56,083 matches
-
Dumnezeu nu se poate scrie nimic, tresari de uimire constatînd că totuși s-a scris atît de mult. Dacă lăsăm la o parte tonul cinic al unei spontane reacții de respingere, singura explicație pe care o avem în privința faptului că genul acesta de filozofare are un public fidel e una psihologică: discursul speculativ supraviețuiește fiindcă are efect. Sunt oameni care îi simt nevoia și îl degustă la propriu. Ei bine, în ce constă efectul discursului speculativ? În faptul că întreține o
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
al lui Marin Sorescu aș zice că e singur printre oamenii de teatru. Dacă dramaturgul, regizorul, actorul și scenograful sunt cei care creează teatru, pe critic acela care îl creează este însuși teatrul. Fără să existe teatrul existența criticului de gen e de neconceput. Or, existența teatrului înseamnă pentru mine cei din amintire, pururi vii și neuitați, și-mi îngădui să trascriu câteva nume de care am fost puternic marcat: Toma Caragiu, Vlad Mugur, George Constantin, Gina Patrichi, Leopoldina Bălănuță, Octavian
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
omul de radio, cu comentatorul de la RFI. Cu atât mai mult cu cât de curând Editura Cartea Românească și-a asumat meritoriu reeditarea singularului său roman, Cafeneaua Pas-Parol. Singular până acum, de vreme ce - chiar accidentală fiind, în biografia autorului - practicarea acestui gen nu e nici pe departe un insucces. Avându-și punctul de plecare în câteva urgențe existențiale, Cafeneaua... le respectă acestora și dreptul de cetate, și structura așa-zicând narativă. Terminat în 1982 -, dar publicat numai după zece ani regulamentari - romanul
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
zicem, Gheorghe Iova. Sau Mircea Nedelciu. Sau Gheorghe Crăciun. Sau Gheorghe Ene. Sau Ioan Lăcustă. Sau Sorin Preda. Sau George Cușnarencu. Sau Mircea Cărtărescu. Lista poate continua, desigur, dar cu aceleași rezultate mai degrabă discordante. Să aibă oare schimbarea de gen consecințe atât de puternice, de ordin aproape molecular? Să existe câte un ritm vital pentru fiecare dintre tipurile de scriitură pe care un autor le are la dispoziție? Ar însemna să intrăm cam mult în domeniul imponderabil al speculației. Adevărul
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Sorin Lavric Nu există înțelegere fără efort. Propoziția aceasta pare desprinsă dintr-o panoplie a banalităților inepte, genul de afirmație inutilă care nu doar că nu mai are nevoie de argumente, dar nici măcar nu mai trebuie pomenită. În realitate, gîndul de mai sus e departe de a fi comun. Dimpotrivă, majoritatea credem că putem înțelege un lucru doar
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
Vasile vreo trei, o altă divă interbelică Oci ciornîie și alte piese celebre din bel canto-ul rusesc, iar Loredana Groza aproape tot ce știe din repertoriul mai nou. În rest, se bea, se fumează, se dau replici politicoase în genul conversației de salon cu sofisme și virilisme de cabaret, se joacă tare, dar cu sifon, se mai aleargă pe acoperișuri, dar nu mult și au ralenti că nu rezistă bypass-ul și se lăcrămează după vremurile bune de odinioară anii
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
aibă probleme". Nu mai puțin poezia e un soi de mimetism ritualic al vieții și al morții, lipsit de patetism formal, fin ironic la prima vedere, însă în fapt intens participativ, esențializat printr-o disciplinare a emoției. Versurile sugerează un gen de cimitir al unor făpturi și voci iubite, acum greu perceptibile, stăpînit de un ritm "în care ne jucăm tot timpul / de-a moartea cuiva, și-acel cineva nu vrea să învie, și noi îl înviem", întrucît "așa ne place
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
era o celebritate a cercurilor literare studențești. Cuceritor neobosit, invitat de onoare la tot felul de festivaluri și concursuri, mereu în largul său, în orice clipă cu o replică plină de haz sau ambiguu sarcastică pe buze, Ioan Groșan era genul de vedetă care se saluta nonșalant cu toată lumea și se bucura de totala deferență - manifestată mereu printr-un exces de veselie și cordialitate, la unii, vag temătoare - a celor din jur. Se vedea de la o poștă că este o persoană
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
pregătesc parcă, fiecare din direcția proprie și cu azimutul bine calculat, pe aceasta din urmă. Dedicația, îndreptată, chiar din prima pagină a romanului, către David Lodge justifică onorant demersul, îi conferă - cuprinzător - o osatură teoretică și o corectă determinare de gen. Dar nu acoperă și nici nu disculpă în vreun fel evidentele scăderi ale textului. Inteligența reală a lui Bâgiu - care se strecoară în câteva pagini foarte bine concepute - nu poate, totuși, să reconstituie, din exterior & de una singură drumul natural
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
real, puțină asumare a riscurilor, puțină sfidare a malignului comportament esopic, puțină intuiție sociologică ar fi putut transforma Salata orientală... măcar într-un reușit roman al provinciei intelectuale. Succesul local al Derapajului lui Ion Manolescu pregătise - în trecere - terenul pentru genul acesta de texte goliardice dezinvolte. Înmulțirea imprevizibilă a universităților și explozia demografică din campusurile aferente - avem mai mulți studenți decât bacalaureați - putea oferi, sunt convins, modele savuroase pentru întocmirea, trucat savantă, a bestiarului anunțat. Rămân, totuși, din acesta, 80 de
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
exilului literar românesc (2003). Are, deci, dreptate coordonatorul să afirme: "Pentru prima oară, cred, reușim să reconstituim integral harta literelor române contemporane" (p. VIII). Integralitatea cuprinderii trebuie înțeleasă și în sens istoric, geografic, varietate a profesiunilor scrisului, a speciilor și genurilor literare, a instituțiilor -, adică în toate direcțiile. Iordan Datcu aduce aici, selectiv și mai concentrat, informațiile din cele trei volume ale sale din Dicționarul etnologilor români (1998-2001). Pentru publicațiile literare a fost cooptat Ion Hangiu, autor al unui Dicționar al
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
talent literar și, dacă scriu, pe semne că sunt scriitori. Până mai de curând, la noi, documentul era să biruie ficțiunea, măcar că ele se află în bună conviețuire, până la un amestec binevenit, ca să nu mai vorbim de faptul că separarea genurilor e o credință strămoșească. Și chiar critica în înțelesul consacrat al cuvântului n-are de ce să se simtă vexată, știind de unde vine repudierea... În plus, cei mai mulți mari scriitori prețuiesc "nobila dialectică a criticii". Între aceștia, și Nichita Stănescu care, nici
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
mai glorifică geniul autohton exprimat în acte de pionierat cultural. Ei își manifestă patriotismul - cel puțin acesta este mesajul univoc al intervențiilor - prin Ťdenunțareať gesturilor și intențiilor răuvoitoare la adresa poporului român. Dincolo de anumite beneficii de imagine (fiindcă retorica de acest gen are încă un public-țintă fidel), este posibil ca floridul delir de persecuție să ascundă efortul de a (re)legitima autohtonismul și a-l adapta la noua situație a României". Raportul cu trecutul al noilor patriotarzi e ambiguu. Unii protocroniști, mai
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
subtitlu, de sorginte redacțională, ivit în cuprinsul unui serial al lui Mircea Martin din revista 22 , ce demonstra, într-un duh rezonabil, că marginalizarea lui Noica a fost în egală măsură autoasumată și impusă de autorități: La adăpostul unui asemenea gen de titluri poți terfeli liniștit imaginea cuiva, fără să ai de dat vreodată socoteală. (...) Sintagma Ťguru al ceaușismuluiť reprezintă o gafă culturală". Între timp însă acerbul defensor al filosofului, care părea a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
epică se despart două nivele: cel al acțiunii cotidiene, sub semnul monotoniei, reprodus fidel, dar care nu aspiră să influențeze mersul lucrurilor și celălalt, curentul subteran, care transpare la suprafață doar prin convulsii, clătinări de echilibru. O tehnică de acest gen a utilizat și Faulkner în romanul Sartoris. Undeva, în decursul relatării, e strecurată o aluzie (extrem de vagă) la o imagine îngropată în memorie, refulată. Scriitorul împrumută unghiul de observare al eroului său care se ferește să aducă la lumină ghemul
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
propriile întrebări. Filmul ne oferă un personaj emancipat, o jună aproape "furioasă", Juno, în tradiția, e drept destul de diluată, a unui John Osborne, ale cărei comentarii acide, jucate cinic fac deliciul filmului. Umorul însă riscă reușita celor mai bune sitcomuri gen Ally McBeal al lui David E. Kelly care dau un ton artificial-dilematic și pedagogic-delectabil oricărei problematici, transformînd-o într-o temă de seminar. Filmul lui Reitman riscă acest statut de soporific punctat de eticismul propriu unei civilizații bine educate și antrenate
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
caz, îți întreții dispoziția pe seama răbufnirilor sale de gladiator retoric. Te lași în voia umorilor în care fierbe și pescuiești numai acele intuiții de care simți că te leagă o afinitate spontană. Pe scurt, îl îndrăgești încărcîndu-te cu febra lui. Genul acesta de lectură prin recunoaștere e supus selecției capricioase a apelor în care te scalzi. Nu reții decît răutățile care ți se potrivesc și nu te atrag decît diatribele a căror cruzime, savurînd-o după plac, te molipsește cu otrava ei
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
butonii manșetei. Iar în al doilea rând, dintr-un calcul economic primitiv, dar sănătos: nu rentează să dai deoparte un opuscul mai subțire de 100 de pagini. Și totuși, până să se ajungă la o definiție sumară și autoreflexivă de genul celei pe care am citat-o mai sus, sunt de parcurs câteva zeci de file frumoase - sau măcar amintind cu insistență de frumusețe - încărcate cu micronarațiuni scurse din cu totul alt timp și dintr-un cu totul alt raport intim
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
pentru Premiul Goncourt pe 2006, iar în 2007 a fost distins cu Premiul juriului Jean Giono și cu Premiul Livre inter. Dincolo însă de clasificări și distincții, Vest are imensa calitate de a ne face încrezători în vitalitatea romanului ca gen literar. Și asta, desigur, datorită lui François Vallejo care în acest caz exploatează cu talent relația clasică stăpân-servitor, transformând-o într-un conflict psihologic foarte subtil din care decurg toate marile interogații ale cărții - despre autoritate, simț al datoriei, onoarea
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
și anevoioasă muncă. Îmi citea și stiliza textele. Tiparele mele mintale erau maghiaro-germane. Trebuiau adaptate unei structuri neolatine de exprimare. Trebuiau corectate ticurile verbale nepotrivite, mai ușor de disimulat în vorbire decât în scris. De pildă, în maghiară nu există genuri, se întâmplă până astăzi să le greșesc în română. Sau topica frazei, diferită în română. Culmea e - nu știu dacă îți dai seama - că structura limbii ruse e mai apropiată de cea germană decât de cele neolatine, drept care nici învățarea
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
cu ea, cu această entitate cu care se războiește în registru tragic Ivan Ilici...? Te rog frumos să nu te refugiezi în literatură. Vorbește-mi despre raporturile tale cu ea, cu el... La nemți (Der Tod) substantivul moarte este de genul masculin, la ruși (smerti), ca și la francezi (la mort), ca și la români, substantivul moarte se strecoară în femininul senzual, lunecător, umed... O să-ți mărturisesc cu maximă franchețe că mie... mi-e o frică atroce de moarte. Am simțit
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Spürest du Kaum einen Hauch; Die Vögelein schweigen im Walde, Warte nur, balde Ruhest du auch. După acest intermezzo poetic, german-român, iată-mă pus în fața provocării tale, cu privire la moarte: "el"(der Tod), "ea" (la mort, smert'), neutru (deth) sau fără gen (halál). "Der Tod ist groß" - "Moartea e mare"; "Warte nur, balde / Ruhest du auch" - "Așteaptă, în curând/te vei odihni și tu". Moartea e celebrată de poeți ca măreață și, totodată, batjocoritoare; dar și ca tărâm al odihnei, acea odihnă
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
drept, comunismul dispăruse; imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, se afirma implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului, pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, se afirma implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului, pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
dragonul. Promenada domnilor îmbrăcați în costume albe, printre care se află și o uniformă de marină a bunicului combatant în Primul Război Mondial, precum și discuțiile plin de de bon mots reflectă farmecul discret de belle époque și de stațiune modenă gen Baden Baden, Marienbad și au strălucirea ușor melancolică de alb a cîtorva din filmele lui Mihalkov. E o liniște și o atmosferă care introduc episoadele flirturilor adolescentine. Tabloul idilic este sfărîmat de apariția în pas de defilare pe Podul Minciunilor
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]