5,849 matches
-
și o prietenă a miresei, zise el. Domnișoară McGonigle, unde credeți că se află domnișoara Stapleton acum? Și ce părere aveți despre acuzațiile că a dispărut cu o sumă considerabilă din banii companiei? Lui Nieve i se tăie respirația de groază. Încercau să dea vina pe ea? Nu putea să facă una ca asta! Nu știuse nimic despre ceea ce se petrecea. Și acum Darcey... fir-ar să fie, Darcey îi putea distruge reputația acum, doar prin a nu nega zvonurile! Nu știu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lărgi strânsoarea centurii de siguranță, pe care însă nu o desfăcu. Neil dădu și el drumul cotierei și își dezmorți degetele. Te cam zdruncină o asemenea experiență, spuse. Ei, a mai ajutat și șampania, îi spuse ea. Estompează sentimentul de groază. Semnalul de punere a centurilor de siguranță se aprinse din nou și amândoi îl priviră circumspecți, însă de data asta motivul era aterizarea pe aeroportul din Dublin. Ce-ar fi să mergem să mâncăm undeva? sugeră el după ce coborâră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sau la postul de salvamar de lângă un debarcader de pe Landwehr Canal. Înainte ca doctorul Illmann să se uite În cele din urmă În jur și să mă vadă, am stat acolo preț de câteva minute, holbându-mă la scena de groază din fața mea, intrigat de ce anume ar fi putut să cauzeze starea diferită În care se afla capul comparativ cu restul corpului. — Dumnezeule mare, bombăni doctorul, Bernhard Gunther. Mai trăiești? M-am apropiat de masă și am strâmbat din nas: — Isuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
depindea de această capacitate. Tot timpul, Însă, existau nou-veniți care-mi deranjau metodologia. Mă simțeam precum Hercule când a Încercat să curețe de balegă grajdurile egeene. Cum descrii indescriptibilul? Cum poți vorbi despre ceva care te-a lăsat mut de groază? Existau mulți alții mai articulați În exprimare decât mine care erau pur și simplu incapabili să-și adune cuvintele. Este o tăcere născută din rușine, pentru că până și cei fără nici o vină sunt vinovați. Lipsit de toate drepturile, omul involuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din parc erau plini de fluturi obsceni, surescitați de căldura nopții. Cerul era aici plin de stele și mă întrebam, neliniștit, care dintre ele putea fi Aldebaran. Zeul vântului continua să șuiere o melodie ciudată. Parcul s-a retransformat, spre groaza mea, în junglă. Nu mai stăteam pe o bancă, eram în vârful piramidei de la Palenque unde un preot maya ascuțea un cuțit de obsidian. Două somnifere ar rezolva, desigur, totul. Dar mă încăpățînez să fac din ultima noapte pe care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am putut de repede pe fereastra 63 de aerisire, înțesată de plase de păianjen pe care le-am sfâșiat cu capul, chinuindu-mă să trec prin gaura aceea nespus de strâmtă, care îmi sfâșia pielea brațelor și a șoldurilor. O groază inexprimabilă însoțea a-ceastă târâre, această julire, această rupere a hainelor și smulgere a părului prin tunelul de var. în sfârșit, m-am prăbușit în spatele clădirii, lângă un perete pe care erau desenate deformat, suprapus, grosolan, imagini de sexe și acuplări
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi împlîntat în inimă un cuțit. Am gemut și am deschis ochii în lumina gri și rece a dimineții. O vreme am rămas cu ochii în gol, paralizat de mesajul teribil al visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul său, în noaptea bestială, colcăitoare. Și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palidă și înfiorată, la care n-aș fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la care n-aș fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
inimii. Am urlat de parcă bastonul mi-ar fi pătruns cu adevărat în piept. M-am întors și-am luat-o la fugă pe scărița spirală care apăruse acum pe o latură a holului. Săream cât mai multe trepte, înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e mai greu decât aerul, toate aceste lucruri, biscuitul muiat în cafea, singur la această masă, groaza de a ieși afară în ploaie, toate aceste lucruri atât de familiare, de când?! nu știu dacă îmi vor ajunge banii de tren până la Roma, poate ar trebui să încerc autostopul, e deja târziu, unde voi dormi la noapte? măcar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amândoi tulburați, îi bate inima că i-o aud până aici, în creierii gândurilor, totuși vine, poate nu-i mai place să se arate ca altădată cu tot alaiul de, ușa se dă lent în lături și intră părintele Ioan, groaza din privirea lui Theo se stinge brusc făcând loc, Bună seara! Bună seara, părinte! mă ridic în întâmpinarea lui și-l poftesc să șadă, Am văzut lumină, zâmbește senin părintele, și-am cutezat să vin eu la tine, dacă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simt în largul meu, de aceea am răcit și strănuturile repetate mă fac să-mi tremure pensula în mână, 7 aprilie, îmi vine scrisoare de la Corina cu, Mă opresc din citit, eu Daniel, neputându-mă desprinde de clipa aceea de groază pe care am trăit-o intrând după el în biserică, crezusem că s-a apucat de frescă, în mijlocul bisericii sprijinit de un suport de lemn, făcut de el însuși, un tablou uriaș care mă depășea cu un cap înălțime, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dus în biserică pe părintele Ioan să audă glasurile îngerilor și cel al clopotului nou, Nu voi putea sluji niciodată într-o biserică ce mă înspăimântă, Daniel, eu am nevoie de Dumnezeu ca să mă apere, nu să mă umple de groază, de aceea nu voi accepta niciodată pictura asta! Ca om al bisericii nu pot avea ambiții, orgolii sau păreri de rău, dar pot să mă apăr de necredință, nu-mi dau seama cât de credincios era Theo, dar nu doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
21 mai, vremea frumoasă de afară mă îmbie să plec, nehotărât încă, să rămân până la sfârșitul sesiunii aici sau să le las toate în plata Domnului și să mă grăbesc la mănăstire, biserica mă așteaptă, dar părintele Ioan, mi-e groază de pustiul ce-l voi găsi acolo, Daniel! Ieșeam împreună la o pizza ori de câte ori aveam prilejul, hotărâm acum când ar fi cel mai bine să ne întoarcem la mănăstire, să termin eu școala, Theo crede că mai mult de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
călcate în picioare de copii și cu o porțiune goală în jurul leagănului. Dar Clodagh era absolvită de obligația de a face ceva în această privință, până ce Molly și Craig creșteau. Cu atât mai bine. Auzise tot felul de povești de groază despre grădinari și obiceiurile lor. După câteva încercări eșuate de a pleca - Molly și-a dat seama că voia să poarte pălăria, Craig a trebuit să se întoarcă pentru că voia Buzz Lighter-ul -, Clodagh i-a îndesat pe amândoi în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu respirația șuierând ritmat, fiecare expirație ridicându-i părul de pe frunte. Melancolia o apăsa din ce în ce mai tare. Avusese o săptămână proastă. După dezastrul de la agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văd ocazional. Să îi spui că o salut. Mi s-a părut drăguță. —O să îi spun. Acum iese cu un arhitect de grădini. — Pe care îl cheamă Cormac? spuse Ashling, la derută. Jack făcu o față pe care se citea groaza și mirarea absolută. —Tu de unde știi?! Telefonul Lisei sună în toiul nopții. S-a trezit brusc, în timp ce inima îi bătea îngrozitor. Oare se întâmplase ceva mamei sau tatălui ei? Înainte să poată ajunge la telefon, a pornit robotul și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spre Norton, cu Lee pe urmele mele. Am băgat viteză când am dat cu ochii de dubița legistului și mașina fotografului, care parcau în trombă. Harry Sears dădea o dușcă pe gât, în văzul unei duzini de polițiști. Am citit groază în ochii lui. Echipa foto se împrăștiase la fața locului, cu aparatele de fotografiat îndreptate spre pământ. Mi-am făcut loc cu coatele printr-un grup de polițiști și am văzut despre ce era vorba. Era trupul gol și mutilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot. Mi-a pus nouă mii de întrebări despre Betty și cei nouă mii de iubiți ai ei și i-am răspuns de nouă mii de ori că o grămadă de fete locuiesc aici provizoriu și se întâlnesc cu o groază de tipi. Majoritatea sunt aventuri de-o noapte. I-am spus că Betty a locuit aici de la începutul lui noiembrie până la începutul lui decembrie, că plătea un dolar pe noapte, la fel ca fiecare dintre noi, și că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de eliberări al închisorii, am aflat că cei patru primiseră îngrijiri medicale, pentru „răni suferite într-un accident rutier“, la spitalul Queen of Angels și fuseseră apoi trimiși în diferite spitale de nebuni, pentru a fi ținuți „sub observație“. Iar groaza m-a împins spre persoana pe care o evitasem atât de mult timp din cauza fricii și a prostiei mele. Spre Kay. În prima noapte ea mi-a fost și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]