6,083 matches
-
de apărare. Tot pentru a proteja acea parte a orașului de un posibil atac pe mare, ei au plasat un lanț gros și greu la intrare în golf. Lanțul era fixat de un turn al orașului , pe partea sudică a golfului și de un alt turn mai vechi din dreptul Turnul Galata, turn care era cunoscut drept "Megalos Pyrgos", adică Marele Turn. Lanțul era menit să împiedice trecerea navelor inamice în Cornul de Aur. "Megalos Pyrgos" a fost distrus în mare
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
trecându-și vasele pe o cale de uscat peste înălțimea Galata și relansându-le la apă în apele din Cornul de Aur. Cornul de aur este traversat astăzi de trei poduri, enumerate în ordinea vechimii și a pozișionării spre interiorul golfului: Istanbul este metropola europeană cea mai expusă din punct de vedere seismic, el aflându-se așezat pe falia nord-anatoliană. Aceasta este o falie foarte activă și a aprodus foarte multe dezastre pe parcursul existenței orașului, din antichitate și până în anii perioadei
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
în general incluse în definiția geografică a insulelor canalului. Ele au făcut de asemenea parte din Ducatul Normandiei dar actualmente fac parte din comuna Granville din departamentul Manche și sunt o destinație populară pentru turiștii francezi. Datorită situării insulelor în golful Saint-Malo renumit pentru amplitudinea ridicată a mareelor, în jurul insulelor canalului exstă un ecosistem inter-maree foarte bogat. fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
a fi de 0,069 μg/m. În cadrul acestuia s-a determinat că aerul urban este contaminat cu o concentrație de mercur de 0,01-0,02 µg/m. Un dezastru industrial a fost considerat a fi deversarea compușilor mercurici în Golful Minamata, Japonia. S-a estimat că mai mult de 3000 de persoane au fost afectate de diverse malformații, simptome severe ale otrăvirii cu mercur și decese provocate de un sindrom ce a ajuns să fie cunoscut ca „boala Minamata”. Fluxul
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
spadă sunt, de regulă, un motiv de îngrijorare mai mare decât alte specii mai mici. FDA și Agenția de Protecție a Mediului din Statele Unite au sfătuit femeile însărcinate, precum și copiii să evite complet peștele spadă, rechinul, macroul și malacantidul din Golful Mexic, și să își limiteze consumul de ton alb la 170 g pe săptămână, iar pentru ceilalți pești și meduze nu mai mult de 340 g pe săptămână. Într-un studiu din 2006, condus de Dr. Dariush Mozaffarian si Dr.
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Sadova Nouă pe platouri din zona deluroasa. Lunca este bine delimitata de vesatii dealurilor înconjurătoare care se ridică brusc la înălțimi de 1000m, gradul de împădurire este foarte redus, predominând zonele înierbate. Comună Slatina Timiș se încadrează geologic, într-un golf ăla mării panonice avansat între munți, sedimentele panoniene care formează rocă fundament în zonă, apar pe ripele de pe versanți, sub formă de marne în alternanta cu nisipuri cimentate. Zona de terasă a Timișului cuprinde șoseaua Timișoara - Orșova, iar zona de
Comuna Slatina-Timiș, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301096_a_302425]
-
înălțimile de peste două mii de metri ale masivului Godeanu la sud și culmile mai joase ale munților Poiana Ruscăi, valea Bistrei este orientată în direcția est-vest, începând de la Porțile de Fier până în prelungirea marii câmpii a Tisei care înaintează ca un golf pe valea largă a Timișului. Valea Bistrei face parte din vechiul ținut românesc al Severinului cu o frământată istorie. Pe aici trecea unul din principalele drumuri romane către Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Satele sunt înșirate de-a lungul văii sau sunt
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
și la confort : cele mai luxoase (unde apa curentă mergea permanent iar camerele erau des curățate) erau rezervate elitei uteciștilor și pionierilor, unele primind și oaspeți comuniști străini, încât unei părți din litoral i-a rămas, de atunci, porecla de „Golful francezilor”. După 1989, o parte din ele au fost modernizate dar au fost construite și altele noi, inclusiv vile, în special în partea de nord a stațiunii, cu standarde europene moderne. Stațiunea are un lac mic în interiorul țărmului, lacul Costinești
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
influență din zona dintre Tours și Bordeaux. Regiunea se află într-o depresiune dintre Masivul Armorican la nord și Masivul Central la sud-vest, astfel că relieful este valonat, dar fără direfențe foarte mari de nivel. În partea vestică, la malul Golfului Biscaia, relieful este plat cu înălțimi de maxim 350 m iar aici se află câteva estuare ale diferitelor râuri, cele mai importante fiind Gironde și Charente. La Rochelle este un important port și o stațiune turistică des vizitată, iar Poitiers
Poitou-Charentes () [Corola-website/Science/301312_a_302641]
-
luat la cunoștință de faptul că statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituții publice sau pe spații cu acces public”". Fiul său a fost unul dintre coordonatorii din Războiul din Golf, moment după care a fost propus ca Reprezentat al Forțelor Armate Nord Americane pentru Europa de Est (post care i-ar fi conferit multe avantaje aici), dar decizia a fost anulată, până să fie pus în funcție. În Ungaria și în comunitatea
Albert Wass () [Corola-website/Science/300035_a_301364]
-
studiourile C.B.S. John face parte din cercul de critici care au menirea de a stimula și selecta tinerele talente și este vice președintele unei fundații filantropice. John locuiește în Seattle și în Sân Juan. Îi place să călătorească, să joace golf, bridge, e un mare cititor, și îi place foarte mult să gătească. Prima carte a apărut în 1977, iar apoi a reușit că în aproape fiecare an să la oferă fanilor săi o nouă carte care s-ai aducă cu
John Saul () [Corola-website/Science/300080_a_301409]
-
de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării, fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii este orașul Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică , care mai includea și marea majoritate a teritoriului din departamentul Loire-Atlantique din jurul orașului Nantes, capitala istorică a Ducatului
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
Anjou. Componenta geografică cea mai pregnantă a regiunii este coasta sa. Cu o lungime de 2800 km, aceasta este aproape de două ori mai lungă decât distanța în linie dreaptă dintre punctele extreme. Fiind foarte sinuoasă, există un număr mare de golfuri, estuare și insule. În partea de nord, coasta este mult mai abruptă decât în partea de sud, dar o caracteristică generală este succesiunea de faleze stâncoase și golfuri cu plaje de dimensiuni variate. Porțiunile de coastă sunt denumite fie după
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
dreaptă dintre punctele extreme. Fiind foarte sinuoasă, există un număr mare de golfuri, estuare și insule. În partea de nord, coasta este mult mai abruptă decât în partea de sud, dar o caracteristică generală este succesiunea de faleze stâncoase și golfuri cu plaje de dimensiuni variate. Porțiunile de coastă sunt denumite fie după culoare: "la Côte d'Emeraude" (Coasta de smarald), la Côte de Jade (Coasta de jad), "la Côte de granit rose de Perros-Guirec à Trébeurden" (Coasta de granit roz
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
roz dintre Perros-Guirec și Trébeurden), "la Côte de grès rouge du Cap Fréhel" (Coasta de granit roz de la Capul Fréhel), sau după un element climatic: "La Côte sauvage" (Coasta sălbatică), "les Côtes sableuses de la baie d'Audierne" (Coasta nisipoasă din golful Audierne), "les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel" (Coasta nisipoasă din golful muntelui Saint Michel). Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din extrema vestică a peninsulei, din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia vânturilor și a curenților marini
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
Cap Fréhel" (Coasta de granit roz de la Capul Fréhel), sau după un element climatic: "La Côte sauvage" (Coasta sălbatică), "les Côtes sableuses de la baie d'Audierne" (Coasta nisipoasă din golful Audierne), "les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel" (Coasta nisipoasă din golful muntelui Saint Michel). Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din extrema vestică a peninsulei, din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia vânturilor și a curenților marini din Oceanul Atlantic. În partea de sud, în departamentul Morbihan, există un
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
muntelui Saint Michel). Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din extrema vestică a peninsulei, din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia vânturilor și a curenților marini din Oceanul Atlantic. În partea de sud, în departamentul Morbihan, există un golf aproape complet închis cu un număr mare de insule (foarte multe dintre acestea fiind locuite) și cu un număr mare de plaje mici cu nisip fin. Această caracteristică contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul peninsulei, spre estuarul
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
particularitate, cea mai mare fiind Belle-Île-en-Mer, în continuarea peninsulei Quiberon. Principalele insule sunt: "Bréhat", (Enez Vrihad în bretonă), arhipelagul "Sept-Îles" - șapte insule (ar Jentilez), "Batz" (Enez Vaz), "Ouessant" (Enez Euza), "Molène" (Molenez), "Sein" (Enez Sun), arhipelagul "Glénan" (Enezeg Glenan). În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există și câte un sat sunt "Île aux Moines" (Insula călugărilor) și "Île d'Arz" (Insula ursului). Toată această diversitate se datorează situării Bretaniei în cadrul unui masiv hercian, numit Masivul Armorican. Această situare
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
maree de o amplitudine foarte mare. La Saint-Malo se întâlnesc cele mai mari maree din Franța, cu o diferență între flux și reflux de aproximativ 10 m, ceea ce a permis construcția unei centrale mareometrice. De asemenea, impresionante sunt mareele în Golful Muntelui Saint-Michel, unde datorită pantei foarte line, apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg. Primele relatări despre Bretania sunt oferite în „Comentariile” lui Iuliu Cesar despre Războaiele galice. Se spunea că era locuită de celți, dar numele
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
distorsionare a realității. Ambele noțiuni sunt foarte strâns legate de noțiunile de Publicitate, Informare, Manipulare și Cenzură. Din punct de vedere istoric, cenzura a fost pusă în relație cu "propaganda", dar în ultima vreme, mai ales după începerea războiului din Golful Persic, instanțele politico-militare ale SUA au aplicat "cenzura" și în legătură cu "relațiile publice". În esență, "propaganda" reprezintă o propagare "sistematică" a unei doctrine, ideologii sau idei, care reprezintă o valoare pentru vorbitor (un exemplu poate fi și propaganda electorală). Cuvântul-cheie al
Propagandă () [Corola-website/Science/300180_a_301509]
-
străine cu atitudini ostile, în interesul unui scop strategic sau tactic bine definit". Într-un articol apărut în numărul din 3 februarie 1991 al revistei "Guardian Weekly" se compară expresiile folosite în presa britanică în timpul războiului dus în 1991 în Golful Persic. Diferența între referirile la forțele proprii și la cele ale inamicului este elocventă: Cu ocazia acestui război, Pentagonul a publicat o cărticică de vreo 50 de pagini, în care explica pe larg ce trebuie și ce nu trebuie să
Propagandă () [Corola-website/Science/300180_a_301509]
-
situată între cartierele Bat Galim și Moshava Germanit din zilele noastre, loc cunoscut ca „Haifa cea veche” (în arabă „Haifa al Atika”). Așezarea oamenilor în zona Haifei a început încă în Epoca Bronzului Târziu. La Tell Abu Huam, în zona golfului Haifa, s-au găsit ruinele unui oraș care a servit drept port începând din secolul al XV-lea î.e.n. și până în perioada elenistică. De cealaltă parte a Haifei se află colina Tel Shikmona, unde s-au găsit ruinele unui alt
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
Otoman, a contribuit la accelerarea dezvoltării portului Haifa. În ajunul Primului Război Mondial trăiau la Haifa 20,000 locuitori, ea fiind al patrulea oraș ca mărime din Palestina. În cursul Primului Razboi Mondial turcii au postat la Haifa unități de artilerie pentru a apăra golful de o eventuală debarcare de trupe britanice inamice. Haifa a fost în cele din urma cucerită de britanici la 23 septembrie 1918. În continuare portul Haifa a servit ca punct de aprovizionare a armatei britanice care a înaintat spre Liban
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
2005, p. 4, pr. Ovidiu Vintilă, Blaj, manuscris, Victor Știr, Mesagerul literar și artistic, august, 2005, Mariana Cristescu, Cuvantul liber, 7 decembrie 2005, p. 1. În volume: Traian Ț. Coșovei, Pornind de la un vers, Editura Eminescu, 1990, Eugeniu Nistor, Nostalgia golfului, Casa de Editură Mureș, 1993, Radu G. Țeposu, Istoria tragică și grotesca a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, ediția I, 1993, ediția a II-a, Editura Dacia, 2002, Fantezismul abstract și ermetic, pp. 125-126, Gheorghe Crăciun, Competiția continuă: Generația
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
-18° Celsius. Apa are de asemenea o căldură specifică neobișnuit de mare (4181,3 J/(kg·°C) la presiunea de 1 bar și temperatura de 25 °C), care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global și regional, precum Curentul Golfului, permițând existența vieții. Deoarece absoarbe foarte mult infraroșiile, are o foarte ușoară nuanță albastră, datorită eliminării unei mici cantități de lumină roșie care o traversează. Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]