruină, Pe-o stea prăvălită, cu cartea în mână, Adânc se gândește puternicul mag. "Părinte - el zice - și-adînc i se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blonde de stele guverne-îndărătnici Vai! nu făcuse șosea cum se cade pe câmpii albaștri Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămîe ciubotele-n glodul de nouri. Hei ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneasca Și pe-un vânt l-apucă de cap, făcîndu-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grămadă stau una pe alta. Un munte e poartă și streșini păduri Și scările-s dealuri... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor chaos, O stea nu lucește pe bolta cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă ‚nneacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu de geaba m-am scoborât din stele Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele? Voiu să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători, {EminescuOpIV 463} Voiu să le-ngînn viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaiă-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fratelui dumneavoastră e peste trei luni. Pentru moment, Întoarceți-vă În Anglia, duceți-vă În Antarctica. Dacă rămîneți aici, ați putea provoca un nou deces - de data asta, al dumneavoastră. M-am așezat În fotoliul de piele al lui Frank, frămîntînd cu degetele pielea moale. Am dat din cap spre Cabrera În semn de acceptare, dar Îmi rămăsese gîndul la fîșia de piele netăbăcită, mult mai dură, care-mi drenase sîngele din creier. Paula rămase pe lîngă mine, cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum ar fi ferchezuit o pereche de ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care mă aștepta lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
își spunea stând încovoiat peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai des i se întâmpla la sfârșitul zilei de lucru, când tot ce i se părea prietenos amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea doar câte un șofer de camionetă, iar garajul era închis. Nu era nici dimineață, nici noapte, ci doar lâncezirea istovitoare a timpului scurt dintre asfințit și căderea nopții. Atunci demonii lumii treceau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]