4,151 matches
-
longius exul abest)... Deși alții au fost surghiuniți de către tine din motive mai grave, niciunul nu a fost trimis într-o țară mai îndepărtată: dincolo de aici nu este nimic, în afară de frig și de vânt și de valul mării înghețat de ger". Cumque alii causa tibi graviore fugati, Ulterior nulli, quam mihi, terra data est. Longius hac nihil est, nisi tantum frigus et hostes, Et maris adstricto quae coit unda gelu119. Deși începe cu multă docilitate, s-ar spune, poetul termină prin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
plină vară Împotriva „timpului rău care s-a dezlănțuit de cincisprezece zile pe meleagurile noastre...” Nu numai iarna Înspăimîntă, va să zică, pe Alecsandri, ci orice modificare anormală a vremii. Teama de umezeală este tot atît de mare ca și teama de ger. CÎnd se anunță o schimbare În bine a vremii, Alecsandri se grăbește s-o comunice. Scrisorile către Ion Ghica sînt adevărate buletine meteorologice. „Azi ne bucurăm de un timp minunat” - Îi comunică În 1882, de la București. Paulina i-ar trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bucureștilor sub un metru de zăpadă și sub un număr fabulos de graduri de frig. Ferice țară unde vara-i vară, dar și iarna-i iarnă! Pe aice clima e variabilă, ca și caracterul locuitorilor; cînd ploaie, cînd vînt, cînd ger moderat, cînd o rază de soare rușinoasă, care lunecă pe la un colț de casă și dispare curînd Într-un hău de negură. Însăși elementele sînt Împărțite În categorii: unele monarhice, altele republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o „sfîntă lene” și este cazul să-l credem. Deși scrie ușor, poetul nu se Întrece cu firea. Îi place să lenevească, călătoria fiind o lene În mișcare, o bucurie a spiritului meditativ. Lenea este Învinsă, de regulă, În timpul gerurilor năprasnice. Atunci conștiința acțiunii se trezește: „Voi Încerca, dar, Într-o zi a mă pune pe lucru, dacă mă va vizita strechea scrisului și mă voi putea despărți de sfînta lene, cu care țin casă bună de un an de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie. Fantezia călătorește departe, spre alte ținuturi, În timp ce un sentiment puternic de asprime scitică, oroarea față de „timpul rău” năvălesc În poem. SÎnt, În fapt, mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎnd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine În țară asprul ger!... Așa-n singurătate, pe cînd afară ninge, GÎndirea mea se primblă pe mîndri curcubei, PÎn’ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei.” Reproduc, Înainte de a comenta versurile de mai sus, și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plînge de frig, primăvara celebrează nunta cosmică: „Însoțirea naturii cu mîndrul soare”. Însă nu totdeauna mesajul latent, spre a vorbi În limbajul psihanalizei, corespunde cu mesajul (limbajul) de suprafață al poemelor. Alecsandri nu mai contenește cu vaietele lui: „cumplita iarnă”, „gerul aspru și sălbatic”, „e un ger amar, cumplit”, „urgie crudă” etc, Însă, dacă trecem de acest prim nivel al versurilor, descoperim că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două peisaje ale hibernării, iar dacă ținem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cosmică: „Însoțirea naturii cu mîndrul soare”. Însă nu totdeauna mesajul latent, spre a vorbi În limbajul psihanalizei, corespunde cu mesajul (limbajul) de suprafață al poemelor. Alecsandri nu mai contenește cu vaietele lui: „cumplita iarnă”, „gerul aspru și sălbatic”, „e un ger amar, cumplit”, „urgie crudă” etc, Însă, dacă trecem de acest prim nivel al versurilor, descoperim că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două peisaje ale hibernării, iar dacă ținem seama și de peisajul interior (cabinetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.” Este imaginea unei naturi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile casei „o ghirlandă de cristaluri”, lunca e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă și altă reacție a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori - ............................................................... Gerul dă aripi de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori - ............................................................... Gerul dă aripi de vultur cailor În spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori - ............................................................... Gerul dă aripi de vultur cailor În spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib de iarnă (s.n.), e cam strîmtă pentru doi... Tu zîmbești?... ZÎmbirea-ți zice că e bună pentru noi.” Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: Unde-s stelele de sus? Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Și le-mprăștie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Și coboară-ncetișor
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Plânge-un turture pitic. Supărat că soarele I-a muiat picioarele. Omul de zăpadă Nasu-i de ardei, Ochii-s de cărbune Matură sub braț, Îi stă de minune. I-am pus oala-n cap În loc de pălărie Cât va sta în ger Frig să nu-i mai fie. 97 ¾ PRIM|VARĂ Cântec de primăvară de Elenă Dragoș Sus pe dealuri, primăvara, Umblă și presară flori; Și-n văzduhul de matase Se zăresc, vâslind, cocori. În oraș unde se-nalță Șiruri lungi de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
clopoțel. El a dat de veste, el Că dorită primăvară A venit la noi în țară Cu căldură și cu soare Pentru fiecare floare. Dialog de primăvară de Elenă Mircescu „Sunt copilul primăverii, eu vin primul prin zăpadă, chiar prin ger și promoroaca; Nici de viscol nu mă tem!” se fălea un ghiocel în discuția aprinsă ce-o avea c-un brebenel. „Sunt copilul primăverii, vin cu primele miresme port și nume de fetica!” suspina brândușa mică. De la mine-și ia
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
păsările se adăpostesc de frig, in scorburile si găurile lor se retrag noaptea la culcare, sub scoarța acestor arbori mai puțin estetici trăiesc insecte, hrana rară, pe timp de iarnă. Dacă le eliminăm „casele", mai ales in lunile friguroase, cu ger, s-ar putea să nu supraviețuiască. Iar dacă tot se taie acești copaci, atunci ei trebuie măcar înlocuiți cu altceva, iar acest altceva ar fi căsuțe artificiale pentru păsări. Pentru păsările care nu au locuri pentru depunerea ouălelor putem realiza
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
înaripatelor o masă gustoasă. Semințele de floarea-soarelui sunt cea mai buna hrană pentru pițigoi și celelalte păsări insectivore, uleiul din semințe fiind foarte hrănitor. Păsările mai pot fi hrănite si cu pâine mărunțită (sau înmuiată in apă, dacă nu e ger), faină de porumb măcinată mare, mămăliga, orez si ovăz (de preferință fierte), cartofi, morcovi fierți, alte zarzavaturi fierte, bucăți de măr, chiar parțial stricate, pufuleți, floricele de porumb. Unele produse de origine animală sunt foarte hrănitoare si apreciate de păsări
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
distruse; cuiburile de berze construite pe stâlpii de electricitate sunt uneori dărâmate) și persecuție ocazională ◄ capturarea și comercializarea păsărilor sălbatice: sticleți, scatii, florinți; ◄ accidente: lovirea păsărilor în zbor de firele electrice, electrocutarea, izbirea de geamuri, accidente determinate de furtuni, grindină, ger. ◄ distrugerea mediilor de viață distrugerea ecosistemelor naturale duce implicit la dispariția populațiilor de păsări afectate. ◄ degradarea ecosistemelor: datorită poluării unele specii de păsări au dispărut din ecosistemele lor naturale sau antropizate iar altele s-au adaptat. Astfel, în ultimele decenii
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
că într-o zi, cînd nu avea asupra lui decît armele și o simplă manta de soldat, în toiul unei ierni care bîntuia cu o asprime mai mare decît de obicei, în așa măsură că mulți oameni muriseră de tăria gerului, el întîlnește la poarta cetății Amiens un sărac dezbrăcat: acest nenorocit îi ruga în zadar pe trecători să aibă milă de mizeria lui, aceștia își vedeau cu toții de drum. Omul cu credința lui Dumnezeu înțelese deci că acest sărac îi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1693, Pierre avea 18 ani, iar Marie șase săptămîni. Tatăl și mama lor au murit în aceeași lună și bunica lor Coutant îi crescu pînă la vîrsta la care își puteau cîștiga singuri existența. Dar survenind o foamete adusă de gerurile iernii lui 1709, ei au fost obligați să amaneteze mica lor fermă din Hallier, cea care este mai aproape de Guilloterie. Această bunică a spus nepoților săi orfani că a cumpărat pîine cu 12 livre și 50 de cenți. Ea a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
elementară include: - servicii de asigurări ce acoperă cheltuielile provocate de: a) toate daunele sau pierderile provocate de incendiu, explozie, furtună, de alte fenomene naturale decât furtunile, accidentele nucleare și alunecările de teren b) toate daunele sau pierderile datorate grindinei sau gerului și al oricăror alte evenimente (cum ar fi furtul), altele decât cele menționate la pct. a) Această subclasa elementară nu include: - activități de asigurări care acoperă daunele sau pierderea proprietății asupra vehiculelor terestre, a materialului rulant feroviar, a aeronavelor, navelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]
-
institut (terestru) ar fi în stare să producă schimbarea la față a unor: Dumitrașcu, Păunescu, Verdeț, Vadim, Văcaru, Văcăroiu, Popa Tatu și compania, cînd aceștia, drăgălașii de ei, începuseră să urce scara? Care? 19 februarie Modă nouă. Fata, chiar dacă e ger, își pune-n valoare părul, generos, des, involt, liber în gerul iernii. Alături, băiatul, efilat sau bondoc, își îndeasă pînă peste urechi fesul (obligatoriu negru), avînd aerul unui neajutorat nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]