6,001 matches
-
trezise, și cea mai importantă problemă din viața ei era să afle unde ascunsese Lea mierea. Lea, măgărița care niciodată n-ar fi împărțit mierea cu ea, pentru că o ascundea pentru musafiri și îi dădea doar smiorcăitei de Bilha să guste un pic. Singurul lucru la care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
doi ani. Drumul de la casa lui Laban îmi dăduse gustul schimbărilor și rutina zilnică și viața așezată de la Succoth m-au plicitisit la început. Dar zilele mele erau pline de dimineața până seara și curând am început să învăț să gust minunea prin care făina se transforma în pâine, carnea în friptură, apa în bere. Am trecut de asemenea de la tors la țesut, ceea ce era mult mai greu decât crezusem și niciodată n-am fost la fel de bună ca Zilpa sau Bilha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
soarelui. Mama era puternică și toate semnele erau bune, dar nașterea mergea încet. Junghiuri puternice erau urmate de pauze lungi, iar când Așnan a adormit târziu după-amiaza, epuizată de eforturi, Re-nefer a luat-o pe Rahela în camera ei ca să guste ceva, iar eu am fost lăsată să am grijă de mamă. Aproape adormisem și eu când am auzit o voce de bărbat în anticameră. Ar fi trebuit să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la puterea brațelor mele, la culoarea din obraji și la felul în care îmi purtam capul pe umeri. Faptul că la vârsta mea deja eram ajutorul unei moașe îi arăta că nu eram proastă. Când se dusese cu Rahela să guste ceva împreună, se interesase mai mult de mine, dar atât de discret că Rahela nu se gândise de ce era întrebată despre vârsta mea, despre statutul mamei mele și cum mă descurcam la vatră și la războiul de țesut. Când Re-nefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că obrajii îmi erau umezi și a zis: - O, nevastă micuță, să nu mă mai lași să te rănesc niciodată. Dar i-am spus că în lacrimile mele nu era nimic dureros. Erau primele lacrimi de fericire din viața mea. - Gustă-le, i-am spus mult-iubitului meu și el a văzut că erau dulci. Și atunci a plâns și el. Ne-am ținut în brațe până când dorința lui Shalem a renăscut și nu mi-am ținut respirația când a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
castravete mângâia limba ca răcoarea lunii. Puteam să mănânc oricâți și niciodată nu mi-ar fi fost deajuns sau nu mi s-ar fi făcut rău. Mama ar fi adorat mâncarea asta, așa m-am gândit prima dată când am gustat din inima lui de apă. A fost prima dată când m-am gândit la Lea în mai bine de o lună. Mama nu știa că eram însărcinată. Mătușile mele nu știau nici dacă mai trăiesc. M-am înfiorat de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au adus mâncare din camerele din spate, dincolo de care am zărit o bucătărie cu grădină. Meryt a lăudat mâncarea, care era bine condimentată și bogată și a declarat că berea era mai bună decât orice bere pe care o mai gustase în casele boierilor de la oraș. Nora ei a înflorit la auzul acestor vorbe, iar fiul a dat din cap cu mândrie. Copiii se holbau la mine, pentru că nu mai văzuseră niciodată o femeie așa de înaltă sau o față așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
umplut cu licoarea aia roșie, mi l-a pus în mână și mi-a zis, noroc, să-l beau până la fund, eu am luat paharul, uitându-mă la mama, iar ea a dat din cap că da, așa c-am gustat puțin, era foarte dulce, dar îmi ardea gâtul și mă încălzea, ambasadorul și-a mai turnat un pahar, l-a băut și pe ăsta dintr-o sorbitură, apoi a pus paharul pe tavă, s-a uitat la mama și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
până la fund în amintirea lui taică-su. Eu n-am prea vrut să beau, fiindcă mai aveam încă în gură un iz de pălincă, dar uitându-mă la flacăra albastră care pâlpâia, până la urmă mi-am ridicat borcanul, și am gustat din spirtul cenușiu, avea un gust de fum lichid, la început mi-a zgârâiat, rece, gâtlejul, pe urmă a început să mă ardă, de m-a apucat tusea, au început și ceilalți să tușească, singur caporalul și-a golit borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de către polițiști, cît și de soția sa, fiul lui Arthus se mulțumi să spună că se dusese să dea ocol insulei. Pe jos, da. Nu era În asta nimic ce ar fi putut justifica desfășurarea trupelor de jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era În sicriu. Apoi un zîmbet Îi descreți fața. - Afurisitul de frate-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pavel („Pentru Pavel, ofițer În armata cehă, comanda unui radar reprezenta apogeul carierei lui militare”). Nu-i venea greu să transpună la propriul său caz fraza următoare: „Ca tehnician specialist, format Într-o academie reputată, Pavel ar fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea unei rațiuni de a trăi.” În schimb, catalogul 3 Suisses părea să dea o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
profitând de faptul că nătărăul se lansa Împreună cu ceilalți Într-o improvizație de dansuri africane, Bruno o șterse rapid și urcă dealul Înspre restaurantul convivial. Găsi un loc liber lângă ex-feminista care se așezase În fața unei colege simboliste. Bruno abia gustase din tocana de alge, când la capătul rândului de mese apăru Pierre-Louis; zărind locul liber din fața lui Bruno, chipul Îi străluci de bucurie. Înainte ca Bruno să-și dea seama ce se petrece, Începu să vorbească; e drept, se bâlbâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ochii albaștri, cu pielea foarte albă. Avea probabil sâni mici, dar foarte sensibili. Era probabil bretonă. — Ești bretonă? o Întrebă el. — Da, de la Saint-Brieuc! răspunse ea bucuroasă. Știi, mie-mi plac dansurile braziliene..., adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poți. Caută în rucsac și scoate o cutie de Cola. Poftim, ia asta. Nu poți să lucrezi fără combustibil. — Mersi, zic, și o iau recunoscătoare. O deschid și iau o înghițitură, și e cea mai minunată băutură pe care am gustat-o vreodată. Mai iau o gură mare și lacomă, apoi încă una. — Să știi că oferta încă mai e valabilă, adaugă după o pauză. Dacă vrei, mama e gata să te învețe. Serios ? Mă șterg la gură, îmi dau părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune-mi ce simți în sosul ăsta. Mă uit la ea confuză. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că așteaptă un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul ăsta. Făină ! Zic cu inspirație subită. — Samantha, nu-ți cer să identifici aromele. Spune-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată - și de data asta închide ochii. Să închid ochii ? — OK. Înghit sosul din lingură și închid ochii, ascultătoare. — Așa. Ce simți ? aud glasul lui Iris în ureche. Concentrează-te asupra aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să deschid ochii. Și dulce... și... aproape ca de fruct ? De... cireșe ? Deschid ochii, ușor dezorientată. Iris mă fixează intens. În spatele ei îl observ acum și pe Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea sigură că vreau să mă privească cineva când fac asta. Iris pare să înțeleagă imediat. — Nathaniel, zice pe un ton energic, o să avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli înăbușit în aburi, morcovi cu aromă de chimen și cartofi la cuptor. În clipa în care scot tava imensă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tocmai termină plăcinta de prune. Presară foaia de deasupra cu unt și o bagă rapid la cuptor, după care culege din zbor o cârpă și șterge masa. Am urmărit-o toată ziua cum se mișcă iute și precis prin bucătărie, gustând din toate felurile, complet stăpână pe situație. Nu există nici o urmă de panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. — Așa. Acum e lângă mine și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jos, se duce la aragaz și inspectează plătica. — Arată foarte bine. — Arată ca un pește congelat și ținut prea mult pe foc, îl corectez. Exact cum îmi place mie. Zâmbește, dar eu nu am starea să-i întorc zâmbetul. Atunci gustă puțin. Arăt spre mâncare. Oricum n-o s-o mănânce nimeni. Păi ar fi mare păcat s-o arunci. Se servește cu de toate, umplându-și farfuria până sus, după care își toarnă un pahar de vin și se așază lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură cînd mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde ! Doamne, pun pariu că sînt suculente și gătite la fix... — Vrei să guști și tu ? spune Jack, surprinzîndu-mi privirea. — Nu ! zic, tresărind. Nu, mersi. Ardeii ăștia sînt absolut.. perfecți ! Îi zîmbesc radioasă și mușc zdravăn dintr-un ardei. Deodată, Jack Își duce o mînă la buzunar. Mobilul, spune. Emma, te superi dacă răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era cald, iar Runa se apucă să vadă de beteșugurile lui Enkim. M-am apropiat din nou de marea cea mare și am băgat degetul În ea. Am gustat-o numai puțin, dar era la fel de sărată. Cu toate astea, am văzut vietăți prin ea. Pești. Erau mici și subțiri. Le-am spus asta tovarășilor mei, iar Runa s-a mai Îmbunat. Apa asta atât de sărată nu putea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]