5,266 matches
-
subtile feluri, astfel încât nici cei mai paranoici comuniști să nu își dea seama că sunt trași pe sfoară. Ce am în mână, onorată audiență? Priviți cu atenție palmele mele. Nimic, nu-i așa? Par goale. Și totuși, după cum probabil ați ghicit, nu este așa... Folosind acum una din tehnicile preferate ale lui Mulholland de plasare a drogurilor, Malerick apucă lingurița cu mâna stângă și începu să bată absent cu ea în masă. Cheryl căută sursa zgomotului. O fracțiune de secundă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse prin gardul viu. Urmele de cauciuc ce se puteau observa atât prin noroi, cât și prin mușchiul crescut în abundență din cauza umezelii. Traiectoria ulterioară putea fi ghicită după una din barăci, care fusese deplasată, și după un stâlp îndoit probabil înainte de rostogolirea în râu. Doi asistenți de la Serviciul de Urgență îi ajutară pe locatarii barăcii lovite să iasă din grămada de fiare - erau nevătămați. Alți agenți începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o capsulă cu drogul lipită de podul palmei și, când ea nu a fost atentă, a turnat conținutul în cana victimei. - Și care ar putea fi sursele de proveniență? spuse Rhyme mai degrabă pe un ton cinic. Lasă-mă să ghicesc: orice magazin cu articole de profil? - Îmi pare rău, ridică ea din umeri. Tot în interiorul genții, Cooper descoperi câteva așchii metalice foarte mici și un semn circular de culoare neagră, ca și cum o sticluță de vopsea ar fi fost depozitată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru că m-a distras precum un ventriloc. Mă uitam exact la fața lui - nu i-am văzut buzele mișcându-se. - Aș putea să pariez că toate cuvintele sale nu au conținut b, m sau p. Probabil nici f sau v, ghici Kara. - Ai dreptate. A fost ceva de genul „Hei, tanti, ai grijă! Gagiul în trening - în lateral! Glonțul!”. Un dialect afro-american perfect. Am privit în aceeași direcție în care s-a uitat și el și toată lumea, spuse ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își ia zborul și dispare. Iluzionistul sparge suprafața oglinzii cu un ciocan. Face câțiva pași pe scenă, se oprește apoi și pocnește din degete. O lumină puternică orbește tot publicul și, când aceasta se stinge, iluzionistul apare metamorfozat în... ai ghicit, Satan. Audiența este întotdeauna cucerită de acest truc... Dar se știe că oamenii speră ca focul să învingă și protagonistul să moară... Și firește, se mai întâmplă câteodată și asta... - Cine ești? șopti Rhyme cu disperare în glas. - Eu? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ia o față de masă și o ține în fața mesei unde doi îndrăgostiți care cinează. Într-o secundă, îi face să dispară cu tot cu masă. Prietenii au fost de-a dreptul uluiți. Cum reușise? Nu se gândiseră niciun moment că iluzionistul a ghicit că urma să fie invitat să le arate câte ceva și a aranjat cu unul din chelneri să amplaseze o masă rabatabilă, angajând totodată doi actori pe post de cuplu de îndrăgostiți. Când a ridicat fața de masă, cei doi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
coridoare întortocheate, luminate fluorescent în culoarea algelor verzi. Prin colțuri izbite de nenumărate ori de cărucioarele cu provizii și de paleți. Prin debarale și încăperi de încălzire. Toate în încercarea de a călca pe urmele, și mai ales de a ghici gândurile, lui Erick Weir. Traseul fusese parcurs, desigur, cu ochii închiși, și doar în mintea sa. Cu toate acestea, i se păru că ar fi potrivit să se angajeze într-o urmărire ca-n filme, întru totul imaginară, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mama-i place de el. Nu prea-s sigură de ideea ta cu nunta. Atuncea te blochezi, nu? Și nu-mi zice mie că te desparți și te-alegi c-o grămadă de bani după divorț, că-i avocat și ghici cine rămâne cu buza umflată???!! Să știi, am io planuri cu el cât e-n limbă după mine. Nu-s proastă, Crystal. O să vorbesc cu mama să-mi schimb planurile de locuință, cum se zice. Poate ne vedem de Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să trecem de la cafea la vin? Au luat o sticlă de vin, un soi tare, catifelat și cu atâta tanin încât Emmy simți că i se face gura pungă. E Bordeaux, pun pariu, se gândi ea, deși nu reuși să ghicească anul așa cum o făcea cu mai mult timp în urmă, când a petrecut șase luni în Franța, lucrând prin diverse restaurante și vizitând podgorii. Bordeaux n-a fost niciodată unul dintre vinurile ei favorite, dar în seara asta îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
suflecă pantalonii și mai sus și le băgă din nou în apă. Vorbește-mi despre altceva. Povestește-mi ce-ai mai făcut. Veni rândul lui Leigh să ofteze. — Nu prea am ce să-ți povestesc. Oh, stai, de fapt mint. Ghicește cu cine m-am întâlnit aseară. — Dă-mi un indiciu. — Adriana l-a numit viitorul ei soț. — Te-ai întâlnit cu Tobias Baron? Oh, nu se poate! Povestește-mi! Nici măcar n-am știut că a sunat-o. — Știu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la pantalonii din flanel cu care era îmbrăcată și râse. — Am o întâlnire importantă cu televizorul și o cutie de înghețată Tasti D-Lite. Oribil, știu. Adriana clătină din cap. — Și unde e logodnicul tău? Nu, stai — lasă-mă să ghicesc. E în oraș, se distrează și socializează ca un om normal, iar tu ai refuzat să te duci cu el? — Nu am refuzat, am ales să stau acasă. În plus am o tonă de lucru. — Bine, bine, querida, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la mine. Adriana o examină și mai atent pe noua ei prietenă. Avea o înălțime potrivită. Un chip peste medie, cu un năsuc simpatic și un zâmbet frumos. O figură destul de frumușică, își zise ea, deși era aproape imposibil să ghicești ce se afla sub rochița aceea babydoll. Nu suporta rochiile gen babydoll. Orice femeie din lumea asta, inclusiv ea, arăta fie îngrozitor de grasă, fie gravidă în opt luni într-o rochie babydoll și, cu toate astea, erau ultimul răcnet. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mulți servitori decât un hotel mediu și o săptămână întreagă în care să nu faci altceva, decât să mănânci, să bei și să vizitezi vechi prieteni. A decis să schimbe subiectul înainte să apuce să zică vreo răutate. — Ei, ia ghicește! Se pare că aseară am cunoscut — în sensul biblic — un israelian supermișto. Iar seara asta o s-o petrecem împreună. Adriana a fluierat cu admirație. — Uau, querida. Ce repede te-ai mișcat! Ca fulgerul. Hai, zău așa, nu-mi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am certat? Nu, firește că nu. Russell e la fel de drăguț și mă sprijină așa cum a făcut întotdeauna. Nu știu, pur și simplu, ei bine, nu știu... —Vai de mine! Emmy se plesni cu palma peste frunte. Cum de n-am ghicit? E bărbat, la urma urmei. Russell te înșeală, nu-i așa? Leigh făcu ochii mari, dar nu reuși să îngaime o vorbă. — Vai de mine! Ce porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală? Leigh, scumpo, din nefericire pentru amândouă, știu exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un răspuns, dar poate găsim pe undeva un apartament drăguț, cu două camere. Leigh strica totul! Adriana avea un întreg plan. Fusese atât de nerăbdătoare să-i spună și lui Emmy, iar acum Leigh strica totul. Încercă să exclame: — Ia ghicește! Am ceva— — Vai de mine, glumești? țipă Emmy de bucurie. Mi-ar plăcea tare mult. Mult, mult, mult. Nu mai suport să stau în studioul ăla nici măcar o secundă. Mă mut oriunde altundeva. Oriunde! Singura mea pretenție este să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Îl tulburaseră. Chiar dacă se rătăciseră, cum de voia să se Întoarcă la centrul de detenție? Jim știa că furia sergentului Uchida Îl Împiedica pe șofer să Îndrăznească să se Întoarcă. Dar Îl urmărea cu atenție pe doctorul Ransome, Încercînd să ghicească dacă vorbea destul de bine japoneza ca să-l demoralizeze pe șofer. Părea că are dificultăți cu vederea, mai cu seamă cînd se uita la Jim, pe care Îl privea sașiu, Într-un mod ciudat. Jim hotărî că intrase În război mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o treabă bună, zise doctorul Ransome, bătîndu-l pe umăr pe Jim. Apoi Îl prinse de talie și Îi pipăi ficatul umflat, după care Îi ridică buza de sus și se uită la dinții lui. — E-n regulă, Jim. Încercam să ghicesc ce anume ai mîncat. Cu toții o să trebuiască să ne apucăm de grădinărit la Woosung. Poate că japonezii o să ne vîndă o capră. — O capră? Jim nu văzuse niciodată o capră, un animal exotic temperamental, și independent, calități pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate un film făcut acasă, În Anglia, Înainte de căsătorie, șezînd pe una dintre pajiștile acelea luminate de soare, care păreau să acopere Întrega țară. Jim presupunea că tocmai acele pajiști asiguraseră terenuri de aterizare În caz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu cred că există fazani. E prea aproape de aeroport. — Există fazani, Jim. Dar trebuie să mutăm cursele pe șoseaua spre Shanghai. Îi aruncă o privire șireată. Atunci o să trebuiască să punem o momeală. — Am putea pune o momeală, Basie. Jim ghici că exista deja o momeală - el Însuși. Toată operațiunea nu avea nimic de-a face cu prinderea fazanilor. Poate vreunul dintre americani plănuia să viziteze Shanghai-ul, iar Jim era folosit ca să testeze calea de retragere. În același timp, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Macedonski stă Popescu”. De ce nu l-oi fi luat și pe Popescu În călătoria asta spre Rupea, te gândești În timp ce personalul Încă se Înfoaie În nesfârșitul tunel de la Paloș Ardeal. Privești pe fereastră la adăposturile săpate În peretele tunelului abia ghicite În albastrul murdar al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul de cartof, și o auzi Într-adevăr, vorbindu-i lui: De ce aștepți? Pe cine mai aștepți? Sau poate tu ești așteptarea Însăși? De unde ghicise ea de așteptare, de unde știa ea de așteptare, și se bucură, nemaiputând să nu-și trădeze emoția, și-i răspunse cu vocea gâtuită, aiurea: Eram mic când a murit tata. Ai plâns? Nu, când au venit să-mi spună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lege două cuvinte. Surprinzător, Butoiaș s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-o manieră părintească și Îi spuse să nu se Îngrijoreze pentru că asemenea lucruri se mai Întâmplau. Dar ei Îi era ușor să ghicească din zâmbetul jovial și părintesc că, de fapt, aceste lucruri nu se Întâmplau și că orice dubiu pe care l-ar mai fi avut doctorul despre faptul că era nebună se spulberase total. Tot ce-și mai dorea Ruby, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe el ca să mă asigur că nu-i vine ideea să lase un căcățel În sertarul cu tacâmuri sau În geanta mea... OK... deci ce ziceai? De data asta Ruby reuși să-și spună povestea până la capăt. Și n-o să ghicești În veci ce avea Butoiaș În pensetă... —Doamne Sfinte - ce? Ups, stai o secundă, Ben tocmai mi-a adus olița... Bravo! Ce băiat deștept! Ce pipi drăguț i-ai adus mamei. Și numai puțin de tot a ajuns pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Făcu tricouri bleu pal cu logoul Les Sprogs imprimat pe față, pe care Chanel și cu ea le purtau cu pantaloni drepți negri. Chiar dacă promisese să nu se bage În gestionarea efectivă a afacerii, Stella găsi că era imposibil. După cum ghicise deja Ruby, ea se dovedi obsedată aproape patologic de ideea de a ține frâiele afacerii și insistă să Îi fie cerută părerea la fiecare pas. Oricât de enervante i se păreau toate acestea, Ruby fu totuși nevoită să recunoască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era sigură că cumpărase trenulețul pentru el Însuși. Ridică mingea de pe masă. —Are un computer Înăuntru și se joacă de-a 20 de Întrebări cu tine1. Hai, gândește-te la un obiect. Cât mai greu. Pun pariu că o să-l ghicească. — Stai o clipă, Înainte să fac asta, trebuie neapărat să vorbesc cu tine și cu mama. Mă scoate din pepeni. Care-i marele secret pe care-l are față de mine? După zâmbetul lui larg, Ruby ghici că murea de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]