KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

ele. Ca să fiu sinceră, adăugă ea după o pauză, ceea ce mă supără de fapt la Nigel este lipsa lui de toane. Făcând În continuare pe terapeutul, Ronnie o rugă pe soră-sa să-i spună ce Înțelege ea prin toane. —Habar n-am. Probleme emoționale. Monomanii. Secrete sumbre. Toți bărbații cu care am fost până acuma intrau Într-una din categoriile astea. Dar Nigel e ca o carte deschisă. Ce-i În gușă-i și-n căpușă. Din partea lui nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
gravide - din acelea din care poartă toate femeile de la Paris. —Știu, știu. Lasă. Am fost prostuță. Câteva minute mai târziu, sună telefonul, era Sam. —Salut, Sam. Tocmai citeam despre cum și-a pierdut Claudia Planchette copilul. E așa de trist. Habar n-aveam că era pacienta ta și că de-aia a trebuit să fugi așa seara trecută. Cred că locul e cotropit de ziariști. Trebuie să fi fost Îngrozitor. —Numai puțin. Cred că sunt miliarde de paparrazzi pe-aici, disperați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Și dacă și-a găsit pe altcineva, nu știu ce m-aș face. Ochii i se umplură de lacrimi. Își trase nasul și se șterse la ochi cu un șervețel. Și, Ruby, pe tine Sam te face fericită? Ruby Încuviință din cap: Habar n-ai cât de mult. Mă bucur, draga mea, spuse mătușa Sylvia, strângându-i mână cu afecțiune. — Desigur, ceea ce mă Îngrijorează, Îi spuse Ronnie, e că a adunat așa un bagaj emoțional. Știi, felul În care și-a pierdut părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
pe care le văd aici sunt cele ale lui Sam Epstien și ale tuturor celorlalți medici străini. Ce Înșelătorie drăguță au organizat, nu? Sigur că da, repetă Jill. Dar am găsit-o Între hârtiile tale, Îi spuse Ruby lui Jill. —Habar...habar n-am cum a ajuns acolo. Poate tu ai pus-o intenționat. Asta trebuie să fie, tu ai pus acolo ca să ne incriminezi. —Ce? Nu fi absurdă. De ce aș face așa ceva? Nu știu, spuse Hardacre. Poate ca să ne șantajezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
care le văd aici sunt cele ale lui Sam Epstien și ale tuturor celorlalți medici străini. Ce Înșelătorie drăguță au organizat, nu? Sigur că da, repetă Jill. Dar am găsit-o Între hârtiile tale, Îi spuse Ruby lui Jill. —Habar...habar n-am cum a ajuns acolo. Poate tu ai pus-o intenționat. Asta trebuie să fie, tu ai pus acolo ca să ne incriminezi. —Ce? Nu fi absurdă. De ce aș face așa ceva? Nu știu, spuse Hardacre. Poate ca să ne șantajezi? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
și nici nu mă interesează să aud despre o femei nebună care vrea s-o șantajeze pe Claudia Planchette. Știai că Claudia Încă Îi mai datorează lui Hannah o sumă imensă? Hardacre o privi drept În ochi și Îi zise: Habar n-am despre ce vorbești. Chiar și În acea lumină palidă, era destul de clar că obrajii lui Jill aveau o paloare groaznică. Arăta de parcă urma să vomite de nervi În următoarea secundă. —Și, În plus, continuă Ruby, Claudia și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
nu lucrau singuri la afacerea asta și că și tu făceai parte din micuță lor echipă. Pupilele lui Sam erau dilatate de furie. — Doar nu crezi una ca asta? E absurd. Recunosc că aia e semnătura mea pe formular, dar habar n-am cum a ajuns acolo. Mi-a fost Înscenată chestia asta. Probabil că am crezut că semnam altceva. Dacă-l prind pe Hardacre, Îi frâng gâtul Împuțitului. Doamne, Întreaga mea reputație profesională e În joc aici. Îți jur pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
spuse asta aproape În șoaptă. Asta nu mă interesează. Poți să cumperi și partea mea de afacere sau să-ți iei adio de la ea. Se Întoarse să plece. Dar tu deții 90% din afacere. Eu de unde să iau atâția bani? — Habar n-am. —Stella, te rog. Nu poți să pleci pur și simplu. Măcar lasă-mă să-ți explic. Ce să-mi explici? Că ai organizat un eveniment ieftin și de prost gust fără să-mi spui și ai permis să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
proprii de care să ai grijă. Cred că ai luat decizia potrivită. — Am fost o tâmpită pentru că m-am Încurcat În chestia cu surogatul, dar chiar am crezut că Claudia nu mai putea să aibă copii și că o ajutam. Habar n-aveam ce se Întâmpla de fapt. Și, spunând asta, te asigur că În momentul În care am cunoscut-o mi-am dat seama că era dusă cu pluta. —Uite, Încercai doar să câștigi niște bani ca să poți să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
liniștită Între prieteni era exact de ce avea nevoie acum. Chanel și Craig Încă mai aveau grijă de Alfie. Hannah se hotărâse că nu-l mai vroia Înapoi și cuplul era pe cale să vorbească cu oamenii de la Serviciile de Asistență Socială. — Habar n-am cum e legea În cazuri de genul ăsta, Îi zise Craig lui Ruby În vreme ce Chanel era plecată la bucătărie să facă niște cafea, dar e posibil să nu-l mai ținem pe micuțul ăsta prea mult timp de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
risc pe care nu era pregătit să și-l asume. — Știi cumva unde e acum? Nu e la el la apartament? —Nu, am Încercat și acolo, și la spital. Pare să-și fi schimbat și numărul de la telefonul mobil. —Atunci, habar n-am unde e. Se Întoarce aici pentru rejudecarea procesului, dar Îl așteptăm abia peste vreo câteva zile. Ruby Începuse să fie speriată de moarte. —Buddy, tu crezi că oamenii ăștia ar putea să-l fi rănit pe Sam ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
sau vreun fel de deranj. Nici urmă de mobilă răsturnată. Mai ales, pereții sau covoarele nu erau mânjite cu sânge. Își băgă capul pe ușa de la camera de zi. Era perfect curat și ordonat. La fel și În dormitor. Chiar dacă habar n-avea unde era Sam, a Început să se relaxeze, măcar pentru câteva secunde. Apoi, când se Întoarse pe hol, se lovi de un piept tare ca piatra și Îmbrăcat Într-un tricou. Un moment, sau poate chiar două, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
care te-ai dus Înapoi la New York. El nu părea prea surprins. Păi, cred că știam că ai să afli la un moment dat. Era doar o chestiune de timp. Și unde ai fost? L-am sunat pe Buddy și habar n-avea unde erai. Ne-am Îngrijorat foarte rău. —Am fost În vizită la niște prieteni În Devon. M-am Întors cu trenul azi dimineață. Tot voiam să-i sun pe Buddy și pe Irene, dar aveam nevoie de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

mecanic. Ea stătea aplecată și căuta ceva în frigider. — Gras nu este? au fost primele cuvinte pe care am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori, fără să mi se răspundă. Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu rece, pense, depărtător, cauterizator, cleme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

ideile pure, știința pură, rațiunea pură, cunoașterea pură... Și există de asemenea proștii puri, adevărații proști sau simplii proști, care nu-s altceva decât proști, fără nicio combinație cu altceva care să nu fie prostie. Esența prostului pur e că habar nu are de prostia sa, se crede sincer deștept și cu cât e mai mare prostia pe care o repetă - fiindcă prostiile nu se spun, ci se repetă -, cu atât crede că enunță o sentință mai profundă. De aceea prostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

despre care nu știe mai nimic, un străin care ar putea fi un hoț, un criminal sau un nazist, în ciuda numărului de pe braț, pentru că știm cu toții de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, vrea să zică ea. Soacra mea habar nu are de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, dar asta e altă poveste. Are ceva împotriva mea. Am deschis ușa de la baie. Soția mea era în genunchi, aplecată pe marginea căzii, cu spatele la ușă și cu tălpile goale la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
de experiență. Nu i-am spus niciodată cât de recunoscător îi eram pentru asta. I-am explicat că orice ar fi în neregulă cu vocea mea nu are nici o legătură cu asta. Dar cu ce crede el că are legătură? —Habar nu are. De aceea a pus așa de multe întrebări. A vrut să știe până și ce citești. Nu intenționasem să aduc vorba de asta, deși nu putusem să nu mă opresc în dreptul noptierei ei când urcasem la etaj înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
se colorează. Mouschi e un băiat sau o fată? E un motan, Anne. Atunci mi-am dat seama. O amantă poate să își dea seama. O târfă poate să își dea seama. Dar o fată de treabă n-ar avea habar. Puteam să îmi dau jos pantalonii și să îmi păstrez totuși secretul. Am luat de la vameș certificatul de identitate în schimbul celui adevărat, l-am pus în buzunarul pantalonilor uzi de sudoare și am pornit-o spre porțiunea însorită de la capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ultimul an să îl pieptene peste creștetul capului. Amice, întreb doar, pentru că sunt unii oameni pe care îi preocupă starea ta. M-am întâlnit din întâmplare azi-dimineață cu George Johnson. Voia să știe cum o duce partenerul meu și eu habar n-am avut ce să îi spun. —Spune-i lui George și celorlalți că sunt foarte bine. Mă simt din ce în ce mai bine. Auzi și tu că vocea mea devine mai puternică, i-am zis eu răgușit. Am ajuns la mașina lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
lor era necuviincioasă. Voiam să le închid pleoapele. În schimb, m-am întins și am pus cartea pe ultimul raft, unde nu puteau ajunge fiicele mele, prea sus chiar și pentru Madeleine. — Ce s-a întâmplat? mă tot întreba Madeleine. —Habar n-am, îi răspundeam. Poate e ceva ce a zis doctorul Gabor, sugeră ea la cină. Poate, am fost eu de acord. Când m-am dus în sufragerie după cină, cartea era tot pe ultimul raft, unde o pusesem. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

cu prietenul său Țvi Kropotkin. Ținea În mână o ramură de leandru Înflorit și păsărele Îi ciripeau deasupra capului. Nicole i se adresă de pe cealaltă bancă: Este cumva apă pe-aici? Vorbești franceza? Fima răspunse afirmativ la ambele Întrebări, deși habar n-avea unde era apa și nu știa decât câteva cuvinte În franceză. Din clipa aia Începu s-o urmărească prin tot Ierusalimul, În ciuda tuturor rugăminților ei politicoase, și nu se potoli nici măcar când șeful grupului Îl avertiză că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Începuse: — Voi aveți cetățenie americană, puteți oricând pleca de-aici cu vehiculele voastre cu propulsie cu jet. Dar ce-o să se-ntâmple cu noi, restul? În regulă. Mă duc să mă uit la știri. Nu te mai deranjez. Doar că habar n-am cum se aprinde televizorul vostru. În loc să se ducă În living, se trezi În camera copilului. Într-o clipă se simți cuprins de o oboseală cumplită. Negăsind comutatorul, se trânti Îmbrăcat În patul mic, Înconjurat de umbrele roboților, avioanelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pe Fima să se ducă la fereastră și să privească timp Îndelungat În direcția dealurilor Betleemului. Oamenii despre care vorbise tatăl său, cei care Încă nu se născuseră, care vor locui aici peste o sută de ani, fără să aibă habar de el și de viața lui, oare nu se va trezi niciodată În ei vreun strop de curiozitate care să-i Împingă să afle cine trăia aici la Începutul anului 1989? Și la o adică, de ce ar vrea să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]