9,375 matches
-
moment - o situație de puternică frustrare a Încrederii pe care ne-a acordat-o, sperînd astfel ca această dezamăgire pe care a trăit-o pe pielea lui să-l facă să-și dea seama ce Înseamnă să Înșeli Încrederea altora. * „Glorie celor Învinși.” (expresie latină) SÎnt multe exemple care demonstrează faptul că Înțelesul condiției de „a fi Învins” nu este Întotdeauna cel de umilință. Se cunoaște În istoria umanității cazul Greciei antice, care, cucerită fiind de romani, a avut puterea de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să rămînem totuși oameni. În aceasta constă, de altfel, forța omului: Își dă seama de faptul că este puternic doar atunci cînd Își păstrează o anumită ținută morală (un anumit respect față de sine). * „Mereu am avut curajul de a socoti glorie invidia atrasă din pricina virtuții, și nu ură.” (Cicero) O convingere asemănătoare a avut și Hector Berlioz: „Trebuie să strîngi pietrele care ți se aruncă; sînt Începutul unui piedestal”. * „Orice virtute Își are viciile ei și orice viciu Își are virtuțile
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
risc: excesul de scupule morale Îi face pe unii oameni să-și amplifice În așa măsură sentimentul vinovăției proprii, Încît să-i ducă pînă În pragul de a nu se mai putea suporta, dorind și Înfăptuind „suicidul”. * „Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a deveni mai apoi ocazia filosofică a impostorului Simon care propovăduiește mulțimilor având alături compania galantă și ademenitoare a Elenei - un argument suplimentar pentru a seduce poporul de rând... Moartea lui Simon este comparabilă celei a Răstignitului prin nimbul de glorie cu care se aureolează. Există două versiuni, lucru frecvent în doxografia în care filosofii lasă posibilitatea unei alegeri. Scopul este de a arăta că mori așa cum ai trăit: modalitatea de a muri informează asupra conținutului învățăturilor profesate în timpul vieții. Niciun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cincizeci de victime înecate în Rin sau calcinate și ele prin foc. Represiune continuă... XIII JAN DIN BRNO și „nihilismul integral” 1. Un Sade medieval. Secolul al XIII-lea și începutul secolului următor permit câtorva filosofi să obțină titluri de glorie! în tradiția filosofică și teologică, Sfântul Bonaventura trece drept doctorul serafic, Duns Scot - doctorul subtil, William of Occam - doctorul invincibil iar Roger Bacon doctorul admirabil ... S-ar putea spune despre Amaury din Bène că excelează, cu panteismul său amoral, ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu Leonardo Bruni, purtător al stindardului stoic. Pentru el, binele suveran rezidă în virtute - care e un scop în sine. E cunoscută opțiunea austeră a școlii filosofice; Valla nu aderă la ea, ascetismul eroic nu-i convine deloc. Onoarea și gloria constituie tot atâtea false valori și virtuți ridicole. Pasiunea romană pentru sinucidere este inacceptabilă. Caton, Scipio, Lucrețiu? Niște ficțiuni. Mucius Scevola, Regulus? Niște figuri obsedate de glorie... Dar cel mai rău lucru, apt de a fi reținut ca atare de către
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Valla nu aderă la ea, ascetismul eroic nu-i convine deloc. Onoarea și gloria constituie tot atâtea false valori și virtuți ridicole. Pasiunea romană pentru sinucidere este inacceptabilă. Caton, Scipio, Lucrețiu? Niște ficțiuni. Mucius Scevola, Regulus? Niște figuri obsedate de glorie... Dar cel mai rău lucru, apt de a fi reținut ca atare de către adepții Porticului, este tristețea, acedia pe care aceștia o resimt din cauză că-și plasează atât de sus aspirațiile încât ele rămân imposibil de atins. Oamenii sunt îndemnați să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Epistolele lui Pavel Chrysoglotos - o lămpiță, ca să poată, zice Eusebiu, să-și satisfacă pasiunea lui de mare cititor - dar și pentru ca acest mare amator de somn să rămână treaz mai multă vreme; Theodidact primește pene de scris pentru a proslăvi gloria lui Hristos; Uranus are dreptul la niște tratate morale ale lui Plutarh; Nephal primește și el un ceas, el care-și cheltuie timpul cu atâta parcinomie!... Plăcerea se dăruie, dar nu exclude nicidecum edificarea, construirea propriei persoane. Cărțile creștine stau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sa în privința motorului inconștient al conștiinței. Avertismentul către cititor care deschide Cartea I oferă versiunea gravată în marmură pentru marele public: Montaigne scrie pentru prieteni, pentru familie și rude în cadrul unui proiect casnic și privat, fără a se sinchisi de glorie și de reputație. Dorește să lase după moarte o urmă utilă după care să fie cunoscut mai bine. în ciuda a tot și a toate, el își invită cititorul să-și petreacă timpul cu altceva decât cu lectura paginilor sale! își
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâi pe terenul prevenirii suferințelor, ceea ce presupune o preferință pentru simpatiile favorabile dificultăților viitoare. A pregăti terenul pentru plăcere echivalează foarte adesea cu evitarea situațiilor expuse unor neplăceri destul de ușor de identificat: căsătorie, paternitate, responsabilități publice și private, bogăție, onoruri, glorie - tot atâtea capcane pe care e bine să le ocolești dacă vrei să-ți prezervezi seninătatea. Acesta este florilegiul de vederi profilactice la care aderă Montaigne... Și totuși, nici chiar evitarea tuturor acestor situații expuse problemelor și deci suferințelor nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
loc de luptă dreaptă: Platon excelează în reconstituiri regizate de el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IX EUDOXIU și „obiectul dorinței pentru toți” -1Un discipol heterodox al lui Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a considera sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a civilității. Se produce o trecere de la nomadism la sedentaritate. Marte continuă totuși să-și păstreze rolul, deși Venus câștigă teren: astfel, oamenii aleargă după glorie și putere. Așa apar războaiele și violențele politice. în relație cu regii, apar zeii; politica și religia merg mână în mână. Prelucrarea metalelor permite atât confecționarea uneltelor creative ale tehnologiei, cât și a armelor distrugătoare folosite în conflicte. Țesutul, arta
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai departe. Oricare din nenumăratele lui cărți, istoria comerțului, a bisericii, a armatei etc. sunt pline la tot pasul de aproape insuportabile splendori. Dar să luăm acea capodoperă care e Istoria Românilor, plină de portrete extraordinare, de amețitoare și efemere glorii, de drame și cruzimi atroce, de viziunii imense asupra lumii și vieții: această mare carte în zece volume e o vastă galerie shakespeariană. Să luăm marile lui discursuri sau articolele lui de gazetă și seria superbă de Oameni cari au
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dat, comedie, dramă, cuplete ș.c.l.; apoi tot așa și poezie istorico-patriotică, doine, balade, proză felurită, de toate. Și bineînțeles., cum să nu pomenim Pastelurile: toată lumea e de acord că acestea sunt producțiile cele mai izbutite ale poetului. Ce glorie poate fi mai asigurată decât una încăpută într-o formulă stereotipă și memorabilă ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu poate exista mare scriitor numai cu „talent” și fără o mare cultură. Paradoxal este că, așa cum spuneam mai sus, i s-a recunoscut pe drept cuvânt un rol dominant în istoria noastră literară. A meritat pe deplin omagiile și gloria de care s-a bucurat. De ce? Nu e ușor de spus și nu încerc s-o fac. Sigur, în primul rând, că lucrurile stau așa și din rațiunile pe care le-a expus Maiorescu. Dar mai e, dincolo de acestea, un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de oamenii cu adevărat mari cu care a fost amic sau contemporan. Ca persoană era fără îndoială de o perfectă distincție, de o desăvârșită bună creștere și de o foarte fină inteligență, în accepție, să zic așa, „socială”, adică mondenă. Gloria literară i-a pus-o în umbră pe cea de mare diplomat, pe care o merita în mod eminent. Dar funcția lui de „poet de curte”, de olimpian condescendent, de om care devenise o instituție pe deasupra grupurilor și tendințelor, are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe care o merita în mod eminent. Dar funcția lui de „poet de curte”, de olimpian condescendent, de om care devenise o instituție pe deasupra grupurilor și tendințelor, are într-adevăr, mutatis mutandis, ceva analog cu rolul lui Goethe la Weimar. Gloria lui Alecsandri a avut un caracter funcțional, necesar în perioada consolidării României ca stat european. Autoritatea pe care i-o conferea atare poziție a fost o fericită împrejurare pentru marea și, dacă ne gândim, inexplicabila lui operă de folclorist ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
timp în fruntea sumarului celei mai importante reviste franceze de atunci, le-a mai publicat apoi și în volume, iar în cele din urmă, în colecția „Pléiade”. E adevărat că jurnalul rămâne de departe opera lui principală și îi asigură gloria pe drept cuvânt. Nu i se poate nega mărturia de conștiință și adevăr, nici patosul culturii, deci valoarea omenească și implicit artistică, dar mai are și multă „artă” pe deasupra, și un soi de cabotinism moral foarte dubios. Toată nemulțumirea și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
părți demne de prețuire. Recunosc că îl judec cu antipatie și fără a dispune de toate probele. Dar nu cred să greșesc fundamental. Era un ratat și un neputincios, orice s-ar spune, și a reușit să-și facă o glorie postumă din asta. Adică din ceea ce fără nici o jignire și în accepție strict lexicală se cheamă: imbecilitate. Mă mir că un critic ca Thibaudet i-a putut da atâta atenție, încât nu numai că-l citează foarte des, dar i-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ai lui Kafka în literatura mondială e mare, în adevăr, dar nu atât de mare cum cred unii: e cam tot atât de însemnat ca și al lui Camus (care a contribuit de altminteri în foarte mare măsură la sporul lui de glorie). Deosebirile dintre ei sunt evidente și mai mult sau mai puțin complementare. Kafka nu a fost un martor în „procesul mare al secolului nostru”, ci un vates, un clarvăzător care a avut asupra acestui secol uluitoare premoniții. Martor propriu-zis, după
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
este extraneu și accidental (în accepția de „ceea ce se adaugă substanței”: substanțială, strict vorbind, în acest raport, nu poate fi decât opera). Destinul postum al operei poate fi compus din erori, înțelegeri parțiale, simplificări, denaturări etc. Rilke spunea odată că gloria nu e altceva decât suma neînțelegerilor ivite în jurul unui nume. Sunt de acord că tot ansamblul acesta există și este influent și eficient, constituind istoria și genealogia, legitimă sau bastardă, a unei idei. Dar în această istorie pot intra și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cuminte și serioasă, concentrată în lucrarea ei, știind foarte bine că ceea ce face înseamnă un curaj nebun fiindcă se vor ivi poate zmei sau demoni, se vor ivi poate leșurile străvezii sau mutilate ale unor bărbați fără vârstă, purtătorii unor glorii uitate și ai unor dureri nespuse care se iau. A scrie poezii așa cum face Ileana Mălăncioiu nu se iartă, nu e o faptă ce poate trece nepedepsită: de acum înainte nu mai e nimic de făcut, nu mai există revenire
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prin care a trecut expoziția recent închisă îmi pare a fi un trist simptom pentru conștiința culturală a cronicarilor noștri. În nici un caz Ion Sava nu a fost unul dintre acei artiști „ajunși”, supralicitați și adulați în timpul vieții, a căror glorie se destramă după moarte cu iuțeala baloanelor de săpun. El s-a impus în epoca lui prin singurul mod în care valoarea se impune: împotriva unor rezistențe, violentând niște clișee, niște convenții sau chiar foarte stimabile și întemeiate puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
supăra (cu intoleranță total necălinesciană) discipolii fanatici ai maestrului, sunt niște observații critice legitime și pertinente, de bun-simț și bun-gust. Aceasta nu înseamnă a-l „denigra” pe Călinescu, nici a-l „contesta” și nu știrbește nici importanța acestor cărți, nici gloria marelui lor autor. În ce privește Un om între oameni, găsesc că e astăzi nedreptățit în mod flagrant. Incomparabil superior piesei lui Camil Petrescu cu același subiect, romanul acesta nu e aproape deloc, așa cum greșit se crede, o operă de conjunctură. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]