KorAP: Find »[drukola/base=furie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...356 >

8,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

farfurii și o farfurioară săriră de pe grătarul cu vase spălate și se sparseră de podea. — S-o fut în cur de curvă! exclamă Wilt, incluzându-le aici pe Eva, Judy și Sally Pringsheim, prinse laolaltă în spațiul de manifestare a furiei sale. Apoi bărbatul se așeză la masă și se uită din nou la bilet. „Plec ca să mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
lacrima. — Oricine-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie nebun, zise sergentul. — Sau un afurisit de geniu, completă cu amărăciune Flint. Iisuse, ce mai caz! oftă el și-și stinse țigara, îndesând mucul cu furie în scrumieră. — Ce propuneți să fac? întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu. Tu du-te la Tehnic și convinge-l pe șeful de-acolo să-ți spună ce crede el cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
lesbiană. Greața imensă care o cuprinse când pricepu ce însemna papiloterapia o lovi ca un val. Se clătină pe picioare, se rezemă de o margine a bărcii și se așeză pe un dulăpaș. Apoi, încet-încet, dezgustul ei se transformă în furie și într-o ură rece împotriva soților Pringsheim. O să se răzbune pe ei cu vârf și îndesat. O să-i facă să le pară rău și că au cunoscut-o. Se ridică, deschise dulăpașul pe care stătea, scoase din el vestele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
de la CNAA de vineri, care - din câte se părea - urma să coincidă cu înălțarea din mormânt a răposatei doamne Wilt, provocase ceva similar cu panica. Consiliul de conducere se întâlnea într-o ședință aproape neîntreruptă, iar circularele circulau cu atâta furie, încât era imposibil să termini de citit una, că imediat te trezeai cu alta. N-am putea amâna vizita? întrebă dr. Cox. Nu pot să stau cu ei în birou și să discut despre bibliografii în timp ce dincolo de fereastra mea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
altor oameni și aplicate la el și la Eva, toate astea dispăruseră. închis în celula lui, Wilt era liber să existe. Și, orice s-ar întâmpla, nu va mai ceda niciodată în fața cântecului de sirenă al modestiei. După disprețul și furia arătate fără reținere de inspectorul Flint, după cruzimea și oprobriul îngrămădite peste capul lui vreme de o săptămână, cine mai avea nevoie de aprobarea celorlalți? Puteau să-și vâre părerile pe gât. Wilt își va urma traseul său independent și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

să le faci orice, uită. Cum le dai puțină plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig și puțin soare și gata, au uitat. C-așa e omul... Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
O întâlnise cândva pe stradă, ce faci Irina, parcă așa te cheamă, chiar așa dom’ profesor, nu bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga, încă una, fierbând de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
de câteva ori, mereu apărea o noutate la dosar și iar mă dădeau afară. Eram în sfârșit aproape de absolvire când, din nou... După ratarea mariajului doi, chiar nu mă mai redresam. Un moment de pierdere când, dintr-odată, am dirijat furia în afară, spre cei care mă tot pândeau și mă alungau spre margine. A fost o imprudență textul pe care l-am difuzat. Risc prea mare. Puteam să dispar, cu totul. Atunci, în momentul dinaintea căderii, mi s-a întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Dosarul mi-era soț. Voiam să revin, însă. N-am izbutit. Și iarăși m-am crezut rebelă și iarăși am explodat. Și iar mi-au arătat ce urmează. Atunci și-a oferit serviciile tovarășul Orest Popescu. Am acceptat. Cu o furie morbidă, de a mă răzbuna pe mine însămi. Orașul murise, doar foșnetul arborelui peste terasă amintea că sunt martori și înlocuitori peste tot, degeaba te-ai ascunde, tovarășii tovarășului Orest penetrau peste tot, firele nevăzute ajunseseră deja și aici, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
O fi deprinzând, printre atâția exemplari membri ai Organizației-model, eficiența mută. Doar mimică și cod? N-ar fi decât desăvârșirea, de fapt, a premisei de caracter, revelată încă în urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea, lipsa de umor? Furia contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare și să se descurce? Ura contra frumuseții la care râvnea și a inteligenței care îl umilea și a bunătății, în care nu credea? Să fie ASOCIAȚIA Model chiar ocazia ideală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
anul 1000. Apocalipsa. Hitler. Crepusculul lumii, sfârșitul? Pentru prostime. Omul n-are putința să dateze sfârșitul lumii. Asta și Biserica recunoaște, dacă susține taina divinității. Iar politica... păi, să recapitulăm. Când îl numea Tirbușon, adică mereu, tov Măndiță roșea de furie. Tocmai el, tov Titi, care n-ar fi pus o picătură de alcool pe bătrânul lui ulcer, tocmai el să suporte asemenea... Pot să repet, dulcissime. Pentru dumneata, Tirbușon, repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să pună piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Cinci mii de fotografii, domnule Vancea! O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică-sa și cu pisicile. Ședința de partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nu mai audă, va ceda, va da totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da, da, nu-și va mai stăpâni furia contra vârcolacului care a fugit cu handicapata în legendă, în basm, îi va da pe față toate tertipurile, toate, toate. Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a întors-o ea, brusc agitată, înfoindu-se de furie. Sunt Flora! — Bine, Flora, a continuat Tom, cred că ai greșit adresa. Să știi că pot să pun să te aresteze. Cum te cheamă? — Tom, i-a spus Tom. — Sigur. Tom Wood. Știu totul despre tine. La mijlocul drumului vieții, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Când s-a încheiat convorbirea, pe jumătate îmi venea să mă urc în primul tren de Bronxville și s-o sugrum pe Edith cu mâinile mele. Cealaltă jumătate ar fi scuipat. Dar trebuia să-i recunosc ce era al ei. Furia îi fusese atât de violentă, atât de usturătoare prin acuzațiile și disprețul ei, încât m-a ajutat să iau o decizie. În viața vieților mele nu mai fac așa ceva. În veci, indiferent de situație. Divorțul ne-a dezlegat în fața legii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
coșmar care a ieșit din adâncimile necunoscutului, se dădea drept comisionar U.P.S. și avea un trup musculos, cu un tonus bun, și o expresie mânioasă în ochi. Nu, cuvântul „mânie“ nu exprimă exact ce am văzut pe chipul acela. „Furie“ ar fi mai aproape, sau poate „turbare“, ori chiar „demență criminală“. Indiferent ce-ar fi fost, când a intrat ca un uragan în restaurant și l-a întrebat pe Dimitrios cu voce tunătoare și belicoasă dacă Nathan era acolo, Nathan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
lacrimi. Nu te speria, scumpo, i-am spus. N-ai făcut nimic rău. Dar făcuse. Conform regulilor ei, făcuse și, după expresia de pe chipul ei mic și chinuit, părea să fi comis un păcat de neiertat. Într-un acces de furie pe ea însăși, a început să se bată peste tâmplă cu podul palmei stângi, un număr de pantomimă dezlănțuită, care arăta cât se considera de proastă. A făcut-o de trei ori, de patru, de cinci ori, dar chiar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-o de trei ori, de patru, de cinci ori, dar chiar când mă pregăteam să o apuc de braț ca să o opresc, și-a repezit mâna stângă cu un deget întins spre fața mea, încercând să mă împungă. Era pradă furiei. Cu ochii în flăcările scârbei și disprețului de sine, a început să se bată cu mâna stângă peste dreapta, parcă mustrând mâna pentru tupeul pe care îl avusese de a ridica degetul acela. Apoi a încetat cu pălmuitul și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]