7,075 matches
-
și cultură, înclinația lor manifestă pentru verbul polisat și o anumită prestanță intelectuală unică. Iată că un eveniment fierbinte ne oferă ocazia de a reveni asupra subiectului, din altă perspectivă, anume cea a ficționalizării rapide a realității și a cristalizării imaginare a unor diferențe de mentalitate între civilizații. Nu voi reveni în detaliu la povestea deja cunoscută de tot mapamondul, a splendorii și prăbușirii spectaculoase a unui om ce părea marcat de cele mai înalte însemne ale destinului. Mă interesează în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să-l poată conține în întregime" (scrie Houellebecq în Interventions). De unde jocul și alunecarea necontenită de la un registru la altul, cu o dublă dominantă clinico-patetică, în cazul său, respectiv ironic-romantică la Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vine încă o dată în sprijinul ideii că toate curentele literare uscate și cerebrale nu au făcut, cel mult, decît să ascută pana și mințile criticilor blazați, dar publicul larg cititor a avut și va avea mereu nevoie de acele ținuturi imaginare prin care sufletul să-i rătăcească în voie. Iar literatura noastră postmodernă a pierdut sau a uitat gustul poveștii, considerînd-o facilă și ineficientă estetic, orientîndu-se aproape exclusiv spre genuri narcisiste, sau la granița documentarului, ceea ce a condus la reorientarea rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vulnerabilități dedublate și susceptibilă de a fi criticată și de o parte și de alta, pentru că nu mai aparține cu adevărat niciuneia. Pensionatul catolic de la 2500 metri altitudine, care găzdu iește fetele elitei rwandeze miniștri, militari, oameni de afaceri este imaginar, situat aproape de unul din izvoarele Nilului, lîngă care se află o statuie a Fecioarei negre, în amintirea faptului că suveranul pontif a consacrat țara independentă (din 1962) lui Hristos, iar episcopul local a dorit să consacre Nilul Fecioarei. Ca orice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a mîncat, după care, tot în registrul voracității, dar în alt plan, ajungem la Umberto Eco, victimă a unei "voracități bibliofile" și așa mai departe, întîlnind personaje reale, ca cele de mai sus, Edith Piaf, Jung, Tolstoi, de Funès, sau imaginare, restituite cu aceeași forță a privirii ascuțite pe care Emmanuelle Pireyre o aruncă asupra epocii noastre și îndeosebi asupra derapajelor sale din ultimii ani. Pistele false le intersectează pe cele reale, rîsul se îneacă adesea în gînduri amare, jocul de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
populațiilor bantu din Africa centrală, creativității și artei lor de a trăi, dar și diversității infinite din sînul unor comunități apropiate, dar clar distincte, pe care doar o viziune eurocentristă le-a putut schematiza caricatural în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit din temelii un sistem semnificant bine conturat, da. Tăcerea însoțește anotimpul umbrei și sfărîmarea unor rituri și convingeri milenare. Scriitoarea cameruneză își asumă riscul de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Sud, la Orange, unde m-am născut, apoi la Marsilia, Rodez, Aix-en-Provence. Cînd am ajuns la Paris, la 22 de ani, am avut imediat senzația extrem de puternică cum că acest oraș fabrică o inifinitate de motorașe de ficțiune, că produce imaginar cu nemiluita. Mutîndu-mă la Paris, mă instalam în romanesc. Mă plimb în continuare foarte mult. Mi-a plăcut să descopăr, în L'Herbe des nuits, că Monoprix-ul de pe strada Rennes a fost cîndva P. Modiano Era amplasamentul unei școli de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îmi sunt indiferenți, mai puțin Restif de la Bretonne, Tristan Corbière și Jeanne Duval", mi-am amintit că bunicul meu practica spiritismul. Găsise, pe același bulevard, o portăreasă care era un medium extraordinar. Prin intermediul acestei femei care își mîngîia un barbișon imaginar recitînd Les Amours jaunes, îl făcea să vorbească pe Tristan Corbière... . Timpul scrisorilor A fost odată ca niciodată un timp al catedralelor, a mai fost un timp al trăsurilor, a fost și un timp al scrisorilor... Da, unii dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
actualizare și potențializare. Cioran, ca și Roussy, sunt uimitor de moderni în scrierile lor, poate chiar dincolo de propriile dorințe. Identitatea calificată drept "fictivă" permite abordarea noțiunii din unghiuri diferite. Unul din ele poate fi, de pildă, adoptarea dimensiunii de identitate imaginară, nu reală, care deschide spre identități "poves tite", "mascate" ; știm că Maxime Roussy și-a pierdut mama la 15 ani, după care a traversat o lungă perioadă de tulburări anxioase, crize de panică și agorafobie. El însuși afirmă că a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autoficțională pentru a refuza ideea unui adevăr univoc și a-și revendica fractura. Adoptăm aici perspectiva unor Philippe Lejeune, Gérard Genette și Vincent Colonna, pentru care "autoficțiunea" desemnează o ficțiune de sine, altfel spus: o proiectare a autorului în situații imaginare. Doar că pentru Cioran nu e vorba de povești inventate, ci mai degrabă de o aventură pronominală, textuală deci, unde eu se pulverizează în voie, sau se disimulează în spatele altor instanțe (extra)discursive el, mai rar tu. Subiectul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și apreciată, pentru a o privilegia, dar și pentru a trăi în această logică a terțului inclus pe care doar conceperea unor multiple niveluri de realitate o permite. Ei au astfel posibilitatea de a se "irealiza" în fapte sau povești imaginare, știind însă că doar una din aceste identități e menită să fie cea reală, celelalte fiind măști. Or, nu mai este posibil să fixezi ceea ce Paul Ricoeur numește "identitate narativă". Ieșind din cărțile lui Roussy ești destul de derutat, căci online
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
argumentată), alți critici afirmă că termenul postmodernism face referire doar la proiectul occidental și că acest termen ar putea denumi în mod corespunzător doar o mică parte a producțiilor generației românești, mai exact acele marginale creații în care "prevalează confortul imaginar, seducția livrescă și fantezia intertextuală"92. De asemenea, Sorin Alexandrescu utilizează aceleași expresii varianta "soft" și varianta "hard" atunci când se apleacă în mod hermeneutic asupra a două "ieșiri din modernitate", reprezentate de Eliade și Cioran, care "semnifică în fond două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realul nu mai este "dat", ci reprodus în mod artificial, dar rezultatul nu este nici de ordinul irealului, nici de cel al suprarealului, imitării sau parodiei, ci reprezintă "halucinatoria asemănare" a realului cu sine însuși. 5.1.1. Hiperreal și imaginar Pentru a contura cât mai bine conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage în folosul imaginarului, el se retrage în folosul a ceea ce este mai real ca realul: hiperrealul. Mai adevărat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vorbim în istoria artelor de suprarealism, poate constitui "hiperrealismul" un nou curent artistic? Baudrillard afirmă că suprarealismul este încă solidar cu realismul pe care îl contestă, dar îl și atestă, intensificându-l prin intermediul imaginarului, în timp ce "hiperrealismul" consideră depășită contradicția real imaginar, postulând o situare "dincolo de punctul de dispariție a artei". Dacă sloganul stadiului suprarealist era "realitatea depășește ficțiunea", în stadiul hiperrealist toată realitatea cotidiană, politică, socială, a trecut în jocul realității, transformându-se în metamorfozarea sa statică. Pentru noul stadiu, irealitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politic, sexual a realizat o presiune cu ajutorul căreia subiectul a fost "expulzat" din istorie. "Pentru ca un lucru să aibă sens îi trebuie o scenă și pentru ca o scenă să existe îi trebuie o iluzie, un minim de iluzie, de mișcare imaginară, de înfruntare a realului care să vă cucerească, să vă seducă, să vă revolte"443, însă în terorism, inflație sau războiul nuclear (exemple oferite frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o anumită măsură cu aceea a lui King este expusă și de Barry Smart, care crede că în pofida formulărilor repetate prin care Baudrillard pare a-și asigura poziția, care se întemeiază pe dizolvarea diferențelor dintre adevărat și fals, real și imaginar și pe faptul că principiul de realitate, împreună cu corolarul obiectivității și al referențialității au încetat să mai funcționeze, "opera lui Baudrillard pare să fie în mod perpetuu preocupată de predominarea ordinii lucrurilor, [...] cu prezentarea unui discurs care corespunde cumva modalității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Anexa prezentului capitol. 183 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 89. 184 A de vedea Steven Connor, op. cit., p. 154. 185 Comentând această afirmație, Connor consideră că poziția teoretică a lui Hassan "presupune o imaginare a postmodernismului, în parte, asemenea unui virus dionisiac din interiorul modernismului, care îl ademenește spre limitele nebuniei și autodizolvării, și, în parte, ca tăinuitul principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordat în modul următor: "simbolicul nu este nici un concept, nici o instanță sau o categorie, nici o "structură", ci un act de schimb și un raport social care pune capăt realului, care lichidează realul, și în același timp opoziția dintre real și imaginar" (s. a.). La întrebarea care ia naștere din această poziționare teoretică cum este posibil ca un raport social să anihileze realul fără a se înscrie el însuși în această realitate?, Baudrillard consideră că moartea este cea care se apropie de îndeplinirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lateral). Se rmărește câștigarea unui zbor cu mare amplitudine (lungime-Înălțime) prin orectarea direcției bătăii cu picioarele Înapoi și În sus și a impulsiei cu brațele. Progresiv se urmărește perfecționarea ducerii brațelor Întinse În sus Înainte pentru a prinde o bară imaginară. Se trece la executarea elementului integral cu ajutor regresiv de la pate și coapse, apoi independent. În cazul că gimnasta nu reușește să prindă bara de sus, rotația saltului trebuie să o pună În picioare sub bara superioară. Pentru diversificarea mijloacelor
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
-un ecou în amurg precum nici iadul n-ar fi atât de pregnant pe pământ dacă-n imaginar nu s-ar înfiripa ca un fractal raiul prea sfânt. Vecia părelnică Clipa fugară se furișează într-o părelnică floare mai mult imaginară dar cu mult mai vie într-un peisaj virtual precum copilăria în închipuire făcând nimicul să învie. Pășești pe cărarea necercetată și ți se pare că ai ajuns pe lumea cealaltă. Căderea clipelor e doar risipire și înstrăinare topindu-se
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
Teoria ciclului de viață al produsului face uz de elemente puse În lumină de alte abordări ale ISD. Astfel, firmele care decid să dezvolte facilități productive În străinătate se bazează, arată Vernon, pe deținerea unui avantaj de monopol, real sau imaginar, idee fundamentală În teoria avantajului de monopol elaborată de Hymer. 5. Teoria eclectică a investițiilor străine directe O abordare care caută să integreze ideile esențiale și elementele comune ale principalelor curente de gîndire În domeniul ISD și activitățile transnaționalelor, respectiv
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ori la Joseph Sheridan Le Fanu în cea universală), fantomele reprezintă acele prezențe dintr-un spațiu negociat cu abilitate atât de coordonatele realului, cât și de geografia fantasticului. Mi se pare însă și mai semnificativ faptul că, spre deosebire de alte creaturi imaginare, care populează cu generozitate topografia acestui interval, multe dintre fantome (care, să ne înțelegem, apar în toate tradițiile culturale din lume)81 sunt circumscrise universului afectiv, chiar familial, al personajului pe care-l bântuie, fiind vorba, în acest caz, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
misterului cu care se confruntă eroul și, simultan, lectorul, iar pe de altă parte, îi permite ultimului să-și examineze cu luciditate anxietatea, chiar în momentul în care aceasta este generată, susținută și augmentată ficțional. Altfel spus, citind despre evenimente imaginare, învăț să mă descopăr și, finalmente, chiar să mă cunosc pe mine însumi. Evident, atitudinea descrisă de mine anterior subîntinde doar categoria terifiantului, fiindcă o mare parte din fantasticul narativ ține de ceea ce s-ar putea desemna drept benign (miraculosul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este pusă sub semnul întrebării de Roger Caillois, care introduce în ecuație binomul fantastic-miraculos, afirmând că primul, în bloc, ar ține de registrul terorii, prin inserția violentă în universul familiar, în vreme ce ultimul rămâne cadrul tipic basmului, desfășurându-se în spațiul imaginar al feeriei infantile.87 Pe de altă parte, Matei Călinescu, mai prudent, se mulțumește să nuanțeze, fără a respinge însă viziunea lui Caillois, sugerând că "fantasticul nu e numaidecât terifiant. Incomprehensibilul nu ascunde numai amenințări, după cum nu toate visele sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în general, malefice trebuie să ia în calcul, mai devreme sau mai târziu, numeroase principii de construcție a unui habitat sau diverse concepții de arhitectură peisagistică. S-a examinat, bunăoară, foarte puțin modalitatea în care s-a realizat insolitul transfer imaginar de la viziunea schițată la cea concretizată în cazul lui James Wyatt 107 (temutul rival al lui Robert Adam). Wyatt a construit, la solicitarea lui William Beckford, celebra și efemera Fonthill Abbey, care pare reificarea castelului din Otranto. Și, dacă tot
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]