11,105 matches
-
În holurile caselor de cultură, să nedumerească pe tinerii muncitori, sau nu cumva crezi că își au locul în muzee? Cum?! Lângă Paciurea, autorul genialelor Himere? Blasfemie! Ai să zici că în acest caz ar trebui scoase și aruncate la gunoi și acele opere de artă primitivă ale negrilor, compuse din simple bucăți de lemn în care un măr de metal în burtă închipuie buricul, și niște cuie înfipte în cap, părul din cap. Ei bine, ce-i fi găsind dumneata
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
11. Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bîrnă, s-o ridice ca să fie spînzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. 12. Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat și pe orice popor, care ar întinde mîna să calce cuvîntul meu, ca să nimicească această Casa a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
Ar mai fi iarna cum ar fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine, este tonic. Raportat la mediul său, păstorul care nu se spală și bea lapte de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat-o el. În loc ca, prin abrutizare, să silească la adaptare pe purtătorii unor vechimi, noua orînduire ar fi trebuit să-și făurească propria cultură. Inventînd cu consecințe imprevizibile reguli, omul a creat un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cangrenă. Odinioară era destul să zic precupețului că am mai multă încredere în alegerea lui decît într-a mea că, măgulit, el îmi oferea cea mai bună varză de pe tarabă. La aprozar salariatul de azi îmi trîntește în sacoșă doar gunoaie. „De la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” e un principiu aberant. Există și folclor pe temă: Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are tot așa. Cum să convingi pe om să mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-mi poarte sîmbetele și mie. Ca pensionar, tatăl Anetei Gărgăun continua încă să profeseze. Față de tineri, pe care-i considera incapabili și indolenți, nutrea un dispreț profund. El însuși slab meseriaș, dar oricînd gata să se laude cu groapa de gunoi pe care, pe vremea cînd era director, a pus să fie săpată în curtea școlii, nu citea nimic deși, din loialitate, avea abonament la toată presa de partid. În pauza dintre două mandate de conducere, devenea groaza celorlalți directori cărora
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe întuneric, în fiecare dimineață venea sămi bată în geam Jugan. Trebuia să plec pe teren pentru a lămuri sătenii să care gunoaiele pe cîmp, altădată să vină la ședință... Cum întreaga agricultură urma să devină științifică, forfetarul înșira tot satul să-i trezească pe profesori care, la rîndul lor, îi sculau pe săteni. Cutremurat de bubuitură, săream din pat și ațîțam focul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i dea cuvenita pedeapsă. Lui Ectoraș i se rupse lanțul. Oftă plin de necaz și porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât. Cu fiecare lovitură, urletul se ascuțea. Deodată, tăcere. Copilul se Îndepărtase binișor printre gunoaiele care miroseau dulceag. Ani buni după aceea, pe când aproape nimeni nu-și amintea de el, pe când el Însuși trecuse În uitare Întâmplări care cândva fuseseră Însemnate, Încă purta În auz tăcerea aceea copleșitoare. * * * Mihai Enin, cel căruia nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În oraș cu biscuiți, rahat, covrigi ori prăjiturele grețoase cumpărate de prin holurile cinematografelor). Nu trebuia decât să-mi așez curul pe scaun, coatele pe birou, stiloul În mână și cărțile sub ochi. Cum adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbe goale pe la ședințele de partid ori prin consiliile profesorale. După ce pune scaunele pe mese, eleva Începe să dea cu mătura. Profesorul Zidaru Încuie celelalte săli de clasă. Intră În laborator și, văzând că eleva a strâns În coșul de gunoi toate cotoarele de gutui, avioanele și ghemotoacele de hârtie, Îi dă ordin să așeze scaunele la locul lor, să șteargă bine băncile și catedra de praf și, mai ales, să curețe cum se cuvine tabloul din care zâmbea blajin Conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și frunze de vișin, femeia uitase - sau Îi fusese prea lene să sape după ea În fundul grădinii - să pună În borcanul cu castraveți neprețuita și indispensabila rădăcină de hrean; doamna țața Leana susține că, atunci când s-a dus să azvârle gunoiul În Întunecata Vale a Puțului, a zărit pentru câteva clipe un segment din trupul giganticului șarpe cu care babele satului Îi sperie pe copii ca să stea cuminți; un moșneag cu mințile cam rătăcite profețește apariția iminentă a unei noi căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că stările sufletești care Îl copleșeau Îi dăduseră ghes să-și facă rost de unul și să-l Împodobească așa cum se cuvenea. Auzind toate acestea, Directorul luase liniștit reclamația de pe biroul plutonierului, o rupsese și o aruncase la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ordinul de a-și aduna forțele ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a mai văzut în istoria omenirii. De aceea a și dispărut fără război pustiitor și ne-am despărțit de ea fără regrete. Avem datoria de a nu uita atâta strâmbătate și a le înfiera aruncând totul la lada de gunoi a istoriei”. Cuvinte, nu numai de nonagenar, ci mai ales de părinte, de bunic și de străbunic, de prieten apropiat celor care îl știu și îl cunosc pe Alexandru Mânăstireanu din satul Priponești de Sus, astăzi debutant în literatură și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-se desprinderea noastră de coaliția antihitleristă. Cireșul de care este vorba era plantat într-un sol oarecum nisipos, cu mare nevoie de umiditate. Am pregătit sădirea acestor cireși ca la... carte. Am pregătit un material mocirlos din bălegar amestecat cu gunoi vegetal provenit din frunzele putrezite, la care am adăugat și ceva boabe de orz, care încolțind mai repede, formau un strat de rădăcini firoase ce se împleteau în jurul rădăcinilor proaspăt tăiate cu foarfecele de vie, sporind astfel umiditatea solului necesară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
însă din gios de poarta ce mare a Curții gospod... ce iaste alăture cu zidul Curții”. Pentru măsurarea locului, vodă îl trimite pe vel logofătul “Radul Racoviță”, care spune: “Și după poroncă... întâiu am prinsu a măsura din capul podului Gunoiului (actuala stradă Palat n.n), unde se împreună cu Ulița Mari înaintea Porții gospod”. --Nu cred că știai că la Curtea domnească se bea cafea, încât aveau și “cahfegii” anume să-i servească la ospețe cu cafele și dulcețuri... Asta o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
însă a avut noroc, fiindcă mitropolitul, văzând-o atât de strâmtorată, a iertat-o de datorie și i-a mai dat încă patru lei, dar casa i-a luat-o! --Știa sfinția ta că în dosul grajdului domnesc se afla “Gunoiul gospod”? --Știam doar că ulița care mai târziu s-a numit Podul Roșu înainte s-a chemat Ulița Gunoiului. --Despre această uliță, aflăm la 17 iunie 1776, din mărturia vornicului de poartă Toader Pivniceriul, care, fiind trimis de Costandin Rusăt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai dat încă patru lei, dar casa i-a luat-o! --Știa sfinția ta că în dosul grajdului domnesc se afla “Gunoiul gospod”? --Știam doar că ulița care mai târziu s-a numit Podul Roșu înainte s-a chemat Ulița Gunoiului. --Despre această uliță, aflăm la 17 iunie 1776, din mărturia vornicului de poartă Toader Pivniceriul, care, fiind trimis de Costandin Rusăt vel logofăt, măsoară și hotărăște un loc dăruit de vodă lui Toader seimen domnesc. Acest loc se afla la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Despre această uliță, aflăm la 17 iunie 1776, din mărturia vornicului de poartă Toader Pivniceriul, care, fiind trimis de Costandin Rusăt vel logofăt, măsoară și hotărăște un loc dăruit de vodă lui Toader seimen domnesc. Acest loc se afla la “Gunoiul domnesc din dosul grajdului gospod”. --După cum se vede, slujbașii domnești s-au cam înădit la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Rusăt vel logofăt, măsoară și hotărăște un loc dăruit de vodă lui Toader seimen domnesc. Acest loc se afla la “Gunoiul domnesc din dosul grajdului gospod”. --După cum se vede, slujbașii domnești s-au cam înădit la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru un loc dat de vodă “Tomii tufecciul gospod (artilerist). --Chiar dacă locul se afla lângă “Gunoiul gospod” ,acolo se aflau
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]