4,229 matches
-
manipuleze situația În interes propriu sau să-ți sfărâme Încet, dar sigur, Încrederea În tine, pentru că astfel se simt mai bine În propria piele. Unchiul Will glumea când spunea mereu: „Dacă nu poți avea, defăimează“, dar majoritatea acestor oameni nu glumeau. Da, știam, mult prea bine. — Sigur. Categoric. Înțeleg foarte bine. Ăă... cred că e foarte mișto ce faci tu, am spus. Încă un zâmbet orbitor. Ah! Am Încercat să mă gândesc la ceva, orice, care să atragă un nou zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
discutăm detaliile. Să-ți aduc ceva? Am clătinat din cap și am arătat spre cana mea de cafea. Nici măcar o latte degresată fără frișcă, superfierbinte, fără zahăr, cu vanilie? Am râs și am clătinat iar din cap. —Ce? Crezi că glumesc? Eu chiar comand tâmpenia asta de fiecare dată când vin aici. Ba nu. Ba da, jur că da. M-am descurcat douăzeci și ceva de ani din viață, mulțumindu-mă cu o ceașcă de cafea normală. Uneori o beam slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
exact așa a spus. Hai să ținem minte să nu le mai permitem niciodată părinților noștri să se afle În aceeași cameră, da? am spus. Pe chestia asta ar ieși scandal. Mai ții minte ce dezastru a fost data trecută? —Glumești? spuse ea. Cum aș putea să uit? Ne ținuserăm cele două perechi de părinți la distanță În toți cei patru ani de facultate, dar s-a dovedit că la absolvire a fost imposibil. Erau cu toții curioși și, după multă cicăleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără efort și am văzut cum atât bărbații, cât și femeile, se Îndrăgosteau de el. Am Înțeles imediat de ce revistele mondene Îl vânau și de ce femeile leșinau peste tot când le acorda atenție. Capacitatea sa de a conversa, de a glumi și a asculta era atât de naturală Încât În prezența sa oamenii aveau impresia că nu mai exista nimeni și nimic În afară de Philip Weston. Erau sensibili la atingerea sa, la prezența sa, iar eu m-am pomenit că rezonam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
e acasă? Mă privi ciudat, de parcă ar fi Încercat să-mi citească expresia, apoi spuse Încet: —Poughkeepsie. Dacă mi-ar fi spus că e născut și crescut În Laos, nu m-ar fi șocat mai tare. Se juca cu mine? Glumea? Aflase că sunt din Poughkeepsie și mă duceam acasă În weekendul ăsta și i se părea că toată chestia e oarecum amuzantă? O analiză rapidă a chipului său - zâmbea dulce În timp ce urmărea cum procesez toată treaba - mi-a arătat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
peste Twenty-seventh Street la, din câte-mi dădeam seama, absolut nimic. Și, bineînțeles, atunci mi-am amintit totul. Nu că aveam prea multe indicii, dar Întotdeauna avusesem senzația că Îmi era cunoscut. Seara aia când stătuserăm exact acolo și el glumise că una dintre fetele care intrase avea nevoie de lecții de șic hippiot, pentru că n-o nimerise cu caftanul ei larg și că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai mare petrecere În pijama, În clasa a patra, pentru că observaseră că părinții fetei gazdă refuzau să-și recicleze ziarele. Credeau că e un mediu potențial malign și nu se poate ca un copil să-și petreacă acolo douăsprezece ore. —Glumești. —Ba nu. Nu vreau să spun că nu sunt niște oameni minunați, pentru că sunt. Doar că sunt foarte implicați. Uneori mi-aș dori să semăn mai mult cu ei. Sigur că nu te-am cunoscut prea bine la liceu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la cină și l-ai adus pe băiatul ăla drăguț. Cum Îl chema? Adam? Andrew? Îmi aduc aminte că era foarte deștept și articulat“, turuise el, fără vreo undă sesizabilă de sarcasm. Ăsta era modul subtil al tatei de a glumi doar cu mine. Avery fusese atât de drogat la cină Încât avusese dificultăți să răspundă la Întrebări simple, cum ar fi ce studia și unde se născuse. Deși nu-i mai văzuse pe Avery și Penelope de ani Întregi, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
văd dacă cineva era dispus să se despartă de bunurile sale. M-am urcat la bordul jet-ului, am Împrumutat intercom-ul de la copilot și am explicat situația la microfon. Deloc surprinzător, am provocat huiduieli și glume răutăcioase. Deci probabil glumești, spuse Oliver, râzând isteric. E un căcat de avion particular, pentru numele lui Dumnezeu. Spune-le să se descurce. Oliver era obișnuit să dea astfel de ordine: era fondatorul unui grup de speculanți la bursă cu un succes atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din doi oameni. Creierul meu a avut nevoie de o secundă să Înregistreze că jumătatea masculină a cuplului respectiv era nimeni altul decât Sammy. Sammy al meu. —Isabelle, scumpo, bineînțeles că mergem la Istanbul, așa cum ți s-a spus. Băieții glumeau doar - știi cum fac când aud de insulele grecești! Lasă-ți bagajele acolo și vino să bei ceva, se repezi Elisa s-o liniștească pe femeia pe care am recunoscut-o imediat ca fiind cea din parc. Și prezintă-ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
E doar o slujbă care, Întâmplător e plătită foarte, foarte bine. Dacă vreau să-mi deschid vreodată propriul meu local, nu pot să refuz un salariu cu șase cifre, În schimbul câtorva ore pe săptămână cu o femeie drăguță. —Șase cifre? Glumești? —Câtuși de puțin. Altfel de ce crezi că aș face asta? E mai mult decât umilitor, dar eu mă gândesc la câștig. Care, Întâmplător, ar putea veni mai repede decât credeam. Își vârî În gură o prăjitură și Începu să mestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înainte să se Însoare cu J.Lo. Deci asta e cea mai elementară informație posibilă, dar poți să-mi spui unde se afla tribunalul la care a cerut divorțul? urlă de-a dreptul Alessandra la Monica. —Ei laaasă, pufni ea. Glumești. Dacă citești vreodată ceva la viața ta, știi că l-a cerut În Republica Dominicană, să accelereze lucrurile. Ceea ce probabil că nu știi - pentru că nu prea e la Îndemâna maselor, În foițele alea publicate la două zile - e numele bărcii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă. —Interesat de ce? —O, nu știu... bărbați? Asta Îi provocă un icnet, după care gura ei se deschise larg. —Philip Weston? Homo? Glumești? Bette, cum poți fi așa de naivă? Doar pentru că are, Întâmplător, un simț extraordinar al stilului, conduce o Vespa și face yoga, asta nu Înseamnă, de nici o culoare, că Îi plac bărbații. Nu, mi-am spus În sinea mea, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În pregătitul unui gin tonic. Elisei Însă nu-i căzu bine să audă că unul dintre angajați Îl deranjase pe unul dintre petrecăreții ei preferați. Cine ești? Îl Întrebă pe Sammy. O privi și zâmbi, ca și cum i-ar fi spus: „Glumești, toanto? Nu demult am călătorit Împreună În străinătate și acum habar n-ai cine sunt?“ Când În replică primi doar o privire inexpresivă, spuse doar: —Sunt Sammy, Elisa. Ne-am Întâlnit de zeci de ori la Bungalow 8 și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
al băuturilor cu patru. Să angajeze chelneri care să se creadă superiori servitului la mese și o tipă la intrare care să-i măsoare pe clienți din cap până-n picioare cu un aer dezaprobator, și atunci va avea o șansă. Glumeam doar pe jumătate, dar nu prea conta; era evident că politica lui funcționase. Cronica din Wall Street Journal descrisese În continuare cum scena restaurantelor newyorkeze fusese dominată În ultima vreme de un șir de inaugurări de restaurante de lux și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de meniuri livrabile la domiciliu. Fac cinste cu cina. Hai să comandăm și dup-aia poate mergem să bem ceva. M-am holbat la ea de parcă mi-ar fi sugerat spontan să sărim În avionul spre Bangladesh. —Să bem? Afară? Glumești. Am răsfoit indiferentă meniurile. Nu e nimic de mâncare. Îmi smulse meniurile din mână și scoase câteva la Întâmplare. —Nimic de mâncare? Ai mâncare chinezească, burgeri, sushi, thailandeză, pizza, indiană, vietnameză, delicatese, salate, italienească... astea sunt doar câteva. Alege ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pușculița ca să plătească în treisprezece rânduri câte-o zestre tânărul rămâne cu gura căscată. În vreme ce în țara sa, supravegheate cum se cuvine, fetele se arată necomunicative și timide, fiica cea mare a comerciantului îl copleșește cu mii de cochetării. Flecărește, glumește, râde cu el, îi aruncă priviri ucigătoare. Atunci când naratorul, amețit de atâta cutezanță, o sărută pe năzdrăvană, aceasta, plină de dărnicie, departe de a-i arde o palmă, îi întinde și celălalt obraz. Din acea clipă, își amintește el: O
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cum i se întâmpla Mariei Bashkirtseff în perioada Belle Époque. Nu, zbenguielile acestei blonde micuțe cu ochi albaștri au o dimensiune hotărât ludică. De la petrecerile-surpriză la balurile mascate, de la picnicuri la excursiile la țară, Bab nu contenește să râdă, să glumească, să se joace cu "gașca simpatică și veselă"148 de prieteni, fete și băieți. În adâncul sufletului ei, Bab este, firește, o romantică. De ani de zile este îndrăgostită de un prieten din copilărie, André. Pe când erau doar doi puștani
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
veche", după cum subliniază Bab, dar înzestrat cu atâta spirit încât "scapără". Împreună cu el, cele trei fete vizitează Londra pufnind în râs la tot pasul. Mai târziu, la un hotel, petrec o noapte întreagă în compania lui, "lăfăindu-se în paturi", glumind, râzând și devorându-se reciproc, la propriu și la figurat. În vreme ce Bab încearcă să transcrie dialogurile savuroase dintre ei, iar Colette face portretul lui Théo, tânărul mușcă ușor brațele Jacquelinei. Câtă nepăsare, câtă dezinvoltură! Ce cale lungă străbătută din vremurile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
regularitate a partenerului. Alte moduri de distracție, și mai îndrăznețe, nu fac decât să le ofere participanților justificări pentru a se atinge. Astfel, Bab povestește în jurnalul său cum în timpul unei reuniuni restrânse, de pe 12 aprilie 1948, după ce râseseră și glumiseră pe săturate, participanții, băieți și fete, "au jucat jocul asasinului... Gérard a profitat de întuneric pentru a-mi mângâia ușor brațul. Mi-am petrecut așadar vremea plimbându-mă de colo-colo, încercând să scap de el. Asta o distra la culme
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
muncești, De ale tale treburi să nu te dezlipești cântă și Johnny, cel mai americanizat dintre acești yé-yé, Te gândești că sâmbăta vine, oh, da Și speranța renaște odată cu ea Căci sâmbătă seara... Faci tapaj și discuți, te distrezi și glumești Și dansezi bucuros și cu sete Și tot cânți pocnind mereu din degete... Sâmbăta seara, "copiii" au în sfârșit prilejul să flirteze, "să se iubească fără a fi deranjați", "înlănțuiți fără a spune nimic, izbăviți", într-unul din multele "unghere
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Dej a fost un observator subtil, un om plin de farmec și, în ciuda cruzimii sale, un om vesel. Brucan, care 1-a cunoscut bine din 1945 și pînă în 1965, păstrează o amintire fericită a acestei perioade cînd știa să glumească. A existat astfel o seară de Revelion în care Dej s-a apucat să vorbească în idiș cu Bodnăraș: Dej cunoștea prăvăliile evreilor, din mahalalele copilăriei sale, iar Bodnăraș crescuse în mijlocul evreilor, în Bucovina. Cel care îi ia locul este
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
put Investesc în St. Ides38 și negrii nu se gîndesc Negrii încă mai trag cîte o țigară, încă li se mai pune căluș, încă mai sînt făcuți să tacă Își numără bănuții și ajung mereu faliți Și negrii încă mai glumesc. Negrii încă mai f..., încă se mai călăresc și o... Familiile se destramă, tatăl iese-afară enervat Îl întreabă ceva pe-un negru care nu-i răspunde nimic, Îi înșfacă de c... și-și vede de drum.. Negrii devin din ce în ce mai îndrăzneți
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să te abandonez! Noi suntem prieteni vechi. -Da, dar la ceea ce am putut să fac eu, altcineva nu se mai uita la mine. -Poate că ai dreptate, dar eu nu sunt "altcineva”. Eu sunt, dacă-mi dai voie, zise el glumind, sunt Marius, colegul și prietenul tău. -Îți mulțumesc pentru aceasta. -Spune-mi, dacă poți, de ce te-am găsit plânsă? Fata s-a înroșit și și-a ațintit privirea în podea. -Nu știu cum să-ți spun... Marus a prins curaj și
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
în favoarea operelor mai didactice și fundamental politice. Aldous Huxley (1894-1963) este nepotul lui Thomas Huxley, contemporanul și înfocatul apărător al lui Darwin. În primele scrieri, se erijează în observator critic al uzanțelor și ideologiilor, după cum o demonstrează Jesting Pilat / Pilat glumește (1926). Publică în 1932 cel mai cunoscut text al său, distopia intitulată Minunata lume nouă. Descrie acolo revolta, apoi sinuciderea unui intelectual, "sălbaticul", în fața unei lumi noi, postfordiene. O societate condusă de biologie, care condiționează nașterea copiilor în funcție de viitorul loc
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]