4,325 matches
-
Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet! — În violet? Suze e total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în violet! — Bex, sunt sigură că mama ta a zis... — Ei, oricum, o întrerup grăbită. Robyn, sunt puțin prinsă cu toate astea și... — Știu și nu vreau să te încurc în nici un fel. Dar, din moment ce tot sunt aici, sunt câteva lucruri pe care... Două secunde, promit! Caută în geantă și își scoate agenda. În primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi zâmbește foarte amabil. Nu ați reușit să dați de lista pe care o căutați? Simt că ard de jenă. Nu pot în ruptul capului să recunosc că trăgeam cu ochiul la alții. — Ăă... păi... tocmai am găsit-o. Înșfac grăbită lista pentru Richard și Fay. Sunt prietenii mei. Richard și Fay. Îmi dreg glasul. Aș vrea să le cumpăr un cadou de nuntă. De asta am venit. Și, de asemenea, vreau să mă înregistrez și eu. — Păi, haideți întâi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
receptorul și formez numărul lui Elinor. Elinor Sherman nu poate răspunde momentan la telefon... Nu e acasă. Nu pot să-i las un mesaj prin care să-i spun că am anulat nunta. Nu? Sau pot? Nu. Pun receptorul jos grăbită, înainte de a intra bipul. Acum ce fac? Păi, e evident. O sun pe Robyn. E foarte important să spun cuiva, oricui, înainte de a se mai stabili și altceva. Îmi adun gândurile preț de o clipă, după care formez numărul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cât și eu, ne ținem fără să vrem respirația. Ne uităm împietriți cum caută eticheta, apoi ridică ochii spre noi cu o încruntătură perplexă. Astea n-au etichetă cu prețul. — Asta e din cauză că... abia le-am expus, mă trezesc spunând grăbită. Dar cred că prețul e în jur de... ăă... optzeci și nouă de dolari. — Înțeleg, face Randall scuturând din cap. Ei, nu prea le am eu cu moda... — Mie-mi spui? îmi șoptește Danny în ureche. — Dar, dacă se vând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi va remarca imediat geniul, Barneys îi va cumpăra întreaga colecție și va fi un om făcut! Pe urmă Gwyneth Paltrow va purta un tricou de-al lui la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încruntă. Nu, parcă asta îmi place mai tare. Se mai apleacă puțin, iar eu îngheț. Ia stai așa. Ce are la gât, un pandantiv? Un pandantiv cu... ce e piatra aia verde, smarald? — Amy, trebuie să dau un telefon, zic grăbită. Ai ce să probezi până vin! Și mă strecor afară din cabină. Când reușesc într-un final să dau de Laurel la birou, Gina, secretara ei, îmi spune că e într-o ședință cu American Airlines și că nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și ele rasei” (Timpul eminescian, nr. 219, 8 octombrie 1940). Tot În acea perioadă, traversând cu trenul sudul Poloniei, Mihai Ralea descria - evitând formulări peiorative - un anume tip de evrei, una dintre Înfățișările „truditului de veacuri Ahasverus” : „totdeauna febrili, totdeauna grăbiți [...], cu părul roșu ca focul, cu bărbi la fel, cu pălării negre Înalte [...], cu caftane lungi până la pământ, cu perciuni Învârtiți oarecum cochet și absurd În două-trei spirale, prinși mereu În panică parcă ar fi veșnic În Întârziere. Sunt evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atitudinea de ostilitate a românilor față de evrei și au impus o izolare a evreilor pentru că, erau convinși că evreii sunt elemente periculoase pentru siguranța statului. În acest context trebuie înțelese măsurile excepționale, privind evacuarea și deportarea evreilor, de altfel, măsuri grăbite, prost organizate, mai mult, pentru a nu pierde oportunitatea oferită, după intrarea României în război împotriva Uniunii Sovietice, de conjunctura internațională pentru soluționarea „problemei evreiești” la inițiativa Germaniei. Dr.Wilhelm Filderman adresează Conducătorului statului memorii și scrisori în care, susține
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
decât după ce operațiunile militare vor fi terminate. De aceea, în iulie 1941, când autoritățile românești au organizat primele transporturi ale evreilor spre Transnistria, la 25 iulie 1941, autoritățile militare germane nu au permis trecerea Nistrului, considerând acțiunea ca fiind prea grăbită. Din Basarabia și Bucovina circa 25000 de evrei au fost întorși și așezați în lagăre de tranzit înființate la Secureni și Edineț (județul Hotin), Mărculești, Vertujeni (Basarabia). Situația evreilor din lagăre era extrem de grea, evreii fiind afectați de boli, tifos
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Nu știu cum să-ți întorc laudele pentru excelentul profil pe care mi l-ai consacrat. Te-am simțit totdeauna aproape; ți-am prețuit, de mult, seriozitatea și cultul lucrului temeinic. Ai făcut pentru Bacovia mai mult decât un pluton de comentatori grăbiți. Ți-ai legat numele de un Bacovia integral. Ai adus la Bacău ceva din Bucovina esențială; la Ateneu ai lăsat modelul unei omenii ferme, mai presus de clipa care trece. împreună cu doamna ați imprimat fiicei dumneavoastră încrederea în ideea de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-l caracteriza pe autor drept un om de stil impetuos, convins de poziția și atuurile sale, redutabil, care se supraveghează în permanență. Debitul epistolar al lui Mihai Drăgan (aș putea vorbi de o vocație episolară) era deosebit de puternic. De obicei grăbit, scria „pe fugă”, „dintr-o suflare”, cîteodată la ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două și trei linii, ridicînd cota de atenție), adăuga „peseuri” peste „peseuri” și „nota bene” (în maniera didactică
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ceva obiecții? </citation> (59) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 august 1971”> Dragă Costică, Am primit scrisoarea ta în clipa cînd plecam spre Viișoara, pe 22 august. La întoarcerea nu ne-am mai oprit la voi, fiind foarte grăbiți. Ne așteptau la Iași numeroase corecturi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am terminat pe Hasdeu. Acum, și mai mult ca în ultima lună, simt deasupra sabia... Aș putea fi mîndru de ceea ce am făcut (300 p. textul + 30 p. la un rînd
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Dar multum in parvo, fie direct, fie aluziv. Grafic, e de remarcat scrisul larg (10 15 rînduri pe pagină și 5 6 cuvinte pe rînd), de ins cu „dicție” sigură și cu ceva morgă, afabil și totodată distant, de obicei grăbit (de unde desele prescurtări). Sub toate aspectele, deci, un scris supravegheat, laconic. (1) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d]”> Iubite File, Cu bine și cu sănătate din Iași. Orașul studenției tale te așteaptă. Și prietenii, dar ei știu cît ești
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fiind intervenția lui Ion Andrei Într-o știre care, datorită unui ziarist ghiduș, transformase vizita lui Emil Bodnăraș În Finlanda În una În...Suedia!. Altă „gogoașă” fusese corectată de același cenzor În numărul 1402/30 august 1972 când tot un grăbit scrisese greșit numele Coreei de Nord, „Republica Populară Coreeană” În loc de „Republica Populară Democrată Coreeană”, spre veșnica slavă a tătucului Kim Ir Sen, bun amic cu asasinatul de la Târgoviște. Ca să nu trecem prea ușor peste unele informații culese din documentele arhivistice
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
rugat pe Uros că dacă îl vede pe respectiv ridicându se și pornind după noi să îl oprească prin orice mijloace. După noaptea tensionată, fix de confesiunea asta nu am eu nevoie. Coborâm către malul noroiat și auzim brusc pași grăbiți în spatele nostru. Mă întreb de unde atâta trafic la patru dimineața apoi piciorul mi se scufunda brusc până la genunchi în noroi, cad în genunchi încercând să-l scot, și simt pașii chiar lângă noi. Ridic privirea și aud un bună dimineața
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
samaritean. Nu doresc să fiu un samaritean milostiv doar pentru că acesta a fost un personaj deosebit, lăudat de Isus în parabola respectivă, ci pentru că de multe ori am zăcut în mijlocul drumului, în timp ce se perindau pe lângă mine preoți și leviți foarte grăbiți și indiferenți. I-am văzut întorcându-și privirile în cealaltă parte, iar acest gest m-a afectat profund. Cei mai buni ,,prieteni” despre care credeam că pot interveni și ajuta, au trecut ,,pe alături”. Sunt convins că rănile din partea bisericii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
255, E.G.White scria:,,Dar acum când prejudecățile lor fuseseră jignite, erau gata să facă o crimă. Adunarea s-a ridicat și punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în grabă la marginea unei prăpăstii, voind să-L arunce jos. Țipete și blesteme umpleau văzduhul. Unii aruncau cu pietre în El, când deodată a dispărut din mijlocul lor. Trimișii cerului L-au ascuns
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
binețe și-l întrebă de miei; acesta îi spuse fetei că i-a scos la drum, gândindu-se că s-au rătăcit de vreo turmă de oi ce o fi trecut pe acolo. Mulțumi moșului pentru deslușirile date apoi plecă, grăbită, spre islazul oilor. Ajunsă acolo, întrebă pe ciobanii întâlniți pe islaz și mare îi fu bucuria când în turma lui Costache Lavric a găsit mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin cârdurile ce pășteau pe islaz și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
el în grup, deși inima îi bătea în piept ca un ciocan. Capitolul XII La fântâna lui Boboc în ograda casei lui Ghiță Ciotacu , Marița nevastăsa, tocmai isprăvise de hrănit păsările când fie-sa, Marica veni într-o fugă, spunând grăbită: − Mamă, mamă, am văzut că la cei „di dila vale” a venit mătușa Zoița de la Galați, cred că o adus ceva pește și tare mi-e poftă și mie. Ce-ar fi să-ți faci drum la fântâna lui bunicu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tensiuni și în viața internațională de care aflăm cu întârziere. 1 octombrie 1949 - ziua Republicii Populare Chineze. O zi de toamnă, cu o ceață groasă, încât s-o tai cu cuțitul! Secretarul de partid era chemat la centru și pleacă grăbit, dar constată că satul e plin de manifeste. Îmi bate în poartă și-mi spune ce s-a întâmplat. Manifestele erau împrăștiate pe două drumuri, aproape paralele. „Ce ne facem, tovarășe?”, îmi zice el. „Le strângem, să vedem ce scrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
eroii acestei întâmplări. Lasă un scurt proces-verbal ca mărturie că a trecut prin școală. E foarte mulțumit de rezultat și afirmă acest lucru în auzul tuturor, lăudând calitățile noastre didactice. Discută ceva mai mult cu mine și dă să plece grăbit să nu piardă trenul spre Bârlad. Dau să-l însoțesc prietenește o parte din drum și din una în alta l-am condus 4 km., până la gara Ghidigeni. Atunci mi-a spus că ambii soți suntem foarte bune cadre didactice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aflam în miezul sezonului turistic. Pe 9 mai suntem oaspeții orașului Siena. Îmi aminteam de anii de școală, că aici au funcționat bănci cu bancheri vestiți în toată lumea medievală. Urmărim anumite obiective turistice, ne încadrăm în fluxul mișcării generale, oarecum grăbită. Nimeni nu vine aici ca să stea în loc, ci să vadă, să cumpere și să se miște grăbit către înainte... Admirăm și aici așezări și monumente, comentăm tot ceea ce vedem, comparăm cu ce am văzut în alte locuri și le raportăm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
monumentale, omul se simte comunicând direct cu Creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Am rămas trei zile găzduind în Florența, dar am făcut numeroase deplasări cu mașina în orașele vecine, cu accent deosebit pe Veneția și Padova. În trecerea noastră, oarecum grăbită, prin Padova, după vizitarea unor obiective turistice deosebite, la un moment dat îmi atrage atenția o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost martora uriașei încleștări dintre beligeranți. Lângă ape, pe un soare aprins, stăteam sub umbra improvizată și vedeam țărmurile Angliei de unde a pornit cea mai formidabilă forță eliberatoare a continentului, de sub dominația hitleristă. Am văzut iarăși același enorm furnicar uman, grăbit și avid de a cunoaște cât mai mult din ceea ce se putea vedea și cunoaște! După o masă copioasă, bogată în proteine și sucuri răcoritoare, m-am deplasat spre cazematele din care s-a răspândit moartea contra eliberatorilor. Mă interesau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]