16,377 matches
-
panglică roz și cu pliurile ceva mai late. Eminescu își mai cumpără un frac și o pereche de pantofi de vară. La ora fixată, Mihai, jucând rolul unul donjuan, apăru cu trăsura la fereastra Veronicăi, bătu de câteva ori în geam și femeia, cu chipul ei angelic, îi făcu semn că va coborî. Era fericită, atât de fericită, că uitase pe ce parte a ușii era clanța, plutea parcă pe nori de vis... Își imagina cum va dansa ea cu Eminescu
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
la gară... „Voi veni la un ceas după tânguirea clopotelor de utrenie în sfânta zi de duminică să-mi iau la revedere de la tine și să te conduc la gară!” - fuseseră ultimele lui cuvinte la despărțire. Își aruncă ochii pe geam, strada era plină de trăsuri care treceau în ropotele copitelor cailor în sus și-n jos. Una din trăsuri își încetini mersul și zări figura poetului în ea. Opri în dreptul porții și Mihai coborî, i se păru supărat și mohorât
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
sărută, o mai strânse pentru ultima dată-n brațe, coborî și rămase singur pe peron. Trenul se puse ușor în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
vieții lui, avusese colegi, prieteni, amintiri, aici avusese cei mai vestiți profesori ai timpului, aici descifrase alfabetul filozofiei, aici văzuse cele mai frumoase spectacole de teatru, aici înmugurise iubirea lui pentru Veronica... Trenul se puse în mișcare... Eminescu trecu la geam, privea în depărtări panorama Vienei și un sentiment nostalgic de tristețe și de regret puse stăpânire pe el; orașul rămânea în urmă și liniile orizontului fugeau prin lumina orbitoare a soarelui, ca liniile viaeții undeva în necunoscut... Pe fereastra trenului
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
dreptate, îi făcuse atâtea necazuri, plecase de la Cernăuți de la școală, fugise de-acasă cu trupele de actori prin țară și-l adunase de pe drumuri, cheltuia cu nemiluita, acum venise fără nici un rezultat... Pe mătușe-sa o găsi dormind, îi bătu în geam și-o rugă să-i deschidă. De fiecare dată când venea la ea la Botoșani, Mihai era onorat cu odaia ei cea bună ce dădea cu fereastra într-o grădină cu vișini. Era tare bucuroasă că unul din nepoții ei
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
albanezi, țigani și alte rase.... Oricum am făcut poze să vedeți, din zona 2. Numai spun că în metrouri am văzut persoane „care beau sau mănâncă ceva”. O bere, un suc, o cafea și apoi lasă pe jos, pe marginea geamului, sau pe banchetă: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonald's, ziare... Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Așa că la capitolul curățenie toate zonele stau foarte prost. Și culmea... mă întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganți, gălăgioși
JURNAL LONDONEZ (1) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348104_a_349433]
-
este rece și gol... În inima-mi arde o rană amară... Privesc printre lacrimi la poza din hol... Iar vântul se zbate ușor, printre ramuri... Tresar, mi se pare c-aud vocea ta... E ploaia ce bate cu lacrimi în geamuri... Sunt lacrimi ce nu pot ajunge la inima ta... Surâsul tău mi-apare în fiecare vis... Și-mi luminează somnul în fiecare noapte... Iar chipul tău de înger e-un colț de paradis... De-as știi c-o să-l privesc
DORUL (RECITA DL. GEORGE SERBAN) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348115_a_349444]
-
treacăt umbra. Noapte în pustiu- pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași-
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid în ruină- pe cărare pustie umbre de copaci. Apus de soare- pe urmele razelor bătăi de aripi. Referință Bibliografică: Haiku, Djamal Mahmoud
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
liberă dată în intersecții de polițiștice poartăcostume maro și mănuși albe. Cu cât lași în urmă plaja, cu atât verdele devine mai crud și gospodăriile sunt parcă mai orânduite, mai curate. Asta nu înseamnă că nu am întâlnit case fără geamuri și uși, doar cu saltelele pe podeaua de pământ. Sunanda și Lasantha ne sunt ghizi de nădejde, cunosc drumul și ne anunță din timp, ba că pe partea dreaptă vom vedea o mică fabrică ce pregătește scândură de palmier, lemn
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
vorbesc de-a mea dorință arzătoare. Aș vrea să-l pun la masă mea și să-l hrănesc cu-n colț de pâine, chiar de-s sărac și viața-i grea trăiesc cum pot ,ca un biet câine. Privesc la geamuri cum se-aprind steluțe-n brazi, fermecătoare, și în lumina lor cuprind mantaua nopții sclipitoare. Dar sunt în zdrențe îmbrăcat și când colind la orice casă, de toți atunci eu sunt spurcat prin noaptea rece ce se lasă. Ce pot
DUREREA DESTINULUI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347581_a_348910]
-
pentru a coborî cineva. La acea oră, nimeni nu urca. Se simțea miros de băutură ieftină, puturoasă, de la navetiștii ce se întorceau acasă. Nu-mi plăcea și eram nerăbdătoare să ajungem. După ce inspectam întregul autobuz, mă întorceam cu fața spre geam și reluam vizionarea spectacolului. Totul era verde, viața exploda. Gândurile mele străbăteau locuri fascinante. Imaginația mă însoțea oriunde. Îmi făceam tot felul de închipuiri și-mi puneam întrebări încercând să înțeleg diverse fenomene. Erau mici teorii ale unui copil mirat
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
toată dragostea. Decâte ori te-aștept tăcut privind adânc în depărtare, eu mi-amintesc că te-am văzut cum cade soarele în mare. Și mi-amintesc cum te-atingeam când ochii tăi străpunși în mine, mă luminau ca luna-n geam să mă iubesc adânc cu tine. Mereu aștepți să spun cuvântul să fiu eu primul care-ți spun, să curgă-n tine cum e vântul nebun în fuga lui pe drum. Și când auzi cuvântul magic tu mă iubești încătușat
IUBIREA CARE NU SE UITA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347595_a_348924]
-
într-o manieră stilizată, de esență romantică, lesne descifrabilă și în poezie: „Pe socluri mari și verzi dorm lei regești Și prin alei se plimbă triști păunii Cadâne moi cu lungi și grele funii Târăsc prin ierburi leneșe calești. La geamuri vergi albastre străjuiesc Și prin odăi, din amfore rotunde Un fum verzui desbracă și ascunde Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.” Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un punct de cristalizare și, deopotrivă, ca o
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Antologie > DE SĂRBĂTORI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulceața mierii urcă vâscoasă în miezul cuvintelor spuse, literele înmuguresc. Moș Crăciun împarte daruri copiilor gerul gofrează flori de gheață pe geam, casele mici de periferie se-ngroapă în omăt. În depărtare păduri de lumini pe deal, cu risipa ceții se-mbracă-n argint, umbrele se îneacă în ape. Pâinea și vinul se înmulțesc, băutorii sparg pahare-n cârciumi. Dulceața mierii, vâscul
DE SĂRBĂTORI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347610_a_348939]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NECOPT Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Necopt P ONE Prin geamul mat al ochiului indiferent, Străbate raza - foc violet, priviți încătușații, Pat și Patachon, cum cresc în propria întâmpinare, Test, dar perpendiculare par aceste destine După multele lupte intestine, Ah, strigă nebunul, ah, mi-l dați pe Jochann și Sebastian Bach
NECOPT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347644_a_348973]
-
bine, se înfofoli în sumanul lui cel mare și gri, îndesă bine căciula pe cap, își sărută odorul pe căpușorul lui bălai, cu parfum ademenitor de copil, deschise ușa și plecă. Măriuca îi făcu semn cu mânuța ei firavă, prin geam, văzându-l cum pleacă prin nămeți spre pădure. Era trudă mare să răzbați prin nămeți cât gardul, în care te împotmoleai la fiecare pas, o aventură anevoioasă, peste puterile chiar și a unui om trăit pe munte. Când se văzu
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
misterioase, acoperind totul deopotrivă, potecile, copacii și pădurile. Să ningă astfel trei zile neîntrerupt, până să se așeze peste tot grămezi de zăpadă moale ca puful, pernuțe numai bune pentru mult așteptata bătaie cu zăpadă. Casele să fie înzăpezite până la geamuri, iar din garduri să se mai vadă doar parii. Nicăieri să nu se mai zărească nici urmă de cărări! Nimeni să nu cuteze să părăsească focul sobei din vatră; doar niște copiii să-și pună căciulile pe cap și să
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
sau spre gardurile de uluci unde, când și când, să răsară iepuri și veverițe. Joaca să-i încălzească și să-i potolescă doar când noaptea va veni, târziu. Apoi, spășiți, să-și ia săniile de sfoară și să apară pe la geamuri cerșind intrarea în casă. Acolo, sub geamuri, să ticluiască, chicotind, năstrușnice urături. Să li se dea voie să intre în casă, să se așeze cuminți pe laviță, în rând, băieți și fete, iepuri și veverițe, cu fețele înroșite de joacă
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
și când, să răsară iepuri și veverițe. Joaca să-i încălzească și să-i potolescă doar când noaptea va veni, târziu. Apoi, spășiți, să-și ia săniile de sfoară și să apară pe la geamuri cerșind intrarea în casă. Acolo, sub geamuri, să ticluiască, chicotind, năstrușnice urături. Să li se dea voie să intre în casă, să se așeze cuminți pe laviță, în rând, băieți și fete, iepuri și veverițe, cu fețele înroșite de joacă, încălzindu-și piciorușele la focul zdravăn de
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NINGE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge, ninge ... Ninge în rafale, E-o ninsoare orbitoare, Iar pădurea-i adormită, De omături troienită. Prin geamul meu, Deschis spre cer, Timid s-a strecurat Un fulg stingher ... E-o floare de zăpadă, Albă, pură, diafană, Ce mi s-a oprit pe geană Și-n lacrimă s-a transformat ... Referință Bibliografică: Ninge / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN
NINGE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347722_a_349051]
-
toată dragostea. Decâte ori te-aștept tăcut privind adânc în depărtare, eu mi-amintesc că te-am văzut cum cade soarele în mare. Și mi-amintesc cum te-atingeam când ochii tăi străpunși în mine, mă luminau ca luna-n geam să mă iubesc adânc cu tine. Mereu aștepți să spun cuvântul să fiu eu primul care-ți spun, să curgă-n tine cum e vântul nebun în fuga lui pe drum. Și când auzi cuvântul magic tu mă iubești încătușat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
vorbesc de-a mea dorință arzătoare. Aș vrea să-l pun la masă mea și să-l hrănesc cu-n colț de pâine, chiar de-s sărac și viața-i grea trăiesc cum pot ,ca un biet câine. Privesc la geamuri cum se-aprind steluțe-n brazi, fermecătoare, și în lumina lor cuprind mantaua nopții sclipitoare. Dar sunt în zdrențe îmbrăcat și când colind la orice casă, de toți atunci eu sunt spurcat prin noaptea rece ce se lasă. Ce pot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
șoaptă vreau să îi vorbescde-a mea dorință arzătoare.Aș vrea să-l pun la masă meași să-l hrănesc cu-n colț de pâine,chiar de-s sărac și viața-i greatrăiesc cum pot ,ca un biet câine.Privesc la geamuri cum se-aprindsteluțe-n brazi, fermecătoare,și în lumina lor cuprindmantaua nopții sclipitoare.Dar sunt în zdrențe îmbrăcatși când colind la orice casă,de toți atunci eu sunt spurcatprin noaptea rece ce se lasă.Ce pot să fac, așa sunt eucăci m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]